Economia universului și
cea a omului pământean
Politica economică a unei familii, a unei colectivități, a unei națiuni, a unei grupări regionale de state suverane, reprezintă modul de viață și viziunea acestor entități de a se sprijinii reciproc, printr-o înțelegere mutuală, echilibrată, prin domnia legii, nu a celui mai puternic, mai mare, mai influent, care produce bunuri prin tehnologii neecologice, printr-o economie politică restrictivă, abuzivă, pentru unii și o politică favorizantă, de risc ecologic, spiritual și fizic, de nivel regional și mondial. Credințele diferite ale popoarelor religioase, din toate timpurile, au influențat personalitățile marilor popoare, în politica lor de expansiune bazată pe forță, din lipsa resurselor strict necesare pentru supraviețuirea populației într-o creștere continuă; fără o politică ecologică și o credință într-un singur Dumnezeu..
Primele cunoștințe ale popoarelor consemnate în scris, de istorie, cele ale poporului chinez, mongolez, persan, a imperiul faraonilor egipteni și altele, având guvernări diferite, cu o libertate de gândire limitată, admisă doar în familie, pentru lucrurile de necesitate curentă; iar pentru tot poporul imperiului Chinei antice, datorită principiului de guvernare patriarhal, toți supușii împăratului erau considerați minori, deși toți erau egali în fața legii, dar supușii nu aveau libertatea de gândire religioasă. În țările europene, democratice, gândirea și exprimarea în public este liberă, dar egalitatea în fața legii, a legiuitorului, este foarte subiectivă, prin libertatea opțională care se statornicește dintr-o inițiativă individuală.
Activitatea economică presupune o gândire cu aplicabilitate certă, experiență în dezvoltarea economică, printr-o gândire liberă, fără intervenția împăratului, a mandarinului sau a preotului, în acest domeniu foarte sensibil și important. Politica de guvernare a unei comunități, a unei națiuni sau imperiu, presupune, în primul rând, credința de reciprocitate și știința de a respecta acest principiu călăuzitor, și importanța muncii prestate, printr-o apreciere și remunerare corectă, fără nici o presiune, de ambele părți. Împărații chinezi erau răspunzători de politicele științifice, economice, sociale și singurii care aveau dreptul să comunice cu spiritele cerului, fiindcă împăratul era patriarhul absolut a întregului imperiu. Pentru a stimula modul de gândire a oamenilor din popor, poezia se bucura de o susținere directă a împăratului, prin concursuri periodice, iar câștigătorii erau recompensați cu posturi în domeniul cultural, în întregul imperiu.
Datorită guvernării patriarhale, în China, supuși împăratului erau considerați - proprii copii; privind administrația, educația, și ordinea de drept, indiferent de rangul social. În India, aceste principii erau tocmai opuse, prin adorația zeilor cu blazoane proprii, care influențau diferitele comunități religioase, cu zei diferiți având această libertate de alegere.
Imperiul Chinei antice, timp de mii de ani, și-a păstrat politica sa unitară, începând cu familia, toate comunitățile componente, și autoritățile ce împărțeau puterea până la împărat, singurul care avea libertate religioasă, pentru a nu diminua unitatea poporului. Pentru a se înțelege avantajele și dezavantajele acestor două forme diferite, de orientări politice contradictorii, cităm din Logica lui Hegel, Enciclopedia științelor filozofice, câteva fraze de la pagina 17:
„Religia este modul și forma conștiinței în care adevărul e accesibil tuturor oamenilor, oricare ar fi nivelul lor de cultură; cunoașterea științifică a adevărului este însă o formă particulară a conștiinței acestuia, la elaborarea căreia nu se angajează toți, ei, dimpotrivă, numai puțini. Conținutul este același; dar, întocmai cum spune Homer despre unele lucruri că au două nume, unul în limba zeilor și altul în limba omului de toate zilele, tot astfel există pentru acel conținut două limbi; una a sentimentului, a reprezentării și a gândirii discursive, cuibărită în categorii finite și abstracții unilaterale, cealaltă a conceptului concret.”
Pentru a se înțelege filozofia acestui început de mileniu; prin -perpetabolism- cităm din volumul - Perpetabola în nesfârșita mișcare, ediția 2017 de la pagina 186, o perpetabolă ridicată la putere, intitulată:
FILOZOFIA
Spiritul și materia, în neîntrerupta mișcare,
Ne dă filozofia cunoașterii reale. Cunoașterea
Mișcării reale, a perpetabolei în materie, prin
Spirit, ne dă filozofia înțelepciunii și a minunii.
Echilibrul cunoașterii înțelepte duce la pace.
Pacea duce la o mare avuție, prin filozofie.
Geniul filozofului e, în evidența, și consecvența sa,
Prin frâna mișcării și accelerarea, spre culmile zării,
Filozofia asigură omului zile mai senine, în viața ce vine.
Filozofia, prin logică, în toate variantele sale, incluzând și cea a dialecticii perpetabolistice, bazată pe invenții și descoperiri științifice, recunoscute universal în toate dialecticile diferitelor limbi vorbite, astfel sistemul perpetabolistic se poate considera o filozofie a cunoașterii universale. Procesul gândirii universale se constituie printr-un limbaj logic, având o selecție normativă a noțiunilor, în explicarea ideilor și a raționamentelor, prin argumentări axiomatice, iar atunci când folosim teze perpetabolistice, recunoscute la nivel universal, indiferent de dialectica exprimării, argumentul axiomatic este posibil, și de necontestat. Limbajul logic articulat este, cu totul diferit față de cel al păsărilor și al copiilor mici până la vârsta școlară.
Omul care nu are un limbaj elevat nu poate să atingă o gândire superioară. Un pui de om ajuns printre animale care l-au adoptat, folosește limbajul acelor animale și modul lor de comportament. Animalele, prin gândirea lor rudimentară, au doar o preocupare teritorială și una de emigrație, pentru a-și asigura hrana și creșterea puilor. Animalele se organizează diferit, în mediul natural, funcție de rasă și specii, pentru a-și asigura energiile naturale necesare vieții și pentru supraviețuirea în timp, a noilor generații. Rasele oamenilor, mai puține, diferă în modul de a se organiza, prin gândire, climatul propice, sursele de hrană a mediului respectiv, de libertate și politicile de folosire a propriilor perpetabole pentru educația noilor generații, folosindu-se de legile timpului respectiv. Oamenii educați au învățat de la animale cum să-și apere teritoriul, prin mijloace inventate de ei; ceea ce nu se întâmplă la rasele de animale sălbatice cu mulțimile speciilor diferite, să învețe de la oameni cu moduri de organizare diferite precum cele de la albine și termite, față de bufnițe sau iepuri.
Poporul chinez, prin politica sa unitară, a ajuns o mare putere economică a lumii, față de India, prin libertatea religioasă neunitară, fiind o țară mare cu resurse naturale imense, are o economie pe măsura spiritului său cu multe credințe, lipsite de științe...
ENTROPIA BABILONICĂ
Grea e viața alături de puterea țării care se dezminte
Cu fapta ireală, prezentă-n ficțiunea pentru minte,
Care declanșează entropia din cuvinte, cu informația
Din semnele legate greșit, într-un lanț cu multe
Zale recesive, care produc vârtejuri cu efecte explozive.
Perpetabolismul, sistemul nou ce bate la ușa închisă,
Aduce o lege perfectă, mult mai precisă. În țările lumii
Sărace, fără învățătură și educație, apare inaniția,
Exodul, emigrația. Cunoașterea științifică, pentru mase,
E pusă la index; de cei ce nu gândesc, dar, se-mbogățesc.
Tineretul nu mai progresează, mai mult se distrează.
Starea la om, depinde de minte, când nu se dezminte.
Perpetabolismul e sistemul prezentului revigorant.
El critică orice entitate falsă, lipsită de dreptate.
Spiritul universal este cel mai sigur, și mai important.
De pe la începutul mileniului trei, periodic, an de an, am o stare de spirit, între transă și veghe, urmărind comportamentul oamenilor din perioada sclavagistă, colonială, perioada iobăgiei și cea a Uniunii Europene, cu instituțiile sale de supraveghere legislativă, a noilor membrii admiși, dar, fără unitatea democratică, și cu influențe partizane, nelegale.
România, după lovitura de stat, amestecată cu revoluția populară, în anul 2007 a trecut de sub tutela răsăriteană, sub cea apuseană; mai versată în războiul psihologic, fără armistițiu și o falsă pace. Dintre primii președinți ai României, a fost un pirat, vestit în făgădău, și un reformat fără Dumnezeu. Fiecare împărăție ipocrită, poate fi ghicită ușor, de poporul oropsit și lovit, de slugile naționale, plătite cu funcții și multe și parale...
Cei din transă sau veghe, neafectați de hipnoza mediatică, virtuală, așteaptă trezirea mulțimii, prin legea paralizantă împotriva slugilor asertive puterilor mafiote, ipocrite. Aștept un președinte patriot să fie ales de poporul român; nu unul netot, numit, acoperit cu bani și lăudat de dușmani.
Majoritatea conducătorilor actuali, când vreau să plece la luptă, pentru a apăra interesele țării și teritoriul, cer agenților secreți să-i trezească. Dar, aceștia fiind bine plătiți de adversarii politici, îi lasă să doarmă pe conducătorii lor, din respect fiindcă i-au promovat...
Mă aflam pe un podiș înalt, izolat, la un concurs mondial de inventică a zborului, cu aparate create de om. În finala concursului s-au calificat cinci țări: America, Franța, China, România și Japonia. Pentru finala concursului s-au stabilit patru probe:
1. Disciplina identității.
2. Disciplina contradicției.
3. Disciplina terțului exclus.
4. Disciplina rațiunii suficiente.
Juriul era format din reprezentații oficiali a statelor participante. Probele concursului erau: Măiestria zborului a două păsări mecanice din aceeași specie, fără incidente; durata și viteza zborului, prin măsurarea timpului. Pentru proba de măiestrie a zborului, se dădeau note, de la 1 la 10 de către țările care nu concurau la proba respectivă, la care se adăuga viteza și timpul de zbor cel mai îndelungat. Contestațiile erau soluționate de un juriu, prin vot.
America participă la concurs cu doi vulturi.
Franța participă cu doi cocoși de munte.
China a concurat cu doi dragoni înaripați, identici.
România a concurat cu un porumbel alb și unul negru.
Japonia a concurat cu doi șoimi.
Pentru toate cele patru discipline, erau regulamente cu norme stricte, valabile pentru toți participanții. Concursul a început prin tragerea la sorți a participanților.
Ordinea tragerii la sorț a fost următoarea:
1. Franța
2. America
3. România
4. China
5. Japonia
Arbitrul întrecerii a dat startul competiției; la prima probă din concurs, la care s-au alineat toți concurenții în ordinea tragerii la sorț.
Am urmărit cu toată atenția desfășurarea concursului, până la ultima țară participantă; citind notele de la ambele probe, scrise pe un ecran de pe care se putea urmării rezultatele preliminare, la care România era în fruntea clasamentului, la viteza și durata zborului, cu porumbeii ei, nefiind depășită, la această probă, de nici un alt concurent.
La sfârșitul competiției tot așteptam să vedem clasamentul final, care, întârzia să apară. Juriul era într-un cort închis, din care nu se auzea nimic.
În final, pe ecran a apărut clasamentul, cu America pe locul 1, urmată de Franța și Japonia, cu România scoasă din concurs, datorită contestației, cu trei voturi împotriva sa, pentru faptul că a participat la concurs cu o invenție nebrevetată la nivel național și la nivelul Uniunii Europene.
După ce am citit această motivație, nu mai știam pe ce planetă mă aflu, din ce țară sunt, și am început să scriu:
Mașina autonomă
Mașina cu energie poluantă
Proiectată de mintea omului
Cu spiritul său neunitar, gregar,
Distruge mediul natural pentru
Viitorul noilor generații, cu
Emisiile de gaze nocive, de la mașini
Emisiile de gaze nocive, de la mașini
Și ogive; îmbătrânind Planeta Pământ
Prin spiritul rău din faptă și cuvânt.
Spiritul fără de-nceput și fără de sfârșit,
Nu e de găsit în credințele diafane, nici în
Științele profane. Mașina fără gaze și bacterii
Scoate omenirea pământeană din mizerii.
Lumea spiritelor perpetabolistice, atrag spiritele
Risipite în ispite, în patimi și victorii în război;
Risipite în ispite, în patimi și victorii în război;
Cu energia spiritului veșnic, din noi, pentru voi.
