luni, 17 august 2015

MIRA


Mira


Mira, fetița care zâmbește
După ce gândește, și,
Numai pe urmă vorbește.

După prima zi de școală,
Mira, la-ntrebarea 
Mamei sale, răspunde
Cu o mare indignare.

Doamna învățătoare și-a aprins
Țigara „valoroasă” de la
Mintea care nu e sănătoasă.

Mira Maria e din spiritul 
Cel bun, pierdut de România.
În România coruptă și tristă
A mai apărut o perpetabolistă.


sâmbătă, 20 iunie 2015

NESFÂRȘITA MIȘCARE - EDIȚIA a-III-a




NESFÂRȘITA MIȘCARE - EDIȚIA a-III-a



     În această ediție cu modificările de ultimă oră - vă prezentăm câte două perpetabole din fiecare variantă.


  • Perpetabola simplă

          Perpetabola 1

Perpetabola devine noțiune implicată,
Imprimând mișcare stărilor pe loc.
Spațiu-ntunecat e-n bezna integrată,
Timpul-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
A ajuns la gândul judecății de apoi.


          Perpetabola 190

Ideea reală, concretă, e ca un ou fecundat,
Ce e bun de mâncat sau multiplicat, fiind avuție
Ca orice materie moartă sau vie, cu păcat.
Lumea virtuală e numai vorbire – fără energie.

Omul a evoluat din oul primordial, fecundat

De sinele integrat și spiritul cel mai bogat.




  • Perpetabola ridicată la putere



            PRĂFUITA  TURMĂ

Perpetabolismul e conceptul de mâine în azi,
Cu echilibrul minții din care nu mai cazi.
Perpetabola e vestea de pe ultima urmă,
Ea te scoate din povestea lumii și a genunii.
Gândul logic, certitudinea, te plasează în real;
Virtualul e iluzie, farsă și poveste fără ideal.

Energia sinelui tău, îndreptată bine spre Cer,
Te conduce la fapte măsurate din care să știi,
Ele te fac liber, cu o investiție sigură-n copii.



   INTERIORITATE  ȘI  EXTERIORITATE

Prezicătorii apropie sforile de bogați,
De cei lăudați de mașinile de vorbit și ghicit.
Aceștia se preamăresc între ei, crezându-se zei.
Ei aprind veștile și poveștile sub reflectoare,
Călcând interesele mulțimilor în picioare,
Fiind binecuvântați, de-nalții prelați, decorați.

Interiorul și exteriorul înțeleptului e un etalon,
Lipsit de blazon, ca semn al puterii, și averii.
El e bogat prin liniște, creație și veșnică mutație.




  • Perpetabola transcedentală



   NESFÂRȘITA   MIȘCARE


 Electronii sunt mișcați de pozitroni și neutron
Planetele și stelele se învârt prin gravitoni.
Omul pământean depinde de Soare,
Soarele depinde de galaxia și anvergura sa.
Toate galaxiile depind de spațiulordonat.
Micro-cosmosul dă viață macro cosmosului.
Viața depind de univers și legile sale.
Spiritul Suprem, ca unitate, asigură energiile
Prin spiritele materiei atomice și cuantele gnomice;
Din stările și culorile ce alcătuiesc formele.
Treptele vieții sunt diferite și nenumărate;
Cele superioare se sprijină pe cele inferioare.

Cunoscând un mare poet, din Sistemul Solar,
De mii de ani ne-am propus o mare-ntrebare,
Și-am scris împreună - Nesfârșita mișcare.



  LUMEA SPIRITULUI ȘI A MATERIEI

Omul e-n materia și spiritul vizibil în forme.
Ordinea din lege, din norme, se menține, crește prin
Tine, prin mine, înțelegând principiile clare, în
Mișcare. Eul e simțire, sinele gândire; legate în
Nucleul cu protoni și neutroni. Electronii reali și
Virtuali, prin quarci, produc celule materiale în
Noi; fotoni și gravitoni cu spin: zero, unu și doi.
Gravitonii și fotonii spirituali sunt nemateriali.
Particulele și undele spirituale, poartă materia vie,
Cu excluziunea și incertitudinea faptelor, apărute
În decor. Ele dau omului libertatea și certitudinea,
Atunci când știe ce vrea și ce crede, în ceea ce nu vede.

Lumea spiritului perpetabolistic, atrage spiritele
Risipite în ispite; în patimi și victorii în război;
Cu energia spiritului legic, din noi, pentru voi.

luni, 23 martie 2015

Nesfarsita Miscare - Editia II - imbogatita 2015






Sinteza cuprinsului

            Perpetabola este o formă de poezie a spiritului de cunoaștere.

Această carte prezintă perpetabola, ca formă de poezie, de sorginte românească, în trei variante: Perpetabola simplă; Ridicată la putere și Transcedentală.
Perpetabola ca noțiune își are etimologia din: mișcarea continuă și „tabula rasa”, semnificând treapta cea mai superioară din piramida de cunoaștere a omului, în toate domeniile existenței.

Perpetabolismul este un concept cosmogonic care, împreună cu perpetabola, abordează o euristică de nivel superior capabilă să dezvolte o - Știință a spiritului din om, desprinsă din Spiritul Universal.

Toate tezele enunțate, comentate și explicate în cărțile mele, și-au îmbarcat haina perpetabolelor, poezie, eseu și roman, printr-o sintetizare expansivă și ingenios comprimată într-un mesaj de meditație și cunoaștere a unui orizont deosebit de înalt.


    „Poezia e spirit concentrat în esențe fermecătoare,
     Prin ea străbați galaxii aurite, cu femei frumoase,
     Din abur fierbinte și idei dezbrăcate în minte.”


Confruntarea dintre sistemele de cunoaștere cu identități diferite, tautologice, fără o dialectică sistematică, în care să existe o deschidere spre o cunoaștere universal, acceptată, înlăturând toate contradicțiile posibile, dintre părți; astfel omenirea ar putea să accepte -unitatea- care este reprezentată de o singură divinitate universală.


       Perpetabola 234

Dialectica, contradicția au principiile lor reale,
Particulare, universale, logice și de credință.
Haosul are legile naturale și din miturile ncestrale.
Filozofia dă logica sa, euristică, întru știință.
Știința e comoara unică și sfântă, din real;
Dacă mergi pe drumul Dumnezeului universal.


Gândirea perpetabolistică vrea să construiască un drum al păcii, peste câmpul energetic al contrariilor, alcătuit din pozitivitate și negativitate. Numai printr-o cunoaștere superioară se poate ajunge la pacea omenirii.

Perpetabola transcedentală încheie această carte cu -Spiritul românului-, poem cu o nouă vibrație spirituală, într-o formulă perpetabolistică fundamentată pe o realitate palpabilă, vie, într-o lume ordonată, capabilă să facă față haosului actual, de nesiguranță și o preamărire inexplicabilă a spiritului virtual, care perturbă cunoașterea reală a lucrurilor adevărate, prezentate de gândirea logică, științifică. Efortul fiecărui cititor, de a înțelege această carte, nu va fi zadarnic, nici pentru sine, nici pentru lumea sa.


  

PERPETABOLA  1


Perpetabola modofică esența-n noţiune,
Dislocând mişcarea stărilor pe loc.
Diamantul înflorește din cărbune,
Timpul-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
Ajungând la gândul judecății de apoi.

 

 

 

PERPETABOLA  2


Viața e un proces real și infinit,
Ea domină lumea de pe uscat și apă,
În care totul e posibil și desăvârșit,
Prin cel care conduce și nimic nu-i scapă.

Credința cercetează curgerea în lumea reală;
Tradiția din omul cuvincios e paradoxală.

 

      

        PERPETABOLA  3


Bogat și luminat e cugetul meu,
Cu reale hărţi, lucrate în gândire,
Spiritul cu sens spre Dumnezeu,
O spun coloanele spirale din privire.

Trupul meu, un zăcământ din dor curat,
Peste adâncimea lui m-am înălţat.

 


        PERPETABOLA  4


Coborâtor din os de zeu,
Sunt sclavul cugetului meu.
Stăpân umil pe lava firii,
Şovăind, sunt dârz mereu.

Înfrunt păcatul omenirii,
Optând între uşor şi greu.

 


PERPETABOLA  5


Străbătând cu arca pe lângă coasta firii,
Peste groapa de ruşine plină de păcate,
Mi-am vizitat cu teamă mormântu-nchipuirii;
Fost castel de aroganţă și falsă demnitate.

Sub muntele cu zăcământ din gândul meu,
Cerul e înalt, senin și fără norul greu.

 

 

PERPETABOLA  6


Chemat de focul fără fum,
Acoperit de-a valului uitare,
Singur cu destinul pe drum
Necunoscut, îmi caut altă zare.

Pe drumul labirintic alunecos şi greu,
Încrederea din mine, e întru Dumnezeu.

 


RIDICAREA  LA  PUTERE 1

Puiul de om se ridică târziu la putere, prin vrere.
Puii de animale au investiția de putere potrivită.
Puterea la om se lasă continuu și mult așteptată.
Se acumulează-n copil, în tânăr și-n omul spiritual,
Când spiritele prezentului se luptă-n contrarii și
Omul politic își expune puterea din obscure vitralii.

Spiritul dezechilibrat compromite materia din corp
Plăcerea, durerea, trimise de spiritele divergente
Stabilesc în timp, echilibrul lumii, și-a genunii.

RIDICAREA  LA  PUTERE  2

Partidele politice toate sunt agresive.
Un virus atacă omul, elefantul sau boul.
Agresivitatea dintre oameni, câini și politicieni,
Stabilește puterea celui mai tare în confruntare.
Luptele importante sunt între partidele ce vreau
La putere, să ajungă la carul cu lapte și miere.

Puterea poate fi reală, virtuală sau dezechilibrată.
Agresivitatea puterii poate fi o calitate, când săgeata
E bine-ndreptată spre ilicit, nu spre omul cinstit.



PAVERT  5

Din pavert se vede omenirea agitată
În mișcarea neîntreruptă dintre
Infern și un paradis. Războiul psihologic
Dintre bine și rău, nu se oprește;
Se întețește în tot ce se poate,
În stânga și dreapta; vorba și fapta, negata.

Văd perpetabola la cei bogați în gândire,
În ordinea lumii, prin conștiința de sine;
Prin echilibrul dintre: rău și bine; în mine, în tine.

PAVERT  6

Când meditezi în patul ordonat, prismatic,
Cu piramida peste punctul tău cuprinzător,
Simți lumina lumii la interior, și-ți vezi
Geometria în mișcarea nesfârșită, din mai mute
Lumi paralele, viu colorate, precum pasărea
Paradisului, din cioc până-n coadă și spate.

Gândul din vis, transformat în fapte reale,
Te scapă de jale. Perpetabolismul perfect,
Crează ecuații, dispuse-n ofertantele spații.



BINELE  DIN  RĂU

Energia vieții vine din spiritul materie.
Din apa cea vie, curată, distilată, purtată
Între Cer și Pământ, prin magnetismul sfânt.
Fără ritual, vijelie și vârtej din cuvânt; trăite
Prin fapta reală, ce rămâne în urma ta, în gândul
Din spiritul tău, de a crede și nu cerceta.

Spiritul și materia întrețin toate viețile,
Prin echilibrul energiilor negative și pozitive de,
Bine și rău, cu puterea divină, din mine, din tine.


BUCURIA

Cel în formare așteaptă bucuria cea mare.
Viețile când  prind pulsul credinței și a științei,
Își întreabă toate diminețile; să știe
Că: „a fi sau a nu fi” este firesc, natural.
A ști și a putea -este esențial, ideal,
Cunoașterea de sine, educația, duce la bine.

Bucuria ce crește permanent prin sine, îți
Pregătește puterea libertății necesare, în
Scăparea fântânii de gândire, adâncă în simțire.


   INVITAȚIE  LA  DANS

                         
Din copilărie tot vroiam s-o-nvit pe Mâine
La dans. Mă gândeam la ea din zori până-n noapte.
Când am început să știu să visez, mă pregăteam
Și în vis, s-o invit pe Mâine la dans. În somn,
Dansam cu ea, în zbor plutitor, peste ogoare
Cu flori, peste ape cu oglinzi fermecate, în
Care ne vedeam pașii pe norii cei albi de pe
Cer; până mă trezeam inundat de dimineața
Tristă, văzând că Mâine nu a dansat cu mine.
Îmi era rușine cât sunt de prost și fără de
Rost, neputincios de-a o-ntâlni pe Mâine în
Carne și oase, cu trăsături de vis, ca-n Paradis.

Timpul prin mine trecea, mă inunda cu de toate,
Cu nevoi de aur în ploi și semn promițător că
Mâine ar putea să fie reală, și cea mai ideală.


CETATEA
          SPIRITULUI  ȘI  A MATERIEI


M-am întâlnit cu Mâine, în mine, prin Azi,
Mi-am învins orgoliul slut și discursul mut.
Am început respectul pentru Azi, și am ținut
La distanță iubirea. Ajuns matur, spiritual,
Sentimentele și simțirea sunt întrecute de
Gândirea ce păzește cetatea și lumea în care
Vezi miopia și sărăcia. Ura e sentimentul
Irațional ce corupe caracterul imparțial,
Logic și real. Trăind prezentul ajungi
În punctul de unde măsori ce a fost și va fi.
„Aici și acum” este drumul ce trece prin toate.
Azi -este asul-absolut- din mine, lume și tine.

Spiritul și materia se unesc în foc de noroc,
Ambele entități sunt energii care se refac.
Ideea din mine depășește puterea din Azi, prin Mâine.



  SPIRITUL  ROMÂNULUI


Măsoară române starea din poveste;
Fii liber peste orizontul tău din zare;
Fii stăpân pe tine și pe cugetare, să nu mai
Faci nimic la întâmplare. Ajuns la rău, ești
De vină tu și fiul tău. Dacii ne vorbesc de
Pe columnă, despre patria străbună milenară,
Strălucind ca aurul în timpul convertit,
Cu pământul nostru jefuit, de imperii din apus și
Răsărit. Desprinde-te române din poveste,
Nu mai preamării jefuitorii și înlătură din
Start prigonitorii. Ridică-te române cât mai sus,
Nu crede din poveste -ceea ce nu este-!

Cunoaște-te române, ca parte din spațiul divin,
Cu multă energie înțeleaptă și încrezător în sine;
Păstrează-ți spiritul de dac, în cuget și-n privire.