PERPETABOLA ȘI CUNOAȘTEREA UNIVERSALĂ
Gândirea omului primitiv a
început în lupta cu forțele naturii și cu animalele mai puternice decât el.
Atunci când s-a ars cu focul s-a speriat și a încercat să-l întrețină, cât mai
mult posibil. Întrebându-se: de unde vine focul, a încercat să înțeleagă
lucrurile, cu mintea de la timpul său. Când a reușit să-și aprindă singur focul,
atunci, omul primitiv și-a dat seama de superioritatea minții sale, față de
mintea tuturor animalelor, care, nu erau
capabile să-și facă singure foc, nici cele mai simple unelte, pe care el și
le-a creat.
Gândirea omului evoluat a
continuat prin a-și face arme albe tot mai eficiente, folosind care de luptă,
trase de cai, iar elefanții nu lipseau din războaiele importante. Progresul
tehnologiilor în fabricarea și modernizarea continuă a tuturor tipurilor de
arme, aveau scopuri precise, de apărare, și cucerire de teritorii; ceea ce se
practică și în prezent. Războaiele civilizațiilor trecute se purtau între
zeitățile adverse (oamenii cerului) prin reprezentanții acestor puteri
nevăzute, care, dădeau foc cetăților, le cucereau pentru jaf și sclavi, pe care
îi vindeau în piețe. Evenimentele și lucrurile din prezent se fac mult mai
subtil, dar, scopurile și principiile de bază au rămas aceleași. Cunoașterea
conducătorilor politici și a celor din administrați, influențati de religii, a
rămas aceeași fiecare cu dogme diferite, care duc la conflicte între
comunitățile religioase și de alte natură prin atacuri sângeroase, repetate, și
războaie atipice, care, ar putea fi evitate, dacă statele suverane,
organizațiile internaționale și Organizația Națiunilor Unite, ar impune
statelor membre să pretindă tuturor religiilor, din teritoriile pe care le
controlează, să recunoască aceeași divinitate și să nu le permită să folosească
forța, în conflictele dintre ele, nici să facă anumite coaliții pentru a-și
impune propria doctrină religioasă. Cei ce se abat de la aceste legi, să-și
piardă anumite drepturi sau să fie pedepsiți, după legile fiecărui stat.
Fiind creștin mă întreb: de
ce religiile și confesiunile creștine nu reușesc să îndrepte greșelile făcute
de înaintași lor, care nu au ținut cont de o logică elementară - o faptă care
se petrece într-un anume spațiu și în același timp, nu poate să fie datată la
intervale de timp diferite. Această argumentație este una axiomatică, reală, și
totuși catolicii și ortodoxii sărbătoresc învierea lui Isus la date diferite,
iar ortodoxii, cei pe stil vechi și cei pe stil nou, își țin cele mai
importante sărbători ale creștinătății la date diferite. Una dintre părțile
citate, în ambele cazuri, este în eroare. Doar o cunoaștere universală va aduce
toate religiile la un singur Dumnezeu.
Majoritatea oamenilor de
știință cred în Dumnezeu, precum a crezut Newton, Einstein, iar Stephen Hawking
încă nu e convins cine a creat Universul și tot ceea ce există în lumea
cunoscută și încă necunoscută de om. Cunoașterea universului în totalitatea sa,
încă este incertă, ne spun oamenii de știință, astronomii, fizicienii și alte
categorii de savanți, care, nu au o viziune clară asupra conceptului de
-Univers- și a celui de -Cosmos-, confundându-le, precum teologii confundă
conceptul de Spirit și cel de Suflet. „Universul nostru pare într-adevăr să fie
„plat” (deși cei mai prudenți dintre noi spun că juriu e încă în deliberări și
că se așteaptă un verdict definitiv abia peste câțiva ani).” Citat din Martin
Rees, Doar șase numere, pagina 167. Din aceeași carte, autorul mai
scrie, la pagina 113: „E supărător că mai mult de nouăzeci la sută din univers
rămâne necunoscut.” De la pagina 196, cităm: „Dacă nu acceptăm argumentul
„providenței”, există o altă perspectivă care - deși aflată în studiu de
ipoteză - pare deosebit de atractivă. Ea consideră că Big Bang-ul nostru s-ar
putea să nu fi fost singurul.”
Cunoașterea oamenilor de
știință este împărțită între creaționiști și evoluționiști. Cunoașterea
perpetabolistică a divinității, care provine dintr-un concept cosmogonic
diferit de cel teologic, și a oamenilor de știință, care, nu știu ce este
-Spiritul- și nici nu vorbesc despre Spiritul Universal, care este diferit de
Dumnezeul religiilor monoteiste, și a tuturor celorlalte, trebuie recunoscut
printr-o cunoaștere universală care poate
depăși sistemul de cunoaștere actual, privind divinitatea. Pentru a se înțelege
importanța perpetabolismului în cunoașterea universală, care nu admite limbajul
incoerent, în exprimare sau scriere, nici prezentarea unor teze, total
contradictorii, fără a se putea ajunge la o sinteză, a unei lucrări
științifice, sau de altă natură; care se practică și în prezent, argumentăm
prin următoarele citate: din Stephen Hawking, Scurtă istorie a
timpului. „Am fost bucuros atunci că el (Papa de la Roma) nu cunoștea
subiectul comunicării pe care tocmai o ținusem la conferință - posibilitatea ca
spațiu-timp să fie finit dar să nu aibă limite, ceea ce înseamnă că el nu a
avut un început, un moment al Creației.” Citatul se află la pagina 137. De la
pagina 197, din aceeași carte a aceluiași autor, cităm următorul fragment:
„Dar, dacă universul este complet independent fără singularități sau limite și
descris complet de o teorie unificată, aceasta are implicații profunde pentru
rolul de Creator al lui Dumnezeu...” Cu toată incoerența autorului, privind aceste
fragmente citate, și încă multe altele, cartea sa are multe învățăminte utile,
de mare valoare.
Între cunoașterea
științifică și cunoașterea dogmatică, a religiilor, sunt diferențe enorme și
inadmisibile, care perturbă cunoașterea reală, neadmisă la modul general, în
religii. Cunoașterea universală, în toate ramurile științelor naturii, în cele
exacte, în științele politice și cele sociale, poate fi înțeleasă prin
intermediul unei filozofii noi, bazată pe -perpetabolă-. Perpetabola este
esența spiritului din veste, ea se așează peste tot ce a fost, și nu mai este.
Perpetabolismul este un sistem nou și superior celui democratic, uzat de
trecerea timpului care, prin patina sa, de natură spirituală și materială, nu
mai face față cerințelor actuale; astfel energia înnoitoare care vine prin
perpetabole, sesizate de omul spiritual care poate să cunoască lumea, din care
e parte, prin energia sa, care provine din Spiritul Universal, prin spiritele
naturii.
Când omul acesta își controlează materia corpului
și toate acțiunile sale, în favoarea semenilor săi, la care le poate schimba
modul de viață, de gândire, și comportament, numai prin exemplul său de
cunoaștere perpetabolistică, atunci omenirea va percepe o altă realitate.
Oamenii de știință, punând bazele microfizici, prin mecanica cuantică, țin cont
de constanța lui Planck, privind energia, care se manifestă la modul real, în
timp și spațiu; de principiul de excluziune al lui Pauli care se referă la
particulele de materie cu spin 1/2, și de principiul de incertitudine al lui
Werner Heisenberg; acest ultim principiu are implicații în toate domeniile de
manifestare materială și spirituală, în microfizică, macrofizică și în toate
formele de viață și a celor fără de viață.
Dogmele religioase, din
toate cărțile „sfinte” a tuturor religiilor, care nu țin cont de legile și
principiile prezentate, și cele ce urmează a fi prezentate, trebuie ignorate,
de toți oamenii care înțeleg sistemul perpetabolistic. Perpetabola înnoitoare,
care revigorează lumea omului și întreg universul, apare din energiile pozitive
și negative a particulelor și a undelor, la nivelul microfizicii, și din
câmpurile energetice a macrofizici, prin care și omul e participant la echilibru
prevăzut de cel de al doilea principiu al termodinamicii. Această lege descrie tendința
corpurilor reci, de a se încălzi, și a celor calde, de a se răci. Entropia,
fenomenul fizic măsurabil, produce dezordine în stările ordonate, care nu mai
rezistă timpului, într-un anumit loc, și scade evident în altă parte. Entropia
este un fenomen legic constant, ea nu dispare niciodată. Această lege pune sub
semnul întrebării teoria Big Bangului prin care mulți oameni de știință susțin
că, lumea a început și s-a dezvoltat dintr-un glob de foc, ceea ce
perpetabolismul nu poate admite.
Teoria generală a
relativității descrie gravitația și macrostructura universului; iar mecanica
cuantică prin astrofizicieni, descrie și cercetează particulele elementare,
undele, atomii, până la stele și roiurile de galaxii. Aceste două teorii nu
sunt compatibile între ele, ceea ce recunosc toți oamenii de știință; dar
același lucru nu se întâmplă în lumea religiilor creștine, și a celorlalte, din
cauza unei cunoașteri, numai virtuale, care generează conflicte și războaie.
Cele două teorii științifice, prezentate anterior, ne-au dat: „energia nucleară
și a revoluționat microelectronica” (Stephen Hawking). Religiile au meritul de
a întreține entropia conflictelor la nivel local, regional, și, uneori la nivel
mondial. Pentru a se înțelege mai bine teza perpetabolistică, prin care neagă
teoria Big Bangului, la nivelul întregului univers, a lumii, din cauza unei
cunoașteri neuniversale, cităm din aceeași carte prezentată, al lui Stephen
Hawking, de la paginile 86-87. „Principiul de excluziune este crucial deoarece
el explică de ce particulele de materie nu suferă un colaps spre o stare cu
densitatea foarte mare sub influența forțelor produse de particulele din spin
0, 1 și 2: dacă particulele de materie au aproape aceeași poziție, ele trebuie
să aibă viteze diferite, ceea ce înseamnă că ele nu vor sta în aceeași
poziție.”
Cunoștințele, din toate
domeniile existenței, se obțin numai prin învățare și o anume formă de
educație, în care trebuie să primeze o logică argumentată axiomatic, care, în
finalitatea sa, să se bazeze pe cunoașterea dedusă și recunoscută, cel puțin la
modul general și la cel universal, în punctele sale nodale. Perpetabolismul își
propune o exigență sporită față de cei care fac educație, începând cu educatorii
din grădiniță și a profesorilor care acordă doctorate. Aceste persoane să nu
fie admise în sistem, dacă prezintă vicii la vedere, precum fumatul și
obezitatea, aceste prevederi să fie extinse la toate personalitățile publice,
inclusiv în medicină. Cunoștințele mele, exprimate prin perpetabolism, sunt de
ordin științific, real, și de ordin religios, din cunoașterea virtuală. A doua
lege a termodinamicii este o lege științifică de cunoașterea universală. Dacă
teza lui Stephen Hawking, din citatul anterior, privind particulele materiale
și cele virtuale, de spin 0, 1 și 2 este una verificată în experimentele de
laborator și recunoscute de majoritatea oamenilor de știință, din domeniul
astrofizicii, atunci, eu sunt convins că întregul universul nu a început la Big
Bang, și nici nu va mai ajunge la densitatea de Big Crunch, lumea nu a început
și nu se va sfârși niciodată. Această convingere a mea nu este suficientă
pentru a fi recunoscut - sistemul perpetabolistic; e nevoie de o educație și
cunoaștere superioară, pe care am schițat-o, în prezenta lucrare, dar,
perpetabola și perpetabolismul sunt prezentate detaliat în cărțile mele, aflate
doar pe internet.
Acest sistem de cunoaștere
universală, la nivel științific, politic și social are bazele, în toate
dimensiunile lor, alcătuite din linii drepte asimptote.
Pentru a putea fi înțeles -
sistemul perpetabolistic din punct de vedere științific, politic și social, el
trebuie studiat de către oameni, cu o anume pregătire, și o predispoziție spre
înțelegerea noului.
După această etapă de
cunoaștere, perpetabolismul trebuie introdus în sistemul de învățământ,
concomitent cu realizarea unui Institut al perpetabolei, de cunoaștere
universală; aceasta să fie realizat în Arad, într-un loc cu multă lumină și
verdeață, după ce o clădire modernă, mare, monumentală, bine dotată, va fi
ridicată pe lângă Universitatea de Vest Vasile Goldiș din Arad - cu sprijinul
autorităților locale, a celor centrale și a instituțiilor europene.
Prosperitatea unui popor este rezultatul încrederii în propriile sale forme de
cunoaștere spirituală, inițiată de creatorii, pe care autoritățile actuale din
România, nu poate să-i neglijeze la nesfârșit; precum cei din trecut și cei ce
afirmă și scriu în cărțile lor că: materia ajunge la o densitate infinită, nu
înțeleg energia gravitațională, care este de ordin spiritual precum și materia
întunecată - despre care vorbesc oamenii de știință, fără să știe ce este
spiritul care împreună cu materia asigură toate energiile necesare Universului.
„Această teorie nu se va
putea menține ca atare timp îndelungat, întrucât introduce eterogenitatea în
spiritul științific. Ea trebuie să uzurpe teoria precedentă sau să cedeze locul
unei teorii și mai generale... Atunci se poate schimba complet metoda adică
știința însăși, cum o să vedem în legătură cu cuantificarea lui Planck. Ștefan
Lupașiu, Experiența microfizică și gândirea umană, p 49.
„Una dintre lecțiile
filozofice cele mai pretențioase, pe care ni le poate oferi istoria științei
este, aceea referitoare la rolul capital pe care îl joacă în știință,
atitudinea spiritului față de fapte.” Același autor și aceeași carte, pagina
42.
Max Planck (1858 -
1947) influențat de cercetările și descoperirile lui Circhoff (1824-1887) privind
radiația corpului negru (radiația de echilibru), a imaginat o incintă în care
se află electroni, într-o mișcare oscilantă, limitată, în care sunt readuși de
o forță, în poziția lor de echilibru, de o anume energie proporțională cu
elongația acestor două entități echilibrate care, absorb energie, în medie, tot
atât cât pot să emită. Echilibrul în macrofizică încă nu a putut fi determinat,
datorită oamenilor de știință care nu știu ce este Spiritul Universal.
Perpetabola, ca formă fixă
de poezie, de sorginte românească, ar putea sta, ca valoare, alături de sonetul
italian, de trioletul francez, de glosa spaniolă, gazelul din literatura
persană și de haicuul din literatura japoneză, dacă nu am avea la conducerea
României o majoritate neocomunistă, cu interese individuale și de grup
partinic, fără interes general și național, care admite perpetabola numai pe
internet, în lumea virtuală care numai culege, ea nu poate alege, nici să
decidă.
Trebuie să veghem, să luptăm,
până când poporul român va ajunge la performanțele perpetabolei cele mai bune,
în toate domeniile. Încheiem cu o perpetabola din Nesfârșita mișcare.
PERPETABOLA 1
Perpetabola
devine noțiune implicată,
Imprimând
mișcare stărilor pe loc.
Spațiul
luminat e-n bezna integrată,
Timpul-ne-mpinge-n
balul limbilor de foc.
Perpetabolismul,
conceptul clipei noi,
A
ajuns la gândul „Judecății de apoi”.
Mihai Jarpen