luni, 14 noiembrie 2016

Perpetabolismul - Știința Religiei Universale.

   

       Va urma noua carte care va fi intitulată „Perpetabolismul, Știința Religiei Universale”.



marți, 28 iunie 2016

Biblioteca


  • 1995 - Raportul Proportiilor


  • 1997 - Perpetabole


  • 2003 - Inteligenta Spiritului in Perpetabola Materiei



  • 2005 - Evolutia Spiritului in Rugaciune si Sonet


  • 2006 - Lumina Cugetarii


  • 2008 - Gramatica Realului

  • 2009 - Perpetabola si Perpetabolismul

  • 2010 - Nesfarsita Miscare

  • 2011 - Libertatea Cunoasterii Perpetabolistice 
  • 2011 - Cunoasterea, Realitate si Fictiune

  • 2012 - Ordinea Lumii Haotice 



  • 2013 - Stiinta Spiritului Perpetabolistic

  • 2014 - Realitatea Perpetabolistica




  • 2015 - Nesfarsita Miscare - editia a II-a 

2016 - Perpetabola în Nesfârșita Mișcare






2017 - Perpetabolismul, știința religiei universale.












sâmbătă, 30 aprilie 2016

joi, 7 ianuarie 2016

luni, 30 noiembrie 2015

Cunoașterea de sine


Cunoașterea de sine


            La naștere puiul de om, din punct de vedere spiritual e, ca puiul de animal.

    I.    Științele vieții:
             - Fizica
             - Chimia
             - Biologia
             - Psihologia

        II. Aceste științe pot fi stăpânite prin filozofia perpetabolistică; care învață omul să știe, cine este și ce poate să fie.

    III. Omul cu o asemenea cunoaștere, urmărindu-și propriile perpetabole, ajunge la cunoașterea de sine. Cunoașterea spiritului său, integrat în cunoașterea univeresală, îi deschide drumul, gândirii de a munci, a se hrăni, îmbrăca rațional, când doarme își visează viitorul său și a lumi sale.

                                                      

                                                Perpetabola 25

                        Cunoaștere! Prin tine pot să fiu, să știu,
                        Să pot să-mi văd adâncul în imagini clare?
                        Ca moartea să mă lase veșniciei viu:
                        Cu puterea ridicată-n semnul de-ntrebare!

                        Ca apa de-nțeleaptă, minunea lumii vii;

                        Cunoaștere! Pot să învăț, în mine tu să fii?

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

PERPETABOLA ȘI CUNOAȘTEREA UNIVERSALĂ


PERPETABOLA ȘI CUNOAȘTEREA UNIVERSALĂ



Gândirea omului primitiv a început în lupta cu forțele naturii și cu animalele mai puternice decât el. Atunci când s-a ars cu focul s-a speriat și a încercat să-l întrețină, cât mai mult posibil. Întrebându-se: de unde vine focul, a încercat să înțeleagă lucrurile, cu mintea de la timpul său. Când a reușit să-și aprindă singur focul, atunci, omul primitiv și-a dat seama de superioritatea minții sale, față de mintea tuturor  animalelor, care, nu erau capabile să-și facă singure foc, nici cele mai simple unelte, pe care el și le-a creat.

Gândirea omului evoluat a continuat prin a-și face arme albe tot mai eficiente, folosind care de luptă, trase de cai, iar elefanții nu lipseau din războaiele importante. Progresul tehnologiilor în fabricarea și modernizarea continuă a tuturor tipurilor de arme, aveau scopuri precise, de apărare, și cucerire de teritorii; ceea ce se practică și în prezent. Războaiele civilizațiilor trecute se purtau între zeitățile adverse (oamenii cerului) prin reprezentanții acestor puteri nevăzute, care, dădeau foc cetăților, le cucereau pentru jaf și sclavi, pe care îi vindeau în piețe. Evenimentele și lucrurile din prezent se fac mult mai subtil, dar, scopurile și principiile de bază au rămas aceleași. Cunoașterea conducătorilor politici și a celor din administrați, influențati de religii, a rămas aceeași fiecare cu dogme diferite, care duc la conflicte între comunitățile religioase și de alte natură prin atacuri sângeroase, repetate, și războaie atipice, care, ar putea fi evitate, dacă statele suverane, organizațiile internaționale și Organizația Națiunilor Unite, ar impune statelor membre să pretindă tuturor religiilor, din teritoriile pe care le controlează, să recunoască aceeași divinitate și să nu le permită să folosească forța, în conflictele dintre ele, nici să facă anumite coaliții pentru a-și impune propria doctrină religioasă. Cei ce se abat de la aceste legi, să-și piardă anumite drepturi sau să fie pedepsiți, după legile fiecărui stat.

Fiind creștin mă întreb: de ce religiile și confesiunile creștine nu reușesc să îndrepte greșelile făcute de înaintași lor, care nu au ținut cont de o logică elementară - o faptă care se petrece într-un anume spațiu și în același timp, nu poate să fie datată la intervale de timp diferite. Această argumentație este una axiomatică, reală, și totuși catolicii și ortodoxii sărbătoresc învierea lui Isus la date diferite, iar ortodoxii, cei pe stil vechi și cei pe stil nou, își țin cele mai importante sărbători ale creștinătății la date diferite. Una dintre părțile citate, în ambele cazuri, este în eroare. Doar o cunoaștere universală va aduce toate religiile la un singur Dumnezeu.
Majoritatea oamenilor de știință cred în Dumnezeu, precum a crezut Newton, Einstein, iar Stephen Hawking încă nu e convins cine a creat Universul și tot ceea ce există în lumea cunoscută și încă necunoscută de om. Cunoașterea universului în totalitatea sa, încă este incertă, ne spun oamenii de știință, astronomii, fizicienii și alte categorii de savanți, care, nu au o viziune clară asupra conceptului de -Univers- și a celui de -Cosmos-, confundându-le, precum teologii confundă conceptul de Spirit și cel de Suflet. „Universul nostru pare într-adevăr să fie „plat” (deși cei mai prudenți dintre noi spun că juriu e încă în deliberări și că se așteaptă un verdict definitiv abia peste câțiva ani).” Citat din Martin Rees, Doar șase numere, pagina 167. Din aceeași carte, autorul mai scrie, la pagina 113: „E supărător că mai mult de nouăzeci la sută din univers rămâne necunoscut.” De la pagina 196, cităm: „Dacă nu acceptăm argumentul „providenței”, există o altă perspectivă care - deși aflată în studiu de ipoteză - pare deosebit de atractivă. Ea consideră că Big Bang-ul nostru s-ar putea să nu fi fost singurul.”

Cunoașterea oamenilor de știință este împărțită între creaționiști și evoluționiști. Cunoașterea perpetabolistică a divinității, care provine dintr-un concept cosmogonic diferit de cel teologic, și a oamenilor de știință, care, nu știu ce este -Spiritul- și nici nu vorbesc despre Spiritul Universal, care este diferit de Dumnezeul religiilor monoteiste, și a tuturor celorlalte, trebuie recunoscut printr-o cunoaștere universală care  poate depăși sistemul de cunoaștere actual, privind divinitatea. Pentru a se înțelege importanța perpetabolismului în cunoașterea universală, care nu admite limbajul incoerent, în exprimare sau scriere, nici prezentarea unor teze, total contradictorii, fără a se putea ajunge la o sinteză, a unei lucrări științifice, sau de altă natură; care se practică și în prezent, argumentăm prin următoarele citate: din Stephen Hawking, Scurtă istorie a timpului. „Am fost bucuros atunci că el (Papa de la Roma) nu cunoștea subiectul comunicării pe care tocmai o ținusem la conferință - posibilitatea ca spațiu-timp să fie finit dar să nu aibă limite, ceea ce înseamnă că el nu a avut un început, un moment al Creației.” Citatul se află la pagina 137. De la pagina 197, din aceeași carte a aceluiași autor, cităm următorul fragment: „Dar, dacă universul este complet independent fără singularități sau limite și descris complet de o teorie unificată, aceasta are implicații profunde pentru rolul de Creator al lui Dumnezeu...” Cu toată incoerența autorului, privind aceste fragmente citate, și încă multe altele, cartea sa are multe învățăminte utile, de mare valoare.

Între cunoașterea științifică și cunoașterea dogmatică, a religiilor, sunt diferențe enorme și inadmisibile, care perturbă cunoașterea reală, neadmisă la modul general, în religii. Cunoașterea universală, în toate ramurile științelor naturii, în cele exacte, în științele politice și cele sociale, poate fi înțeleasă prin intermediul unei filozofii noi, bazată pe -perpetabolă-. Perpetabola este esența spiritului din veste, ea se așează peste tot ce a fost, și nu mai este. Perpetabolismul este un sistem nou și superior celui democratic, uzat de trecerea timpului care, prin patina sa, de natură spirituală și materială, nu mai face față cerințelor actuale; astfel energia înnoitoare care vine prin perpetabole, sesizate de omul spiritual care poate să cunoască lumea, din care e parte, prin energia sa, care provine din Spiritul Universal, prin spiritele naturii.

 Când omul acesta își controlează materia corpului și toate acțiunile sale, în favoarea semenilor săi, la care le poate schimba modul de viață, de gândire, și comportament, numai prin exemplul său de cunoaștere perpetabolistică, atunci omenirea va percepe o altă realitate. Oamenii de știință, punând bazele microfizici, prin mecanica cuantică, țin cont de constanța lui Planck, privind energia, care se manifestă la modul real, în timp și spațiu; de principiul de excluziune al lui Pauli care se referă la particulele de materie cu spin 1/2, și de principiul de incertitudine al lui Werner Heisenberg; acest ultim principiu are implicații în toate domeniile de manifestare materială și spirituală, în microfizică, macrofizică și în toate formele de viață și a celor fără de viață.

Dogmele religioase, din toate cărțile „sfinte” a tuturor religiilor, care nu țin cont de legile și principiile prezentate, și cele ce urmează a fi prezentate, trebuie ignorate, de toți oamenii care înțeleg sistemul perpetabolistic. Perpetabola înnoitoare, care revigorează lumea omului și întreg universul, apare din energiile pozitive și negative a particulelor și a undelor, la nivelul microfizicii, și din câmpurile energetice a macrofizici, prin  care și omul e participant la echilibru prevăzut de cel de al doilea principiu al termodinamicii. Această lege descrie tendința corpurilor reci, de a se încălzi, și a celor calde, de a se răci. Entropia, fenomenul fizic măsurabil, produce dezordine în stările ordonate, care nu mai rezistă timpului, într-un anumit loc, și scade evident în altă parte. Entropia este un fenomen legic constant, ea nu dispare niciodată. Această lege pune sub semnul întrebării teoria Big Bangului prin care mulți oameni de știință susțin că, lumea a început și s-a dezvoltat dintr-un glob de foc, ceea ce perpetabolismul nu poate admite.

Teoria generală a relativității descrie gravitația și macrostructura universului; iar mecanica cuantică prin astrofizicieni, descrie și cercetează particulele elementare, undele, atomii, până la stele și roiurile de galaxii. Aceste două teorii nu sunt compatibile între ele, ceea ce recunosc toți oamenii de știință; dar același lucru nu se întâmplă în lumea religiilor creștine, și a celorlalte, din cauza unei cunoașteri, numai virtuale, care generează conflicte și războaie. Cele două teorii științifice, prezentate anterior, ne-au dat: „energia nucleară și a revoluționat microelectronica” (Stephen Hawking). Religiile au meritul de a întreține entropia conflictelor la nivel local, regional, și, uneori la nivel mondial. Pentru a se înțelege mai bine teza perpetabolistică, prin care neagă teoria Big Bangului, la nivelul întregului univers, a lumii, din cauza unei cunoașteri neuniversale, cităm din aceeași carte prezentată, al lui Stephen Hawking, de la paginile 86-87. „Principiul de excluziune este crucial deoarece el explică de ce particulele de materie nu suferă un colaps spre o stare cu densitatea foarte mare sub influența forțelor produse de particulele din spin 0, 1 și 2: dacă particulele de materie au aproape aceeași poziție, ele trebuie să aibă viteze diferite, ceea ce înseamnă că ele nu vor sta în aceeași poziție.”

Cunoștințele, din toate domeniile existenței, se obțin numai prin învățare și o anume formă de educație, în care trebuie să primeze o logică argumentată axiomatic, care, în finalitatea sa, să se bazeze pe cunoașterea dedusă și recunoscută, cel puțin la modul general și la cel universal, în punctele sale nodale. Perpetabolismul își propune o exigență sporită față de cei care fac educație, începând cu educatorii din grădiniță și a profesorilor care acordă doctorate. Aceste persoane să nu fie admise în sistem, dacă prezintă vicii la vedere, precum fumatul și obezitatea, aceste prevederi să fie extinse la toate personalitățile publice, inclusiv în medicină. Cunoștințele mele, exprimate prin perpetabolism, sunt de ordin științific, real, și de ordin religios, din cunoașterea virtuală. A doua lege a termodinamicii este o lege științifică de cunoașterea universală. Dacă teza lui Stephen Hawking, din citatul anterior, privind particulele materiale și cele virtuale, de spin 0, 1 și 2 este una verificată în experimentele de laborator și recunoscute de majoritatea oamenilor de știință, din domeniul astrofizicii, atunci, eu sunt convins că întregul universul nu a început la Big Bang, și nici nu va mai ajunge la densitatea de Big Crunch, lumea nu a început și nu se va sfârși niciodată. Această convingere a mea nu este suficientă pentru a fi recunoscut - sistemul perpetabolistic; e nevoie de o educație și cunoaștere superioară, pe care am schițat-o, în prezenta lucrare, dar, perpetabola și perpetabolismul sunt prezentate detaliat în cărțile mele, aflate doar pe internet.

Acest sistem de cunoaștere universală, la nivel științific, politic și social are bazele, în toate dimensiunile lor, alcătuite din linii drepte asimptote.

Pentru a putea fi înțeles - sistemul perpetabolistic din punct de vedere științific, politic și social, el trebuie studiat de către oameni, cu o anume pregătire, și o predispoziție spre înțelegerea noului.
După această etapă de cunoaștere, perpetabolismul trebuie introdus în sistemul de învățământ, concomitent cu realizarea unui Institut al perpetabolei, de cunoaștere universală; aceasta să fie realizat în Arad, într-un loc cu multă lumină și verdeață, după ce o clădire modernă, mare, monumentală, bine dotată, va fi ridicată pe lângă Universitatea de Vest Vasile Goldiș din Arad - cu sprijinul autorităților locale, a celor centrale și a instituțiilor europene. Prosperitatea unui popor este rezultatul încrederii în propriile sale forme de cunoaștere spirituală, inițiată de creatorii, pe care autoritățile actuale din România, nu poate să-i neglijeze la nesfârșit; precum cei din trecut și cei ce afirmă și scriu în cărțile lor că: materia ajunge la o densitate infinită, nu înțeleg energia gravitațională, care este de ordin spiritual precum și materia întunecată - despre care vorbesc oamenii de știință, fără să știe ce este spiritul care împreună cu materia asigură toate energiile necesare Universului.

„Această teorie nu se va putea menține ca atare timp îndelungat, întrucât introduce eterogenitatea în spiritul științific. Ea trebuie să uzurpe teoria precedentă sau să cedeze locul unei teorii și mai generale... Atunci se poate schimba complet metoda adică știința însăși, cum o să vedem în legătură cu cuantificarea lui Planck. Ștefan Lupașiu, Experiența microfizică și gândirea umană, p 49.
„Una dintre lecțiile filozofice cele mai pretențioase, pe care ni le poate oferi istoria științei este, aceea referitoare la rolul capital pe care îl joacă în știință, atitudinea spiritului față de fapte.” Același autor și aceeași carte, pagina 42.

Max Planck (1858 - 1947) influențat de cercetările și descoperirile lui Circhoff (1824-1887) privind radiația corpului negru (radiația de echilibru), a imaginat o incintă în care se află electroni, într-o mișcare oscilantă, limitată, în care sunt readuși de o forță, în poziția lor de echilibru, de o anume energie proporțională cu elongația acestor două entități echilibrate care, absorb energie, în medie, tot atât cât pot să emită. Echilibrul în macrofizică încă nu a putut fi determinat, datorită oamenilor de știință care nu știu ce este Spiritul Universal.

Perpetabola, ca formă fixă de poezie, de sorginte românească, ar putea sta, ca valoare, alături de sonetul italian, de trioletul francez, de glosa spaniolă, gazelul din literatura persană și de haicuul din literatura japoneză, dacă nu am avea la conducerea României o majoritate neocomunistă, cu interese individuale și de grup partinic, fără interes general și național, care admite perpetabola numai pe internet, în lumea virtuală care numai culege, ea nu poate alege, nici să decidă.

Trebuie să veghem, să luptăm, până când poporul român va ajunge la performanțele perpetabolei cele mai bune, în toate domeniile. Încheiem cu o perpetabola din Nesfârșita mișcare.


                                          

                                        PERPETABOLA  1

Perpetabola devine noțiune implicată,
Imprimând mișcare stărilor pe loc.
Spațiul luminat e-n bezna integrată,
Timpul-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
A ajuns la gândul „Judecății de apoi”.




                                                                                                                                                                              Mihai Jarpen



luni, 17 august 2015

MIRA


Mira


Mira, fetița care zâmbește
După ce gândește, și,
Numai pe urmă vorbește.

După prima zi de școală,
Mira, la-ntrebarea 
Mamei sale, răspunde
Cu o mare indignare.

Doamna învățătoare și-a aprins
Țigara „valoroasă” de la
Mintea care nu e sănătoasă.

Mira Maria e din spiritul 
Cel bun, pierdut de România.
În România coruptă și tristă
A mai apărut o perpetabolistă.