ROMÂNIA ȘI SPIRITUL SĂU
Mama românilor e țara; patria e tatăl oamenilor.
Să știu: „Ce este ceea ce există”, în lumea mea tristă,
Încep cu materia și spiritul, elementele din mine.
Cu ochii minții văd că România nu este ca mine;
Fiindcă-i mai mare și mai tare ca toți frații mei,
În spiritul ei ce se vede și se simte, fără cuvinte.
M-am întrebat: de ce nu pot vorbi cu România?
Ea e bucuria fraților de peste mări și țări,
Care sunt mulți, și-o recunosc prin spiritul ei,
Când pădurile și apele sale, vibrează-n doina de jale.
Sfânt este pământul natal, fie câmpie sau deal;
Fiecare om cu țara lui, el nu poate fi a orișicui.
Omul ce-și știe spiritul său -are Dumnezeu-.
Spiritul cosmic, divin, le transcende pe toate,
El dă viață, o întreține, și are grijă de moarte.
Din volumul - Perpetabola în nesfârșita mișcare - pagina 215













