Sinteza
cuprinsului
Perpetabola
este o formă de poezie a spiritului de cunoaștere.
Această carte prezintă
perpetabola, ca formă de poezie, de sorginte românească, în trei variante:
Perpetabola simplă; Ridicată la putere și Transcedentală.
Perpetabola ca noțiune își are
etimologia din: mișcarea continuă și „tabula rasa”, semnificând treapta cea mai
superioară din piramida de cunoaștere a omului, în toate domeniile existenței.
Perpetabolismul este un concept
cosmogonic care, împreună cu perpetabola, abordează o euristică de nivel
superior capabilă să dezvolte o - Știință a spiritului din om, desprinsă din
Spiritul Universal.
Toate tezele enunțate,
comentate și explicate în cărțile mele, și-au îmbarcat haina perpetabolelor, poezie,
eseu și roman, printr-o sintetizare expansivă și ingenios comprimată într-un
mesaj de meditație și cunoaștere a unui orizont deosebit de înalt.
„Poezia
e spirit concentrat în esențe fermecătoare,
Prin ea
străbați galaxii aurite, cu femei frumoase,
Din
abur fierbinte și idei dezbrăcate în minte.”
Confruntarea dintre sistemele
de cunoaștere cu identități diferite, tautologice, fără o dialectică
sistematică, în care să existe o deschidere spre o cunoaștere universal,
acceptată, înlăturând toate contradicțiile posibile, dintre părți; astfel
omenirea ar putea să accepte -unitatea- care este reprezentată de o singură
divinitate universală.
Perpetabola 234
Dialectica, contradicția au principiile lor reale,
Particulare, universale, logice și de credință.
Haosul are legile naturale și din miturile
ncestrale.
Filozofia dă logica sa, euristică, întru știință.
Știința e comoara unică și sfântă, din real;
Dacă mergi pe drumul Dumnezeului universal.
Gândirea perpetabolistică vrea
să construiască un drum al păcii, peste câmpul energetic al contrariilor,
alcătuit din pozitivitate și negativitate. Numai printr-o cunoaștere superioară
se poate ajunge la pacea omenirii.
Perpetabola transcedentală
încheie această carte cu -Spiritul românului-, poem cu o nouă vibrație
spirituală, într-o formulă perpetabolistică fundamentată pe o realitate palpabilă,
vie, într-o lume ordonată, capabilă să facă față haosului actual, de
nesiguranță și o preamărire inexplicabilă a spiritului virtual, care perturbă
cunoașterea reală a lucrurilor adevărate, prezentate de gândirea logică,
științifică. Efortul fiecărui cititor, de a înțelege această carte, nu va fi
zadarnic, nici pentru sine, nici pentru lumea sa.
PERPETABOLA 1
Perpetabola
modofică esența-n noţiune,
Dislocând
mişcarea stărilor pe loc.
Diamantul
înflorește din cărbune,
Timpul-ne-mpinge-n
balul limbilor de foc.
Perpetabolismul,
conceptul clipei noi,
Ajungând la
gândul judecății de apoi.
PERPETABOLA 2
Viața e un proces real și infinit,
Ea domină lumea de pe uscat și apă,
În care totul e posibil și desăvârșit,
Prin cel care conduce și nimic nu-i scapă.
Credința cercetează curgerea în lumea reală;
Tradiția din omul cuvincios e paradoxală.
PERPETABOLA 3
Bogat și
luminat e cugetul meu,
Cu reale
hărţi, lucrate în gândire,
Spiritul cu
sens spre Dumnezeu,
O spun
coloanele spirale din privire.
Trupul meu,
un zăcământ din dor curat,
Peste
adâncimea lui m-am înălţat.
PERPETABOLA 4
Coborâtor
din os de zeu,
Sunt
sclavul cugetului meu.
Stăpân umil
pe lava firii,
Şovăind,
sunt dârz mereu.
Înfrunt păcatul
omenirii,
Optând
între uşor şi greu.
PERPETABOLA 5
Străbătând
cu arca pe lângă coasta firii,
Peste
groapa de ruşine plină de păcate,
Mi-am
vizitat cu teamă mormântu-nchipuirii;
Fost castel
de aroganţă și falsă demnitate.
Sub muntele
cu zăcământ din gândul meu,
Cerul e
înalt, senin și fără norul greu.
PERPETABOLA 6
Chemat de
focul fără fum,
Acoperit
de-a valului uitare,
Singur cu
destinul pe drum
Necunoscut,
îmi caut altă zare.
Pe drumul labirintic alunecos şi greu,
Încrederea din mine, e întru Dumnezeu.
RIDICAREA LA
PUTERE 1
Puiul de om se ridică târziu la putere, prin vrere.
Puii de animale au investiția de putere potrivită.
Puterea la om se lasă continuu și mult așteptată.
Se acumulează-n copil, în tânăr și-n omul spiritual,
Când spiritele prezentului se luptă-n contrarii și
Omul politic își expune puterea din obscure vitralii.
Spiritul dezechilibrat compromite materia din corp
Plăcerea, durerea, trimise de spiritele divergente
Stabilesc în timp, echilibrul lumii, și-a genunii.
RIDICAREA LA
PUTERE 2
Partidele politice toate sunt agresive.
Un virus atacă omul, elefantul sau boul.
Agresivitatea dintre oameni, câini și politicieni,
Stabilește puterea celui mai tare în confruntare.
Luptele importante sunt între partidele ce vreau
La putere, să ajungă la carul cu lapte și miere.
Puterea poate fi reală, virtuală sau dezechilibrată.
Agresivitatea puterii poate fi o calitate, când săgeata
E bine-ndreptată spre ilicit, nu spre omul cinstit.
PAVERT 5
Din pavert se vede omenirea agitată
În mișcarea neîntreruptă dintre
Infern și un paradis. Războiul psihologic
Dintre bine și rău, nu se oprește;
Se întețește în tot ce se poate,
În stânga și dreapta; vorba și fapta, negata.
Văd perpetabola la cei bogați în gândire,
În ordinea lumii, prin conștiința de sine;
Prin echilibrul dintre: rău și bine; în mine, în tine.
PAVERT 6
Când meditezi în patul ordonat, prismatic,
Cu piramida peste punctul tău cuprinzător,
Simți lumina lumii la interior, și-ți vezi
Geometria în mișcarea nesfârșită, din mai mute
Lumi paralele, viu colorate, precum pasărea
Paradisului, din cioc până-n coadă și spate.
Gândul din vis, transformat în fapte reale,
Te scapă de jale. Perpetabolismul perfect,
Crează ecuații, dispuse-n ofertantele spații.
BINELE
DIN RĂU
Energia vieții vine din spiritul materie.
Din apa cea vie, curată, distilată, purtată
Între Cer și Pământ, prin magnetismul sfânt.
Fără ritual, vijelie și vârtej din cuvânt; trăite
Prin fapta reală, ce rămâne în urma ta, în gândul
Din spiritul tău, de a crede și nu cerceta.
Spiritul și materia întrețin toate viețile,
Prin echilibrul energiilor negative și pozitive de,
Bine și rău, cu puterea divină, din mine, din tine.
BUCURIA
Cel în formare așteaptă bucuria cea mare.
Viețile când prind
pulsul credinței și a științei,
Își întreabă toate diminețile; să știe
Că: „a fi sau a nu fi” este firesc, natural.
A ști și a putea -este esențial, ideal,
Cunoașterea de sine, educația, duce la bine.
Bucuria ce crește permanent prin sine, îți
Pregătește puterea libertății necesare, în
Scăparea fântânii de gândire, adâncă în simțire.
INVITAȚIE LA DANS
Din copilărie tot vroiam s-o-nvit pe Mâine
La dans. Mă gândeam la ea din zori până-n noapte.
Când am început să știu să visez, mă pregăteam
Și în vis, s-o invit pe Mâine la dans. În somn,
Dansam cu ea, în zbor plutitor, peste ogoare
Cu flori, peste ape cu oglinzi fermecate, în
Care ne vedeam pașii pe norii cei albi de pe
Cer; până mă trezeam inundat de dimineața
Tristă, văzând că Mâine nu a dansat cu mine.
Îmi era rușine cât sunt de prost și fără de
Rost, neputincios de-a o-ntâlni pe Mâine în
Carne și oase, cu trăsături de vis, ca-n Paradis.
Timpul prin mine trecea, mă inunda cu de toate,
Cu nevoi de aur în ploi și semn promițător că
Mâine ar putea să fie reală, și cea mai ideală.
CETATEA
SPIRITULUI ȘI A MATERIEI
M-am întâlnit cu Mâine, în mine, prin Azi,
Mi-am învins orgoliul slut și discursul mut.
Am început respectul pentru Azi, și am ținut
La distanță iubirea. Ajuns matur, spiritual,
Sentimentele și simțirea sunt întrecute de
Gândirea ce păzește cetatea și lumea în care
Vezi miopia și sărăcia. Ura e sentimentul
Irațional ce corupe caracterul imparțial,
Logic și real. Trăind prezentul ajungi
În punctul de unde măsori ce a fost și va fi.
„Aici și acum” este drumul ce trece prin toate.
Azi -este asul-absolut- din mine, lume și tine.
Spiritul și materia se unesc în foc de noroc,
Ambele entități sunt energii care se refac.
Ideea din mine depășește puterea din Azi, prin Mâine.
SPIRITUL ROMÂNULUI
Măsoară române starea din poveste;
Fii liber peste orizontul tău din zare;
Fii stăpân pe tine și pe cugetare, să nu mai
Faci nimic la întâmplare. Ajuns la rău, ești
De vină tu și fiul tău. Dacii ne vorbesc de
De vină tu și fiul tău. Dacii ne vorbesc de
Pe columnă, despre patria străbună milenară,
Strălucind ca aurul în timpul convertit,
Cu pământul nostru jefuit, de imperii din apus și
Răsărit. Desprinde-te române din poveste,
Nu mai preamării jefuitorii și înlătură din
Start prigonitorii. Ridică-te române cât mai sus,
Nu crede din poveste -ceea ce nu este-!
Cunoaște-te române, ca parte din spațiul divin,
Cu multă energie înțeleaptă și încrezător în sine;
Păstrează-ți spiritul de dac, în cuget și-n privire.
