luni, 15 octombrie 2012
marți, 25 septembrie 2012
miercuri, 11 iulie 2012
Carte Nouă Anunțată
Următoarea carte se va intitula Ştiinţa Cunoașterii Perpetabolistice, un eseu de mare cuprindere în care se va regăsi şi poezia din care redăm: Perpetabolistul, și Roata de foc.
Perpetabolistul
De când mă știu
Tot am muncit
La mașina de gândit,
Și printre mișcarea sa
Am scos perpetabola.
Perpetabola scoate
Energie curată din nimic,
Ea își trasează lumea
Cu sens, și-o șterge cu
Viteza gândului din mers.
Perpetabolismul e conceptul
Cosmologic care, e legat
De gandul logic.
Roata de Foc
Am incălecat pe roata de eter și foc
Trecând prin ușa de apă cu pământ de noroc;
Depășind timpul budist legendar,
Cu har din cuvânt am ajuns la Hermes,
El nu era un sfânt, dar era legat de cer și
Pământ, prin marea știință cu putință.
În muzeul bibliotecii sale mi-a explicat prin vis,
Cum energia din pământ și cuvânt nu este curată
Precum puterea naturală din gând real, ideal.
duminică, 19 februarie 2012
Ordinea Lumii Haotice

Sinteza Cuprinsului
Această carte începe cu o poveste simplă, în care, se relatează despre înființarea unui sat din Ardeal. Fii satului actual răspândiți în „Lumea Largă” își dau întâlnire în amintirea străbunilor pentru a nu-și pierde rădăcinile.
Modul cum se organizează întâlnirile și problematica discuțiilor, în simpozioanele concentrate pe lucruri reale, folositoare în toate domeniile importante ale vieții, cunoscute și necunoscute încă, face cartea să devină un roman -perpetabolistic- neconvențional, cu un limbaj concentrat pe unitatea reală dintre spirit și materie.
Ea are și o analiză critică, în „sol minor” a faptelor de trăire comportamentală și de cunoaștere limitată, vizând pe cei ce nu știu să meargă pe stradă, trotuar; pe cei ce fumează ignorându-și viața, precum și pe supraponderalii și obezii care, din plăcere ajung la durere, având simțirea mai dezvoltată decât gândirea; iar despre cei ce-și mutilează aspectul imaginii fizice prin tatuaje sau diferite obiecte, -piercing-uri- prin care subiecții își scot în evidență lipsa de inteligență. În carte se prezintă și schița reală a prezentului prin personajul principal.
Când naratorul și personajul principal definesc perpetabola și prezintă perpetabolismul, cu importantele caracteristici cosmologice, în topul cunoașterii actuale, ne dăm seama că avem în față un -eseu- care poate fi și o nouă teorie a cunoașterii, deosebită de teoriile clasice.
Când sunt analizate -perpetabolele, ca forme de poezie, avem secvențe de critică literară argumentată perpetabolistic, în care putem recunoaște o licență românească în poezie, și vom afla că:
„Lumea este o imensitate / Înghețată ce are o minte/ Luminată și fierbinte.”
În cuprinsul acestei cărți vom întâlni și proză onirico-fantastică de factură perpetabolistică și arta dramatică în dialogurile dintre personaje.
Cel mai important lucru va fi dificultatea cititorului de a alege coroana preferată a genului literar, ținând cont de modul cum se va cunoaște, după parcurgerea întregii cărți, în noua realitate a lumii prezentate.
Cartea este dedicată numai cititorilor care se cunosc pe sine, capabili de a-nțelege că: la început nu putea să fie cuvântul, fiindcă nici o religie nu are cunoaștere universală, de aceea se luptă între ele, fiecare cu Dumnezeul ei, fără să înțeleagă că Dumnezeu este Spirit Universal Suprem. Argumentarea acestor teze o să apară în „Știința Spiritului Perpetabolistic”, viitoarea mea carte, în care se va arăta și lipsa de incoerență a oamenilor de știință în cunoașterea reală a universului.
-.-
Universul are ordinea sa cosmică
fiindcă a creat lumea omului
capabil să aprecieze acest lucru.
I
Veșnicia Prezentului
Veșnicia ce se modifică e prezentă în toate satele din România. Satul Valea Jarpenului a fost fondat, după legenda transmisă prin generații, de către bătrânii satului, de un anume Pînjar sau Jarpîn, fost argat la un mare proprietar transilvan, cultivator de pământ, crescător de animale și negustor, în special cu produsele sale. Jarpîn era un om foarte curajos, neînfricat, și era omul de încredere a stăpânului său, Pădeal.
Într-o zi, când primăvara și vara se luptau între ele, casa stăpânilor a luat foc. Jarpîn fiind prin apropiere a sărit în iaz și a luat-o la fugă spre casă. A intrat prin foc și și-a salvat stăpâna din casa ce ardea cu flăcări până spre cer. Dusă într-un loc sigur, femeia imediat a născut un băiat frumos cu păr roșu. Datorită împrejurărilor, femeia nu a simțit durerile nașterii. Când a ajuns stăpânul acasă și a văzut toate întâmplările, l-a chemat pe Jarpîn și i-a dat o vacă și două oi. Jarpîn i-a mai cerut și o capră, Pădeal nu a fost de acord. Relațiile dintre cei doi se răceau în fiecare noapte și zi. Într-un mare secret, Jarpîn își pregătea fuga de la stăpânul său, dar nu singur. Vaca ce a primit-o în dar de la stăpânul său, era slabă și șchioapă, dădea lapte puțin. Într-o dimineață, Pădeal a sesizat un lucru ciudat. Din gospodărie și de pe moșia sa lipseau anumite lucruri importante: unelte, animale și câțiva argați cu femeile și copiii lor. Vulpoiul, fratele lui Pădeal, cel mai tânăr, cu un prieten verișor, au încălecat și au plecat pe urmele fugarilor ce i-au prădat și i-au trădat. Seara s-au întors dezamăgiți spunându-i lui Pădeal cum au pierdut câinii urma fugarilor. Căutările au continuat până când oasele Vulpoiului au rămas în peștera unde se presupunea că se ascund fugarii.
Jarpîn a ales o vale cu izvoare, o anumită deschidere cu mici podișuri și lunci prielnice pentru agricultură. Când au obosit s-au stabilit într-o pădure. La primul târg, dintr-o zonă mai îndepărtată, și-au vândut boii și vacile de la Pădeal și și-au cumpărat altele. Și cu celelalte animale s-a întâmplat același lucru.
Satul a început cu o fântână, pe locul unui izvor ce se scurgea dintr-o bortă a unei buturugi de salcie. Fântâna se folosește și în prezent, se află în mijlocul satului, sătenii îi spun Bortă. Satul este atestat documentar din timpul domniei principelui Sigismund Bátory, prin anul 1590, mult mai târziu decât satele din jur. Ceaba, Vița, Cutca, Batin și Unguraș, fosta cetate dinaintea năvălirii hunilor în Europa, pe care aceștia au numit-o când au ajuns în zonă „Bolovanus”. Valea care străbate unele sate enumerate și altele din aval până la revărsarea în Someșul Mare, la Dej, se numește Valea Banda.
Unii bătrâni ai satului povesteau cu mulți ani în urmă că, Jarpîn și Pînjar au venit dintr-o altă lume, ei erau frați gemeni, nu se puteau deosebi -unul de celălalt, și că toate femeile care s-au apropiat de ei au murit la scurtă vreme. Dar când aceștia au mâncat o anumită măsură de sare, nevestele lor au trăit, și au adus pe lume copii.
Iarna oamenii locuiau în bordeie, să evite frigul, iar vara, în case pe schelet din lemn, cu pereții din nuiele, acoperite cu pământ argilos, și un pod având un acoperiș în două ape, acoperit cu paie. Proprietățile au fost stabilite târziu. Cultura lor dacică era influențată de cea greacă, romană iudaică, prin creștinismul primitiv influențat de religiile orientale, babiloniene, egiptene și altele. De prin secolul optsprezece, satul avea școală și biserică, numărând aproape o sută de case. Câțiva din feciorii satului au fost luați la oaste la primele două războaie mondiale. Unul din ei, pe nume Dical, s-a urcat pe parlamentul din Budapesta să vadă cât e de mare, și și-a uitat opincile pe înălțimea acoperișului. Dical se trăgea din neamul jarpiniștilor, oameni curajoși, harnici, cinstiți, ceea ce îi determina să se respecte între ei, și să fie respectați peste tot unde mergeau. Zona deluroasă cu pământ sărac îi obligau să muncească mult și cu mare chibzuință pentru a putea supraviețui, să-și crească odraslele îndemnându-i spre școlile din oraș.
Sub imperiul Austroungar, Valea Jarpînului a devenit -Valea Ungurașului și multe nume de familii românești au fost maghiarizate, ceea ce au făcut și oficialitățile române cu numele maghiarilor, după revenirea Transilvaniei la România. Unul dintre jarpiniștii plecați din sat; de mic copil, a modificat numele de Jarpîn, în Jarpen, cu o rezonanță mai europeană, cu o acustică mai elevată, dar în Valea Jarpînului, pentru săteni, pronunția a rămas aceeași. Satul de azi are soarta majorității satelor îmbătrânite, precum este politica statului român, prin partidele politice ce guvernează în interese proprii, cu o gândire haotică, fără proiecte de viitor în interesul și progresul statului român, gândirea lor fiind una virtuală precum a religiilor din toate timpurile, care nu au capacitatea de a evolua, datorită dogmelor, care le mențin în lumea lor virtuală. Politicienii zilelor noastre nu se inspiră din ordinea naturii cosmice, în care Pământul se învârte de miliarde de ani, fără a se opri accidental sau din alte motive, iar Soarele nu a întârziat niciodată să apară în dimineața omului, de când el își scrie istoria, lăsând semne pe urmele și pe lucrurile sale.
Lumea omului, fascinantă, nesigură și haotică, în veșnicia prezentului ce-i asigură supraviețuirea, trebuie să-și stabilească o anumită ordine, mult mai sigură, bazată pe o realitate științifică, măsurată și verificată în practica trăirii, fără accidente majore, războaie și concurențe distrugătoare. Cu aceste cuvinte și-a încheiat Labal prima sa alocuțiune la întâlnirea cu fii satului, programată anual, după revoluția din decembrie 1989 și la sfârșitul fiecărei întâlniri se alegea o echipă ce stabilea programul pentru anul ce va urma. În anul despre care vorbim, subiectul principal al simpozionului era „Ordinea Lumii Haotice”. La simpozion a participat și Nucu, cel mai bătrân om al satului. El s-a sculat cu o anumită dificultate de pe scaun, sub privirile și curiozitatea asistenței, și le-a zis:
- M-am sculat în picioare, să vă vorbesc, fiindcă am învățat de la înaintași mei cum trebuie să mă respect și să respect pe toți cei din jurul meu. O singură întrebare vreau să vă pun. Voi trăiți alte vremuri, mai bune, dar știți să vă înțelegeți și să vă respectați, să ajungeți la vârsta mea, având în vedere că am participat la cel de-al doilea război mondial?
Nucu s-a așezat pe scaun și aștepta răspunsul. Cei din fața lui se uitau unul la celălalt, surprinși de întrebarea bătrânului.
- Cum trece timpul se schimbă și vremurile, bade Nucule. Eu aș vrea să trăiesc și mai mult decât dumneata, numai că în privința respectului, trebuie să vă dau dreptate, noi nu mai știm să ne respectăm cum se respectau și se înțelegeau oamenii din trecut, aceia aveau încredere unii în alții; în vremurile actuale, pentru încredere îți trebuie garanții, ca la bancă. Acesta a fost răspunsul lui Zenu, stabilit în București.
- Eu sunt Dacian Baal, am lucrat ca profesor de istorie la un liceu din zona Someșului și de când am ieșit la pensie am revenit în sat, aici am mai multă liniște. Am venit la acest simpozion să vă pun o întrebare, pentru toți, dar în special pentru domnul Ionuț Vălean, care fiind deputat, cu o funcție importantă în Camera deputaților ar putea să inițieze o lege istorică în parlamentul României. Vă întreb dacă ar fi oportun și benefic, pentru formarea și educația tineretului, interzicerea fumatului în toate formele de învățământ, începând cu grădinița, până la universitate, la tot personalul. Aștept un răspuns scurt, fără argumente: pro și contra.
- Aceasta ar fi o lege a viitorului. O voce din sală. Domnule Ionuț, înaintează proiectul de lege și vă votăm în continuare, toți din sat, indiferent de partidul din care facem parte. De acord, alte voci din public.
- Domnule Baal, dumneavoastră credeți că o astfel de lege poate să treacă prin parlamentul României?
- Sigur nu! Atâta timp cât interesul parlamentarilor și a conducătorilor actuali, aflați la putere, au doar interese personale și de partid. Acesta a fost răspunsul și argumentul profesorului Dacian.
-.-
Lumea este o imensitate
Înghețată, ce are o minte
Luminată și fierbinte.
Labal a rămas uimit văzând cât de repede a scris poemul despre lume. L-a citit de câteva ori, a ordonat cuvintele scrise într-o formă cât mai estetică, după care a rostit în gândul său: Îţi mulțumesc tată, eşti mai mare poet ca mine. Din nou îţi mulţumesc şi îţi voi fi recunoscător toată viaţa, fiindcă tu şi cu mama m-ați adus pe această lume a oamenilor. Și ţie mamă îţi mulţumesc fiindcă m-ai dus la şcoală fugind după mine când aveam grijă de oi.
S-a aşezat din nou pe iarbă, foarte mulţumit de ce a scris, ascultând cântecele şi aplauzele sătenilor. EI nu putea să aplaude. Se afla într-un loc sacru.
Soarele măsura înălţimea dealurilor, iar când ajungea la baza acestora, după puțin timp, nu-ţi mai vedeai nici mâna în faţa ochilor, dacă luna nu reflecta lumina solară. În vale când cerul este acoperit de nori bezna este totală. Muzica a încetat,oamenii au plecat la casele lor să-şi întâmpine animalele venite de la păşune cu ugerele pline de lapte. A trecut o zi însorită şi plină de evenimente frumoase, de luni, începe o săptămână de muncă intensă cu alte satisfacţii, mult mai durabile, care întreţin veşnicia prezentului. Labal, ajuns acasă, a povestit toată întâmplarea de la mormintele părinţilor. Ica şi Gore tot îl invita să mănânce. El a băut doar un pahar de lapte, spunând: Dacă mănânci seara mult,visezi noaptea urât,ai coşmaruri. Dacă mănânci numai cât ai nevoie şi la oare fixe nu ți-e mai foame niciodată. Eu aşa sunt obişnuit fiindcă fac ceea ce ştiu din experiența mea şi pe cei grași pe care îi cunosc, îi salut fiindcă seamănă cu oamenii, pe cei ce nu-i cunosc evit să le vorbesc sau să am alte relaţii cu ei.
- Ce să-ți pun de mâncare pe drum. ÎI întreabă Ica.
- Numai fructe şi o bucată de caș. Când ajung acasă îmi cumpăr un iaurt şi închei ziua de mâine.
- Tu poţi să trăieşti cu mâncare puțină fiindcă nu lucrezi greu, ca noi.
- Ai dreptate, dar e cazul să ne culcăm, mâine ne sculăm devreme.
- Nu te culci în casă?
- Nu, e mai bine în fân, cu parfum de plante şi aer curat. Să mă strigați mâine dimineață când e de plecare, eu nu am ceas.
Luni dimineața înainte de şapte, Labal, era în Cluj la fata fratelui său, unde a luat micul dejun şi stătea pe gânduri, să meargă sau să nu meargă la mitropolie.
- Du-te la serviciu fără nici o grijă din partea mea, rămân cu Sanda la voi până pe la ora 10, 11, merg la mitropolie, mai hoinăresc prin oraş şi pe urmă la gară să-mi aştept trenul, i-a zis Labal nepoatei sale Anuca.
Sanda era studentă, i-a citit cărţile, dar nu înţelegea multe lucruri. Era bucuroasă că i-a explicat în maşină: Ce este lumea. Din versurile citate nu a înţeles mare lucru. Spunând că sunt mult prea comprimate pentru o minte tânără, puţin pătrunzătoare. Rămași singuri, Sanda aduce câteva cărţi şi încep întrebările:
- Unchiule, de ce ai scris în „Rugăciunea fiului”, care este o replică modernă la „Tatăl nostru”, asta am înţeles eu, dar nu înţeleg de ce în împărăţia lui Dumnezeu să se facă voia mea, aşa aţi scris. „În împărăția ta, facă-se voia mea.”
- Aşa am scris, fiindcă aşa e normal, aşa se și întâmplă. Religiile nu țin cont de realitate, ele fiind dogmatice vreau să se întâmple lucrurile după modul lor eidetic, a gândirii virtuale. Gândirea virtuală se oprește la uşa realităţi şi nu poate să o deschidă. Textul din evanghelie este unul depăşit de timp, el era potrivit la vremea sa; cunoaşterea oamenilor este cu totul alta în prezentul nostru, nu putem accepta ca Dumnezeu să fie comparat cu un împărat, iar ceea ce controlează el, cu o împărăţie. Împărăţiile apar şi dispar, împăraţii se nasc şi mor. Spiritul divin, Dumnezeu, face parte din alt ordin al unei realităţi cu totul diferită de lumea omului. Biserica Ortodoxă afirmă despre om că este liber în lumea creată de Dumnezeu, din care omul este creaţia sa cea mai importantă, având chipul şi asemănarea sa, ceea ce este cu totul lipsit de realitate. În ritualul botezului, copilul mic, ce este botezat cu apă, i se cere să se, „lepede de satana.” Naşii răspund ,,Mă lepăd de satana”. Această afirmaţie ritualică este lipsită de orice gândire logică, nu are nici un sens. Ne putem întreba: Copilul a fost adus pe lume de -satan- sau de Dumnezeu?
La ceremonialul de căsătorie religioasă, mirele şi mireasa, sunt consideraţi robii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de robi, dar, dacă totuşi suntem robi, cum rămâne cu libertatea omului din lumea lui Dumnezeu. La ceremonia de înmormântare, când se coboară sicriul în pământ şi se astupă groapa, preotul spune familiei îndoliate, să-i fie țărâna uşoară. Prin toate aceste exemple, am vrut să-mi susţin teza afirmată anterior că: oamenii bisericii nu ţin cont de realitate, ei se orientează numai după dogme şi vechile tradiţii.
- Îmi dau aseama că aveţi dreptate, argumentele au fost foarte clare, vreau să vă mai întreb şi alte lucruri din acelaşi poem.
- Tot ce am scris în cărţile mele are o logică desprinsă din realitate. Te ascult.
- Vă citez trei versuri: şi iartă voința aceluia,/ ce nu iartă altora,/ aducând în faptă perpetabola./ E o variantă opusă celei din Tatăl nostru.
- O să-ți argumentez logic neînțelegerea ta. Majoritatea oamenilor sunt inhibaţi, până la suprasaturație, cu moduri de cunoaştere şi de trăire din trecutul îndepărtat al timpurilor. Sunt oameni care nu iartă pe nimeni, indiferent de greșeală, din această cauză a apărut legea: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Aplicând sistemul democratic, excesiv de tolerant, fără o selecţie riguroasă a oamenilor de conducere, după aptitudinile naturale, și o educație deosebită, fără vicii spre a nu se ajunge la o lume de handicapaţi, de vicioși, e nevoie de această soluție. Crimele şi delictele grave se pedepsesc superficial, şi datorită corupţiei generalizate, nu se mai respectă legea. Din acest motiv eu vin cu o nouă variantă la sistemul democratic actual şl în acest poem am invocat exigența legică prin perpetabolă, iar în cărţile următoare am explicat perpetabola şi perpetabolismul.
- Vă rog să-mi explicaţi noţiunea de perpetabolă din contextul acestui poem. Probabil atunci o să înţeleg mai bine cărţile, dumneavoastră, când o să le recitesc. Rugăciunea aceasta am învăţat-o pe de rost şi de abia acum o înțeleg pe deplin, vreau să știu cine este acela care aduce în faptă -perpetabola-.
- Etimologia acestui cuvânt vine din „perpetuu”,mişcare continuă, și ,,tabula rasa” tabla ştearsă. Cel care îţi dă înțelegerea lucrului nou este spiritul omului cunoscător, care aduce în faptă perpetabola, soluția ce leagă lucrul finit de infinitatea sa. Cunoaşterea se dobândește prin învăţare. Învăţătura poate să fie -virtuală- şi parţial reală, ea se practică în viaţa cotidiană de supraviețuire; în care nu se întâmplă saIturi calitative noi, pe parcursul timpului, dar lucrurile se schimbă în ceea ce privește etica şi morala, într-o viaţă civilizată, având la bază o conştiinţă eliberată de dogme. Luăm un exemplu din şcoală. Cei din clasele 1-4 învaţă lucruri elementare. Aproape toate lucrurile ce se învaţă în aceste clase fac parte dintr-o învăţătură perenă, indispensabilă şi de valoare verificată. Când încep copiii să scrie pe tablă, ei încep cu literele şi cu cifrele. Tabla se şterge de multe ori într-o zi de curs și în timp se trece la propoziţii, la calcule simple, la cele patru operaţii. Din nou tabla se şterge după ce copiii au copiat ce era scris pe ea. Se trece la fracţii, la ecuaţii, în clasele superioare. Nu toţi copiii reuşesc să înveţe ce este scris pe tablă sau ceea ce le-au predat profesorii. Pentru cei dotaţi şi conștiincioși care au învăţat lecţie de lecţie, fiecare treaptă superioară de cunoaştere a constituit o perpetabolă. Deci perpetabola face legătura dintre forma elementară și cea superioară de cunoaştere, de înţelegere a lucrurilor. În scoală, toți elevii şi studenţi, sunt urmăriţi şi evaluaţi; corect sau incorect, funcţie de gradul de corupţie din diferite şcoli. În viaţa cotidiană, cu toate piețele sale de cuvinte și idei, cu alte forme de cunoaştere, mult diferite şi nuanţate, ordinea omului este însuflețită de cea haotică, virtuală.
- Am înţeles ce-i perpetabola, dar acum la sfârșit nu am înţeles ce este cu ordinea haotică a omului.
- O să înţelegi imediat, nu ştiu dacă eşti în stare să respecţi ce ai reuşit să înveți și ai înțeles. Cu puţin timp în urmă, la micul dejun m-ai servit cu o plăcintă cu fructe acoperită de zahăr, te-am refuzat fiindcă eu am o anumită ordine, cam în tot ceea ce fac. Tu, încă nu ai o ordine pe care să o respecţi cu stricteţe, şi foarte mulți ca tine reclamă proasta ordine a țării. Tu ai învăţat la facultate despre proprietăţile zahărului, el este o otravă lentă şi înşelătoare, ca şi alcoolul, fumatul şi alte droguri.
- Acum înțeleg, îmi plac dulciurile.
- „Orice plăcere nemăsurată-i durere.” Mai ai multe întrebări? Limitează-te la una, maxim două. Trebuie să plec peste o jumătate de oră.
- „La început a fost ordinea care s-a desprins din haos.” Mi-a plăcut acest aforism care este o maximă de primă valoare, dar la adâncimea ei este greu de pătruns. Vă întreb: ce trebuie să ştiu despre materie şi spirit, despre energiile care le deţin, pentru a ajunge mai ușor la înţelegerea lucrurilor, la înţelegerea maximei citate?
- Fiindcă sunt în criză de timp, o să mă limitez, numai la punctele esenţiale. Toate formele vii, şi nu numai acestea, sunt alcătuite din materie şi spirit, din spirit şi materie. În tablourile celebre se văd spiritele geniale ale pictorilor care le-au creat. În sculpturi şi în monumentele arhitectonice de mare valoare, se vede ordonarea materiei prelucrată de spiritul artiștilor, de sculptori și arhitecți. În industrie, majoritatea pieselor componente ale unei maşini, sunt realizate prin matriţare sau prelucrări mecanice în serie. Calitatea pieselor respective depinde de materia primă folosită, şi modul de prelucrare a acesteia. Unele materii prime folosite de om, la nevoile sale, provin din echilibrul veșniciei, timp în care au acumulat diverse energii şi valori pe care omul le pune în operele sale. Totul depinde de spiritele nevăzute și de cel al omului cum reuşeşte să ordoneze materia și energiile pământului. În materia ordonată de om se vede spiritul omului, precum folosirea energiilor ascunse în materie, se datorează tot inteligenței spiritelor necunoscute de om. Ordonarea materiei în corpul omului, prin expresivitatea sa, ne spune multe lucruri despre calităţile materiei corpului său şi despre spiritul care o întreţine şi o ordonează. Toate spiritele naturii, nematerializate, se deosebesc între ele precum oamenii. Un copil, un tânăr ordonat, cu educaţie și dornic de a se instruii şi a învăţa, întrecându-se pe sine, tinzând spre o anumită perfecţiune, îşi va dezvolta spiritul său, şi va respinge spiritele insuficient dezvoltate, trăind în dezordine, într-un haos anume, incompatibil cu aspiraţiile sale de căutare şi perfecţionare continuă. Omul care nu este în stare să-și îngrijească propriul corp, abuzând de plăcerea simţurilor, care îi degradează corpul, este un om haotic, lipsit de un spirit puternic ordonator. Toată viaţa trebuie să te compari, să faci deosebiri, să-ţi faci examene de conştiinţă, să cunoşti cât mal multe lucruri, din toate domeniile, şi în primul rând cele din domeniul culturii generale, şi diferite profesii. Să nu te laşi coruptă sub nici o formă, indiferent ce ţi se oferă, să nu cedezi din ceea ce ştii ferm, şi e parte a ordinei tale. Când începi să cedezi din ceea ce este baza ordinei tale, atunci, aluneci spre haos şi efortul de echilibrare este deseori compromis. Trebuie să plec, vezi să nu-mi uit ceva pe la voi.
- Aici aveţi adresa mitropoliei, dacă îmi lăsaţi cartea aceasta, atunci, nu va-ţi uitat nimic.
- Promisiunea mea e lege. Merg să prind un troleibuz, sunt în întârziere.
Labal, ajuns în zona centrală a oraşului, a luat un taxi, până la Mitropolie. Ajuns la instituţia ortodoxiei a aflat că mitropolitul nu este în incintă, dar trebuie să sosească de la Sibiu. A fost informat că este aşteptat de secretarul mitropolitului. Este condus până la acesta. Se fac prezentările şi discuţia începe cu întrebarea secretarului.
- Ne interesează scopul vizitei dumneavoastră la Preasfinţia Sa.
- Scopul vizitei mele este acea de a discuta despre o reformă în sânul Bisericii Ortodoxe Române, în religia ortodoxă, cu o finalitate pentru toată religia creştină.
- Preasfinţia Sa a prevăzut intenţiile dumneavoastră, şi vă cere să scrieţi o lucrare documentată în acest sens.
- Această lucrare v-ar costa mai mult decât toate cărţile mele. În ele aveţi argumentele şi documentele pe care mi le cereţi, nu vreau să le repet, nu am timp de pierdut.
- Sunteţi un creştin ortodox?
- Sunt un om credincios în măsura în care religia este o legătură între materie şi spirit, între profan şi divin. Numai că, am constatat că nici o religie nu este universală, și atunci ele nu au un Dumnezeu comun, unic, universal.
- Şi din acest motiv aţi scris că nici o religie nu are Dumnezeu.
- Afirmaţia aceasta este o axiomă, un adevăr incontestabil, pentru un om cu educaţie și gândire logică. Pentru oamenii bisericilor, indiferent de religie, lucrurile se înţeleg prin alte forme de gândire.
- Dumneavoastră aţi citit Biblia?
-.-
EUL ȘI SINELE
Eul apare din simțirea naturală, materială.
Sinele e spirit individual, irezistibil, dar real.
Eul crește, se menține prin suflare, dar fiind
O anume energie, se epuizează și dispare.
Sinele cu informația, ordonează materia sa,
Cât mai bine, în primul rând, pentru cel care vine.
Sinele e spiritul din omul conștient, ce lasă
Lucruri însemnate, materiale și spirituale în urmă.
Eul și sinele, o unitate, precum o față și un spate.
- Așteptăm comentariul tău.
- Eul reprezintă inteligența materiei, cu toate simțurile sale. Sinele prin valoarea informațiilor modelează și ordonează materia propriului corp și a tuturor lucrurilor din prezentul și viitorul omului. Ultimul vers e magistral. -Eul și sinele -o unitate precum o față și un spate. Vreau să mai adaug ceva. Cel ce se folosește de numele prescurtat: Eu, pentru a se lăuda, are un spirit lipsit de importanță, poate fi o mașină de vorbit vicleană, de care trebuie să te ferești, s-o ocolești.
- Excelent comentariu.
Următorul număr, cinci. Iela, să vedem ce ai ales.
- Am ales o perpetabolă transcedentală.
- Te ascultăm.
Invitație la Dans
Din copilărie tot vroiam s-o-nvit pe Mâine
La dans. Mă gândeam la ea din zori până-n noapte.
Când am început să știu să visez, mă pregăteam
Și în vis, s-o invit pe Mâine la dans. În somn,
Dansam cu ea în zbor plutitor peste ogoare
Cu flori, peste ape cu oglinzi fermecate, în
Care ne vedeam pașii pe norii cei albi de pe
Cer. Până mă trezeam inundat de dimineața
Tristă, văzând că Mâine nu a dansat cu mine.
Îmi era rușine cât sunt de prost și fără de
Rost, neputincios de-a o-ntâlni pe Mâine în
Carne și oase, cu trăsături de vis, ca-n Paradis.
Timpul prin mine trecea, mă inunda cu de toate,
Cu nevoi de aur în ploi și semn promițător că
Mâine ar putea să fie reală, și cea mai ideală.
Această perpetabolă are o stare de poezie, de visare care se termină cu o metaforă pe care nu o înțeleg, din ultimele două versuri citez: „Cu nevoi de aur în ploi și semnal promițător că/ Mâine ar putea să fie reală, și cea mai ideală.” Aici vreau explicații...
- Sunt foarte multe explicații care nu ajută cu nimic pe oamenii dominați de simțire, dar în cazul de față, e cu totul altceva; e o situație mai complexă, mai dificilă de înțeles.
Oamenii cu o gândire virtuală, cu o anumită credință, nu neapărat religioasă, cred în diferite minuni pe care și le imaginează în mintea lor, sub diferite forme. După o secetă îndelungată, țăranii văzându-și recoltele compromise; când vine o ploaie caldă de vară, ei spun: „Dacă ploua cu aur eram pierduți”, acum suntem salvați. Pe căutătorii de aur nu-i interesează salvarea recoltelor. Ei vreau aur de mare preț. Cei contemplativi, visători ce așteaptă ziua de mâine au încredere numai în viitor, detestând prezentul și munca zilnică. Indiferent cât ar fi de ușoară sau de periculoasă, toți acești oameni evită efortul real, munca ce poate să le dea încredere în sine, să devină puternici și independenți în principiile lor. Mă opresc aici, mai bem o gură de vin, Mâncăm o măslină și o bucată de brânză. Imediat ascultăm nr. 6, pe Diu.
Se discutau diferite aspecte referitoare la comentariul lui Labal. Pro și contra. Nu era nici o reținere; doar era totul în familie. La un moment dat, Diu a impus liniștea anunțând.
MIRACOL
Mă aflu închis în placenta timpului meu,
Mișcat într-un spațiu, în care sunt doar parte.
Stochez informația prin noțiuni și semne precum
O carte. Cartea e materie și spirit virtual;
Este ca energia vieții când pleacă din neant.
Legea haosului de-nceput în mine-i atribut.
Spiritul divin se ordonează permanent în funcție
De haos. Cartea fiind din semne și implicit
Cuvinte; nu-i sfântă-n real, doar în virtual.
Pentru om viața e miracol de neînțeles, cum ploaia
Scoate mulțimi de vieți din pământ, fără cuvânt,
Numai din sămânța sărutată de apă și vânt.
Viața și moartea sunt două surori gemene,
Ele au un singur bărbat, independent, neînsurat.
Printre viață și moarte el dă putere în toate.
- Mulțumim lui Diu, să vedem ce a înțeles din acest poem.
- Începem cu forma perpetabolei care este - transcedentală-. Viața, într-adevăr este un miracol pentru oamenii de știință. Poemul începe cu partea reală a lucrurilor, cele care se manifestă prin materie și se trece imediat la forma spirituală care, prin semne și cărți, este doar virtuală. Foarte important această remarcă, a intervenit Labal.
„Spiritul divin se ordonează permanent în funcție de haos.” E dificil de înțeles acest vers. Aprofundat, putem înțelege că haosul, în anumite spații, este mai puternic decât ordinea. Chiar și cea perfectă pe care o numim divină. Ultimele două versuri dinaintea terținei sunt surprinzător de frumoase. Sunt prea tânăr să comentez terţina care încheie această perpetabolă miraculoasă. În terţină, fiecare vers, are misterul său. Te rog să le dezlegi pe fiecare.
- Să mă pot concentra, mai beau o gură de vin, şi o să încerc să vă explic ceea ce nu se înţelege de majoritatea oamenilor, şi se interpretează diferit prin dogme, gândirea ocultă şi virtuală. În comentariul meu o să recurg la mici ficțiuni și metafore, fără să las impresia că sunt mai deştept decât voi. Fiecare din voi e mai deştept decât mine, dar, niciunul din voi nu se poate adapta la modul meu de viaţă, pentru a obţine capacitatea şi puterea de muncă necesară în multe domenii practice, pe care o vedeți la mine. „Viaţa și moartea sunt două surori gemene.” Acest raționament ar fi primul miracol de a fi dezlegat. Cum apare viaţa, am spus că e un miracol pentru oamenii de ştiinţă care, în laboratoarele lor nu sunt capabili să creeze nici cea mai elementară, mai simplă, formă de viaţă. Despre moarte ne vorbesc ocultiștii, religiile şi alte forme de cultură. Afirmând că aceste două entităţi sunt surori gemene, am folosit o speculaţie ce poate duce gândirea omului la adevăr, sau rămâne o simplă afirmaţie. Aici nu putem dezvolta acest subiect. Cere prea mult timp.
,,Ele au un singur bărbat independent, neînsurat”. În acest vers, m-am folosit tot de o speculaţie, pe care încerc s-o explic parţial. Cât ne permite acest context.
Psihologia este o ştiinţă care se apropie de mintea omului, de comportamentul indivizilor, a grupurilor de diferite rase, categorii şi subspecii, urmărind evoluţia şi involuţia tuturor formelor de viață, prin ştiinţele specializate în diferite domenii de cunoaștere, printre care nu le putem neglija şi pe cele oculte, paranormale şi altele. Noţiunea de -Psihic- nu este corect definită în Dicţionarul explicativ al limbii române, în concepţia perpetabolistică. Perpetabolismul pleacă de la haos şi ordine, spirit şi materie, gândire şi simţire. Psihologia pleacă de la materie, de la simţire, sesizând gândirea în mod indirect. Citiţi dicţionarele şi vă veţi da seama de acest lucru sesizat de mine. Perpetabolismul trebuie să devină o ştiinţă a spiritului. Când se va întâmpla acest lucru vom ştii de ce viaţa şi moartea sunt surori gemene, și au un singur bărbat neînsurat. Bărbatul neînsurat este Spiritul Suprem.
Toate formele de viaţă au spirite individuale, suficient de dezvoltate pentru a putea supraviețui. Omul are spiritul individual cel mai dezvoltat. Numai că dezvoltarea spiritului depinde de: educaţie și instrucţie. În continuare alt mister.
„Printre viaţă și moarte el dă putere în toate”. În toate formele de viaţă şi în cele fără de viaţă. Când -perpetabolismul- se va răspândi în lume, nici un om nu va afirma că: nu este Dumnezeu. Această afirmație poate să devină o realitate, care să amelioreze haosul omenirii de azi, şi vieţile oamenilor sărmani, a celor loviţi de soartă, în special din ţările sărace, cu oameni foarte bogaţi şi lipsiți de griji, prin puterea și viclenia lor. În ţările unde domină puterea religiilor -sărmanii- sunt robii lui Dumnezeu. Dacă nu folosiți energia spiritului vostru și puterea voastră, aşteptând să vă fie mijlocită de alții, atunci, trebuie să recunoaşteţi că sunteţi nişte oameni slabi, fără instrucţie şi educaţie, fără personalitate şi caracter. În acest caz acceptați să fiți robi lui Dumnezeu, să fiți dominaţi de alţii, fără cunoașterea realităţii spirituale dumnezeiești și nu puteți ajunge la Spiritul Suprem. Am vorbit destul. Urmează ultimul număr, şapte, cel extras de Esat. Îl ascultăm.
-.-
Primul Capitol
Perpetabolismul
- Perpetabolismul știința spiritului și a materiei. Aici, în primul rând va trebui să definim cât mai exact și cuprinzător conceptul de Perpetabolism
- Între timp am scris -Perpetabola și Perpetabolismul, acolo găsești tot ce ai nevoie pentru un comentariu logic și profesional. Treci la punctul următor.
- Ordinea din lumea omului și din toate celelalte s-au desprins din haosul primordial.
- În aceeași carte găsești argumentațiile necesare, precum și în -Nesfârșita Mișcare-. Îți dau ultimele cărți în care vei găsi o altă formă de cunoaștere, cu principii diferite. Trecem la un alt capitol.
Evoluția spiritului în formele materiei
- Evoluția socială în comunitățile omenești, de la începuturi și până în prezent. Cu următoarele subcapitole:
- Omul primitiv: vânător și culegător de fructe.
- Evoluția uneltelor și a armelor.
- Apariția triburilor și legile acestora.
- Consemnarea civilizațiilor foarte dezvoltate alături de triburile primitive ale oamenilor pământeni.
- Importanța civilizațiilor extraterestre în progresul oamenilor pământeni.
- Am abordat și aceste subiecte în cărțile mele amintite, dar, cred că va trebui să mai adăugăm anumite cunoștințe și concepte noi apărute în ultimul timp. Dintre acestea îmi amintesc câteva pe care va trebui să le consemnăm în lucrare. Va trebui să insistăm asupra unor întrebări:
- Cum a fost posibil ca egiptenii să-și uite scrierea lor.
- Cum este posibil ca o gândire virtuală dogmatică să reziste alături de o gândire logică, care, prin legile matematicii, prin limbajul său care a revoluționat lumea tehnicii și în special știința informaticii.
- De ce se menține haosul în lumea omului prin infiltrarea în memoria socială a nexus-urilor și a legendelor.
- De ce se vorbește despre -Gândirea Socială- când știm cum societățile preiau gândurile diferiților indivizi, ale unor grupuri filozofice, religioase, fragmente din diferite basme, mituri, legende și zvonuri, pe care le răspândesc în societate, printr-o gândire virtuală care nu are nimic în comun cu o gândire logică, reală a unei societăți. Opiniile societății, față de sursele proaspete de gândire sunt foarte diferite, dar, autoritățile le adoptă pe cele mai apropiate de interesele lor, după dezbateri și comentarii, deseori contestate. Acestea sunt observațiile mele, poți să adaugi și tu, câte vrei, eu mi-am consumat inspirația și mai beau o gură de vin. Servește-te și tu până mai este.
- Nu mai vreau vin. Mă duce într-o stare de somnolență. O să mai încerc să dezvolt ideile tale enunțate care sunt foarte interesante. Sper să mă încadrez în tonalitatea și ritmul frazelor elaborate de tine.
- Atunci trecem la capitolul următor. Te ascult.
Cauzele ignoranței
- Vreau să fac eu câteva precizări privind ignoranța. Acest fenomen de neimplicare are anumite cauze certe, toate periculoase și dăunătoare. Ignoranța care bântuie printre majoritatea oamenilor se poate ameliora prin educație și instrucție. Scopul dominației din interes și ignoranță care se practică de către diferiți indivizi și instituții, este efectul care frânează și împiedică, prin diferite mijloace, progresul social al omenirii. Cu sloganuri și zvonuri false, deținătorii diferitelor posturi, funcții și demnități în stat și în diferite companii multinaționale, amână perpetabolele înnoitoare care, duc la progres și bunăstare.
- Intervin și eu. Până când Filozofia, Lingvistica și alte științe nu vor defini -sufletul- din limbajul virtual, fără să-l confunde cu spiritul, care nu este definit corect și se fac confuzii inadmisibile între aceste concepte, care trebuie separate, ca semnificație și importanță; confuziile se mențin numai ca să nu supărăm biserica și anumiți profani, ignoranți, acest lucru reprezintă cel mai mare rău pentru omenire. Ești de acord cu mine?
- Va trebui să mă documentez în acest caz enunțat, și dacă e adevărat, trebuie să recunosc de a fi și eu un profan și ignorant, confundând aceste noțiuni.
- În Perpetabolism lucrurile se simplifică. Omul este o formă complexă de energie, alcătuită din materie și spirit. Sufletul omului este cel de al șaptelea simț. Nu mai sufli - nu mai exiști. El întreține viața tuturor formelor de vietăți care respiră. Poveștile despre suflet nu pot rezista la o analiză științifică, folosind o logică specifică a realității, doar argumente prin gândirea virtuală, cea mistică și religioasă. Eu vreau să devin un sfânt al realității practice, fără să fac minuni care contrazic legile divine, precum cele relatate în Vechiul și Noul Testament. Câte puncte am parcurs din studiul tău până acum?
- Cam zece la sută; și eu sper că împreună să mai adăugăm încă zece procente, la întregul existent.
- Îl terminăm mâine. Îți propun acum, fiindcă e seară, suntem obosiți, să discutăm ceva mai relaxați, așa ca la un pahar de vin, fără să ne concentrăm atenția de a fi lucizi, de a nu greși în ceea ce afirmăm.
- De acord. Spune-mi cum o duci cu sănătatea?
- O duc relativ bine ținând cont de vârsta mea. Am avut probleme cu prostata, am fost la medicul urolog și am optat pentru operație în loc de tratament medicamentos. După operație m-am simțit bine dar, în perioadele reci simptomele sunt aproape aceleași. O să mă tratez eu cu un obiect încălzit.
- Interesant ce-mi spui despre boala ta, și acum te rog să-mi spui dacă mai mergi la cenaclul literar despre care mi-ai vorbit în sat.
- Merg o singură dată pe an la ultima ședință din decembrie. Hai să-ți prezint ceea ce am citit anul trecut la ședința amintită. Așteaptă puțin, imediat îți prezint textul.
Cenaclul Literar
Decembrie 2011
Lumea este o imensitate /înghețată ce are o minte/ -luminată și fierbinte. Gerul are în el răul și binele. Fierbintele are binele și răul.
Omul perpetabolistic, cunoscător de sine, știe să-și echilibreze materia corpului său prin spiritul universal de cunoaștere, și înțelege cum o sticlă goală pe jumătate nu poate fi umplută din altă sticlă plină cu aer, stabilindu-și astfel un echilibru între gândire și simțire, între înălțime și greutate.
Un tânăr dintr-o țară civilizată și prosperă trebuie să înțeleagă împletirea celor trei lumi esențiale: Lumea lucratului, a dormitului și a mâncatului, ca să evite lumile păcatului, a foamei și a ratatului.
Cel ce scrie vrea să intre în competiția elitelor universale, să-și arate știința scrisului său. Cel ce citește se compară pe sine cu semenii săi, în cunoașterea universală, măsurându-se periodic: metric sau nanometric.
Intrarea în lumea cunoașterii universale a perpetabolismului se face prin ieșirea din lumea haosului cu puțină ordine. Nu intra niciodată de unde nu poți ieși cu o anumită cunoaștere echilibrată.
Ieri a trecut, mâine încă nu vine, prezentul e în veșnicia din azi care face toate lucrurile bune și rele, dă energia pozitivă bărbatului și negativă femeii, iar cuplul ajuns la maturitate, susține omenirea ajunsă dintr-o fetiță și-un băiat, fără păcat, prin minunea naturii dobândită din puterea infinitului de a susține finiturile.
Perpetabola 243
Când lucid pătrunzi adânc esența lumii,
Cu gândirea și simțirea-naltă a unității,
De-nțelegi pe toți nebunii și profeții,
Ai ajuns în episfera unde se întrec poeții,
Litera și numărul sunt călăuze-n drumul tău
Când ai sens de mers direct spre Dumnezeu.
- Foarte interesantă legătura dintre frazele prezentate; iar perpetabola este densă și concisă, realistă, spune multe lucruri importante.
- Spune-mi te rog, de ce ești poreclit Sfântu?
- Când eram mic, de vreo șase - șapte ani, a venit la noi în curte o țigancă, ea avea o rană la mână pe care și-a expus-o la soare. Țiganca invoca puterea divină a razelor solare. Când a plecat m-a rugat să-i pansez rana cu o cârpă pe care o avea la îndemână. Eu am ajutat-o cu priceperea mea de copil. Toți frații mei mai mari s-au râs de mine și de atunci mi-au spus sfântu. La vârsta de atunci nu știam ce este un sfânt, dar de la acea vârstă, toți copiii din sat, ulterior și oamenii, îmi spuneau Sfântu.
- Cea mai mare minune pe care pot să o fac eu, pentru care Biserica Ortodoxă română, ar putea să mă declare oficial ca sfânt al său, ar fi: - Reformarea religiei ortodoxe, a creștinismului, a tuturor religiilor incapabile să înțeleagă cine este Dumnezeul unic, adevărat, despre care la ora actuală ne vorbesc numai cărțile religioase ale autorilor din vechime. Despre aceste lucruri am scris în cărțile mele, poate e cazul să le menționăm, și în acest studiu, să arătăm despre consecințele acestui gen de cunoaștere dogmatică, de gândire virtuală, prelogică. Cel mai plastic exemplu de gândire dogmatico-virtuală este în cadrul Biserici Catolice, care nu acceptă preoților săi să se căsătorească. O normă împotriva naturii omului, împotriva ființei omenești și a omenirii. Papa de la Roma nu poate să corecteze această eroare pentru faptul că, din acel moment nu ar mai fi reprezentantul lui Dumnezeu pe Pământ, cum este considerat de către supuși, și nici un papă până în prezent nu și-a riscat funcția, foarte tentantă, încercând să reformeze, să împrospăteze doctrina gândirii catolice, și implicit a tuturor religiilor, care dorm la umbra gândirii dogmatice, a mentalităților învechite, lipsite de inițiative înnoitoare în pas cu timpul pe care îl trăim.
- Biserica Catolică, datorită timpului actual informațional, nu mai poate să-și ardă pe rug oponenții săi, dar, îi ignoră fără nici o reacție, ignoranța este arma lor actuală de a-și menține privilegiile și a amăgi mulțimile prin diferite promisiuni fără conținut real. Știința va trebui să le demonteze toate canoanele aflate în ceața cunoașterii dogmatice.
- Perpetabolismul, ca știință a spiritului, va fi capabilă să facă acest lucru.
- Va trece mult timp până când așteptările tale vor începe a se mișca în mintea oamenilor.
- Este foarte important să fie perceput acest sistem de gândire ca o formă elevată de cunoaștere, pentru marea masă a oamenilor, din toate statele lumii. Ce încredere are o religie, în fața unui om simplu, dar rațional, când preoții săi oficiază o căsătorie între doi bărbați, homosexuali, când acest ceremonial religios este consacrat cuplurilor dintre un bărbat și o femeie, capabil să aducă pe lume copii, în vederea perpetuării speciei din care facem parte. Cum poate să fie un stat prosper și performant -economic și social-, când acesta tolerează cultele acceptate de sine, la diferite evaziuni fiscale, fără a plăti impozite pe veniturile lor încasate de la populație, dar primesc de la bugetul de stat salariile pentru preoți, pentru înalții prelați care le susțin politica. Este posibil ca statul să se îngrijească de handicapați, neglijând copii săraci și dotați psihic? Cum înțelegi tu această ordine haotică?
- Problemele sunt înlănțuite printr-o tradiție dominată de o gândire religioasă care, se ocupă de minuni și lucruri eidetice, inexplicabile. Cred că a sosit momentul oportun să propunem organismelor europene aceste demersuri înnoitoare prezentate în cărțile tale. În Parlamentul României, deocamdată ele nu pot fi acceptate.
- De acord cu tine. Va trebui să contactăm oamenii politici din Parlamentul European; avem tineri dornici de a se afirma. Prin mijloacele perpetabolismului au ocazia să facă cunoscute conceptele și ideile înnoitoare ale României. Europa a fost și rămâne un centru important în domeniul gândirii, în toate domeniile importante ale existenței. Trebuie să ne bazăm pe receptivitatea creierului european, a sosit timpul să ne folosim de acest lucru. Politica europeană trebuie să-și spele păcatele trecutului său războinic. Terorismul nu mai poate fi învins pe un anumit câmp de luptă fizic. El trebuie descurajat prin înțelepciune și acest lucru nu este posibil prin folosirea armelor clasice sau a celor inventate recent. Puterea terorismului imprevizibil este alimentată de către o energie folosită de religiile primitive rămase în urmă, și a unei aroganțe a puterilor dominante, datorită progresului tehnic actual, datorită lipsei unei gândiri perpetabolistice. Invidia oamenilor este foarte periculoasă datorită numărului mare de adepți cu o mentalitate orgolioasă și răzbunătoare. Fiecare stat va trebui să răspundă pentru faptele membrilor săi, să le asigure resurse de existență sigure, printr-o altă ordine economică și socială. Nu se poate tolera la nesfârșit comportamentul de a nu munci a romilor, individualismul lor incult și necivilizat, înclinat spre delicvență, abuzuri oportuniste și cerșit. Cu principiile democrației, acest tip de oameni nu pot fi duși la școală, instrucție și muncă.
- Ai avea soluții pentru asemenea probleme dificile?
- Nu există probleme pentru care să nu fie soluții, când la conducerea unui stat sunt oameni capabili și necompromiși.
- În teorie este foarte adevărată afirmația ta, dar în practică, soluțiile la problemele dificile se găsesc foarte greu, Un caz concret din țara noastră, în care zeci de mii de hectare de pământ rămân nelucrate și oamenii merg să lucreze în străinătate, iar romii merg la cerșit și furat în țările mai dezvoltate din Europa. Guvernanții nu găsesc soluții la această problemă.
- Când activitatea ilicită este mai importantă decât munca cinstită în rândul clasei politice, e firesc să se întâmple asemenea lucruri. În spatele democrației și a drepturilor omului se ascund marii infractori, protejați de autorități.
- Acest lucru este știut de când lumea e măsurată cu timpul și sufletul religiilor iar oamenii de știință nu știu ce este spiritul.
- Lucrurile îmbătrânesc, timpul, ca instrument de măsurare a lucrurilor va rămâne veșnic același. Timpul este parte a spiritului, iar simțurile din materie ce influențează comportamentul omului, trebuie treptat echilibrate prin diferite sisteme noi de gândire.
- Care sunt atuurile perpetabolismului în transcenderea mentalităților și a lucrurilor învechite?
- Perpetabolismul pleacă de la o nouă formă de cunoaștere, mult mai simplificată, bazată pe rațiune, neținând cont de legende, fapte istorice interpretate ficțional, și minuni religioase impregnate de nexusurile iraționale. Un om cu gândirea pozitivă, poate fi comparat în plan fizic, cu cel ce merge într-un picior. O comunitate religioasă care crede că Dumnezeu face numai binele, iar diavolul face toate relele, oamenii care au o gândire virtuală și o cunoaștere falsă, pe care o promovează cei care nu-și permit o reflectare logică, ca să nu încalce dogmele religioase spre a-și menține cunoașterea lor, și astfel se mențin stările de înapoiere a societăților mai puțin dezvoltate și în cele totalitare și fundamentaliste. Cu un secol în urmă se elaborau filozofii pozitiviste, iar de când se vorbește și se scrie despre lume, filozofia a dus o luptă, prin toate formele culturale de exprimare: separând materia și spiritul, negativul și pozitivul, creându-se dihotomii false, din lipsa de cunoaștere a lucrurilor și a fenomenelor reale. Energiile pozitive și negative polarizante, trebuie percepute în primul rând, ca fiind complementare, depinzând una de cealaltă, fără a se supraevalua latura pozitivă de cea negativă cu roluri bine determinate în științele naturii. Nu putem să batem cocoșul fiindcă nu face ouă, dar când știm că fără el puii de păsări nu apar din oul nefecundat, atunci trebuie să-l acceptăm și să-l îngrijim ca și pe găină. Sunt foarte multe lucruri asemănătoare în care nu știm ce face sufletul și ce este spiritul; ce este pozitivul și ce este negativul.
- Este foarte interesant cum înțelegem noi oamenii simplii poveștile, basmele și mai ales legendele simbolice cu anumite ficțiuni derutante, scrise de mari experți în domeniul literaturii, prin care prezintă lumea între negru și alb, bine și rău, negativ și pozitiv, dumnezeu și diavol, viață și moarte și încă multe altele. Realitatea este într-o mișcare și schimbare continuă, acest lucru este evident prin perpetabolă, care are două etimologii: perpetuu (mișcarea continuă) și tabula rasa, (tabla ștearsă). Pe monitoarele naturale ale existenței în mișcarea continuă individuală, colectivă, continentală, planetară și universală, se scrie continuu și se șterge ce a fost depășit de realitate, dar totuși unele scrieri se păstrează în memoria oamenilor și a comunităților, timp foarte îndelungat. Care ar fi cauza unor cunoștințe tradiționale, cu mare stabilitate și altele considerate necesare și înnoitoare dar nu se acceptă de unii oameni, nici de diferite comunități, mai mici sau mai mari.
- Comunitățile oamenilor sunt foarte diferite, cu tradiții culturale, obiceiuri, prin care se stabilește un mod de viață. În comunitățile de afaceri, în domeniul științei și a tehnici, a informațiilor IT, lucrurile au o mișcare mai rapidă, datorită realităților în schimbare percepute de științele aplicate. În acest domeniu, lucrurile noi, se acceptă fără riscuri majore, fiind promovate de calitățile lor probate și verificate practic. În domeniul cunoașterii spirituale, filozofice, lucrurile se mișcă foarte încet. Din cauza ignoranței oamenilor, și în primul rând a oamenilor de știință și a politicienilor de mare anvergură, care nu vreau să-și riște funcțiile în detrimentul progresului și a bunăstării mulțimilor. La mulți oameni le e frică de cunoașterea realității care ar putea să-i compromită, și chiar să pericliteze viitorul urmașilor lăsați fără moștenirea lor.
- Tu nu mai ai încredere în sistemul democratic?
- Perpetabolismul se clădește pe temelia democrației. Nu e vorba de încredere sau neîncredere. În sistemul juridic actual, în sistemul de drept internațional, toate legile au la bază sistemul democratic. Acest sistem social, ca și multe altele, trebuie, în anumite puncte nodale, șterse și rescrise, în acord cu cerințele timpului perpetabolistic. În toate științele și în tehnică, mai ales, aceste perpetabole apar într-o ordine firească a lucrurilor. În religii progresele sunt excluse, iar în științele sociale, mișcarea este foarte lentă, datorită conducerilor conservatoare și ignorante.
- Nu ai rețineri când faci acuzații uneori grave la diferite instituții, comunități religioase sau personalități de pe diferite trepte sociale?
- Nu am nici o reținere fiindcă nu am nimic de pierdut, fiindcă nu sunt un privilegiat precum un mare ierarh religios, un rege sau împărat.
- Nu crezi că ești prea sever în critica ta la adresa religiilor?
- Fără o critică severă nu se poate ajunge la progres. Poți tu să-mi spui o formă radicală de progres a unei religii; fără falsele lor -reforme-. Protestanții nu se pot desprinde de dogme. Toate religiile cunoscute până în prezent se comportă ca niște copii frumoși și inteligenți, dar, lipsiți de înțelepciunea care ar putea să-i ridice spre maturitatea cunoașterii, să iasă din cercul deformat al contemplației dogmatice, precum florile frumoase care nu produc fructe, nici semințe.
- După tine, religiile nu au nici o valoare pentru umanitate?
- Prin religii se păstrează anumite tradiții, obiceiuri, cu anumite valori incontestabile, dar, atâta timp cât disputa dintre religii continuă în forme violente, intolerabile, etica și morala lor sunt artificiale și false; nu se poate concepe o pace trainică a lumii fără o reformă esențială a religiei, în care să fie implicate toate statele lumii, organizațiile internaționale și cea mondială. Religiile își arogă drepturi și competențe pe care nu le pot justifica, nu le stăpânesc, fiind ilogice în multe probleme ale vieții. Prin gândirea dogmatică și virtuală, în lumea omului, răbufnirile violente imprevizibile vor continua creând diferite stări de haos, precum cele create de răbufnirea vulcanilor, a fenomenelor meteorologice pe care omul încă nu știe să le controleze, și e firesc acest lucru, atât timp cât e incapabil să se controleze pe sine, printr-o cunoaștere logică reală.
- Ai fost foarte convingător în această pledoarie, te-am ascultat atent mi-am dat seama cât de departe este cunoașterea noastră de adevărul care poate să ordoneze lumea.
- Cunoașterea omului va trebui să fie probată prin experiența și faptele sale.
- Ce vrei să spui prin această afirmație?
- Fiecare om trebuie să învețe începând cu mersul și hrana; să se mențină în echilibru până la moarte. El, va trebui să aibă în viață un model fizic și unul spiritual. Să știe care sunt soluțiile spre a nu ajunge supraponderal sau obez, să-și mențină sănătatea prin mișcare și vigoare fizică și intelectuală, urmărindu-și salturile nodale de cunoaștere într-un sistem tot mai profund până la o valoare demnă de omul care vrea să se desprindă de animalitatea comportamentului său.
- Omul are totuși un comportament superior față de majoritatea animalelor.
- Omul este înzestrat de la natură cu o postură verticală; păsările au două picioare precum oamenii, dar în zborul lor înaintează orizontal, iar păsările care nu zboară, nu au o verticalitate precum a omului sănătos. Omul se înmulțește precum mamiferele și se hrănește asemănător cu toate animalele. Animalele nu își pot depăși condițiile de viață și de comportament nici într-un timp foarte îndelungat, prin generațiile care ajung doar la o perpetuare a speciei, datorită spiritului lor foarte limitat. Puiul de om este mai sărac în aptitudini practice de supraviețuire precum puii de animale, dar, evoluția spirituală a omului este extrem de complexă în cunoaștere. Omul prezentului care se hrănește și supraviețuiește într-un mod similar cu cel al animalelor, ameliorându-și viața prin adăposturi și unelte mai evoluate, este foarte asemănător cu oamenii sălbatici, cu cei primitivi, prin evoluție și comportament. Viața dezordonată a omului este tolerată cu toate consecințele grave de comportament precum: agresivitate, crime, obezitate, droguri, fumat, terorism. Acestea sunt argumentele mele deduse logic.
- Ai o anumită coerență logică în argumentare, prin perpetabola ta care se ridică peste vârfurile munților de gândire, unde zeii își stabileau reședințele.
- Tot ce e nou începe să se miște cu încetinitorul, în domeniul cunoașterii spirituale, istoria ne confirmă acest lucru. În civilizațiile superdezvoltate, lucrurile se petrec diferențiat, față de omenirea conservatoare pământeană care, atunci când aceste civilizații ne-au vizitat și au încercat să ne desprindă din comportamentul animalic, al vremurilor de atunci, cei rămași printre pământeni au fost asimilați. Comportamentul războinic a pământeanului este preluat de la acele civilizații care se luptau între ele, și acum ne vizitează discret, fără să se implice în viața și progresul nostru, în mod vizibil, dar știu de arsenalele de care dispunem și puterea lor de distrugere.
- Poți să fii sigur despre ceea ce au realizat acele civilizații consemnate de istorie, de vechii istorici. că erau de pe alte planete?
- Eu nu sunt un prezicător, dar, rațiunea mă ajută să fac unele deducții intuitive pe care pot să mă bazez. Ele stau la baza educației, a instrucției și a cunoașterii mele. Eu învăț de la animale, plante, de la tot ce e viu și neviu de la spiritele văzute și nevăzue. Supraponderalii, obezii, fumătorii și cei ce se droghează nu pot să scape de viciile lor cu toate arsenalele științelor sociale și a medicinii moderne, ceea ce nu-i împiedică pe unii dintre aceștia să ajungă în funcții de conducere importante și chiar șefi de state. Ești tu capabil să-mi explici mie care sunt cauzele acestor neajunsuri, ca sociolog, și atunci prezintă o soluție dacă știi un remediu în afara celor enumerate de mine, pentru a extirpa viciile din mintea și comportamentul oamenilor vicleni și ignoranți. Mai vrei vin?
- Nu mai vreau. Am băut suficient ca să te pot asculta lucid, cu o anumită înțelegere receptivă. Sunt totuși obosit să-ți dau o replică pe măsura argumentelor tale, poate o să încerc în alte împrejurări. La ce oră te culci de obicei?
- În jurul orei unsprezece, 23.
- Eu fiind gazdă, sunt la dispoziția ta, te poți culca și acum.
- La ora 23 ne vom pregăti de culcare. Până atunci te rog să-mi spui cum reușești să-ți menții forma fizică, la vârsta aceasta, și o vigoare psihică pe aceiași măsură?
- De vreo douăzeci de ani mănânc numai strict rațional. Îți deschid ușa frigiderului să vezi că e gol. Nici nu este în priză frigiderul meu. Mănânc foarte puțin, cât se poate de proaspăt și natural. Din ceea ce mănânc eu, numai pâinea e pregătită la foc. Din haosul informațional privind hrana, mi-am constituit o anumită ordine logică experimentată, pe care o respect cu sfințenie. Ordinea mea în domeniul spiritului este mult mai complexă, mai elaborată, este descrisă în cărțile mele care nu sunt citite. Oamenii din ziua de azi sunt interesați numai de afaceri de economie, de modul cum pot să câștige cât mai mulți bani și să se distreze citind cărți de divertisment cu jafuri și crime.
- Te pricepi la economie. Mai ai de gând să faci un proiect de guvernare perpetabolistică?
-.-
În clipa aceasta eu mă simt atras de timp, de casa mea, de serviciul care îmi asigură continuitatea vieții. Apar zorile zilei, trebuie să mă pregătesc de plecare.
- Du-te și stai pe fotoliu, eu pregătesc micul dejun, până la tren avem timp suficient.
Labal a plecat la cumpărături, și s-a întors în scurt timp cu cele necesare oaspetelui său. La întoarcere Sfântu, dormea pe fotoliu. L-a lăsat să doarmă în timp ce el pregătea micul dejun. Totul se petrecea în funcție de atracția gravitațională și a trenului ce se lăsa așteptat de toți călătorii ce vroiau să străbată drumul de fier, cu diferite interese. Labal, la întoarcerea de la gară a găsit în cutia poștală o scrisoare în care era o nouă invitație de a se prezenta la poliție. De data aceasta nu a mai trebuit să aștepte, a fost primit imediat de căpitanul Țol în biroul său. Dialogul a început astfel:
- Bună ziua domnule căpitan, aveți vești bune pentru mine?
- Bine ați venit, luați loc, avem multe de discutat. Ce relații ați avut cu fostul dumneavoastră coleg Udnas.
Era un bun profesionist și cu el mă înțelegeam cel mai bine, în ultimii ani, fiindcă aveam atelierele învecinate.
- Din expertizele noastre suntem aproape siguri că el v-a făcut vizita când nu erați acasă, dar, încă nu am găsit lucrurile sustrase, pentru a-l putea învinui sigur.
- Chiar dacă le găsiți nu aș vrea să se întâmple acest lucru.
- Dar știți că este într-un stadiu avansat cu lucrarea sa și s-ar putea să vă devanseze și să breveteze el invenția la care ați lucrat foarte mulți ani.
- Toți oamenii sunt în diferite competiții și deseori câștigă cei mai buni , dar, când intervine norocul , câștigă cel la care nu te aștepți, din motive încă necunoscute. Eu aș fi bucuros să scoată la capăt acest mare proiect energetic, în folosul tuturor oamenilor, din întreaga lume.
- Totuși acest domn spune lucruri incredibil de urâte despre dumneavoastră.
- Acesta e un defect al lui, are un caracter oscilant în a aprecia oamenii, dar , nu este un om rău, iar hoț nici atât. Dacă el a fost la mine a făcut-o numai dintr-un spirit de aventură, nu cu scopul de a fura lucruri sau diferite valori pe care presupunea că le dețin. Foarte mulți oameni au hoția în sânge, iar cei din estul țării sunt cei mai înclinați spre asemenea practici negative. Udnas nu este hoț, de acest lucru sunt convins .
Cineva bate la ușă și apar în biroul căpitanului Țol: o femeie și un bărbat.
- Poftiți, am vrut să-i fac o surpriză domnului Labal, nu i-am spus că o să veniți și dumneavoastră. Vă prezint pe domnul procuror Sonovei, doamna Ivrozâna, psiholog al instituției noastre. Eu fiind gazda vreau să vă servesc cu o cafea. Spuneți-mi cum preferați să fie cafeaua.
- Eu nu beau cafea, nu o suportă organismul indiferent cum ar fi.
- Doriți un suc, o apă minerală?
- Nu, eventual un vin bun sau o bere rece.
- Se poate, dar atunci închidem aici și mergem la sala mică de protocol. Te rog condu pe oaspeții noștri la sală, eu merg după cheie și o să dau un telefon să nu fim deranjați. Ivrozâna și-a condus oaspeții la ultimul etaj iar căpitanul Țol a coborât. În scurt timp a apărut cheia printr-un militar tânăr, care a deschis binevoitor ușa și a dat cheia doamnei psiholog. Căpitanul Țol se lăsa așteptat. Când a sosit și-a motivat întârzierea.
- Scuzați-mă, a fost greu de găsit șeful meu să-i cer aprobarea. Totul e în regulă. Ivrozâna se ocupa de cafele, iar Țol aducea sticla de vin la masă.
- Preferați un vin dulce sau unul sec?
- Sec și fără apă, indiferent de culoare.
- Am găsit un Pinot Gris, sper să fie pe gustul dumneavoastră.
- Sunt scrupulos, dar nu sunt pretențios, cum o fi așa îl beau. Sunt foarte curios să aflu de ce am venit aici.
- Toate la timpul lor. Domnule procuror, un coniac mic se poate?
- Foarte mic, doar cât să pun în cafea. Îmi place cafeaua puțin alcoolizată.
- Eu și cu doamna respectăm regulamentul, e normal să ne respectăm serviciul la limita regulamentelor. Domnule Labal, servim fiecare ce avem și începem discuția. Vă place vinul?
- Am renunțat de mult la plăcere, îl beau numai din necesitate, fiindcă este un lichid mai pur decât orice apă.
- Domnule Labal, data trecută v-am sugerat că ar fi mai bine să lucrați la proiectul dumneavoastră într-un loc mai sigur și păzit în permanență. Nu am reușit să vă conving. De data aceasta mi-am adus doi experți în domeniu ca să acceptați propunerea noastră.
- Din cauza a două motive majore nu pot să accept propunerea dumneavoastră. În primul rând am nevoie de o pauză de câțiva ani pentru a-mi revenii din oboseala acumulată în ultimii 3-4 ani, timp în care am muncit excesiv de mult ,chiar și în zilele de sărbătoare, să finalizez acest proiect important pentru toți oamenii, mai puțin pentru mine. Ca să merg să lucrez la acest proiect în altă parte, decât în casa mea, pentru mine ar fi din nou un alt serviciu. Fiind pensionar acest lucru nu pot să-l accept.
- Domnule Labal, noi insistăm pentru această problemă având în vedere interesul național și în interesul dumnea-voastră de a vă afirma în țară și în lume.
- Domnilor, din ceea ce înțeleg eu, îmi dau seama că, șefii dumneavoastră politici ar vrea să se remarce prin ceea ce vreau eu să fac. Totul e normal și firesc , numai că, motivele mele sunt cele care vi le-am prezentat și nu pot să renunț la ele.
- Domnilor, îmi permiteți să-mi aprind o țigară?
- Eu nu suport fumul de țigară, dacă fumați în această încăpere va trebui să ne mutăm iar.
- În cazul acesta o să mă mut eu până când termin de fumat. Sonovei și Ivrozâna au ieșit pe culoar la fumat. La revenire au reluat discuția.
- Domnule Labal, a intervenit Ivrozâna. Un cunoscut de-al dumneavoastră, care a lucrat la o fabrică de mobilă din județul Alba, mi-a povestit o întâmplare ciudată, poate o știți și dumneavoastră. Era vorba despre un preot din părțile locului, care, intrând într-o cârciumă din orășelul apropiat de parohia sa, a servit câteva pahare de țuică, după care a început să cânte ca și în biserică. Consumatorii din local s-au simțit deranjați de comportamentul preotului și au început să-l atenționeze. Preotul continua să cânte și mai tare. Câțiva consumatori au început să-l agreseze și să-l scoată afară din local. Preotul a plecat indignat și i-a avertizat că o să fie pedepsiți de Dumnezeu. După o perioadă doi dintre agresorii preotului au murit din motive suspecte. Ambele decese au fost inexplicabile pentru medicii legiști; alți doi dintre agresori s-au dus la preot să-și ceară scuze, îngrijorați, și mai trăiesc și azi.
- Am auzit această poveste de la un coleg. De abia acum înțeleg acest fenomen inexplicabil şi de abia acum îmi dau seama de ce unii dintre noi trebuie să cânte.
- Noi nu suntem la cârciumă și în continuare va trebui să discutăm despre probleme serioase, a precizat Țol, invitându-l să vorbească pe Sonovei de la procuratură.
- Vă ascult cu mare atenție, domnule procuror.
- Am discutat cu mai mulți foști colegi de serviciu ai dumneavoastră, discuții din care am înțeles că, a-ți avea aceleași capacități paranormale, să le numim astfel, precum preotul din povestea pe care am ascultat-o. Ei mi-au confirmat că toți colegii dumneavoastră care nu vă împărtășeau opiniile și vă contraziceau, întemeiat sau nu, au dispărut pe rând, și aceștia au fost în număr de patru sau șase. Ce ne puteți spune despre aceste cazuri?
- Aceasta este prima învinuire ce mi se aduce la cunoștință, și curios lucru, de către un procuror. E firesc să fie așa, dacă a-ți avea o sesizare a unui caz măcar, despre care am putea să discutăm la concret.
- Deocamdată nu am nici o sesizare, dar, la momentul oportun pot să fie mai multe sesizări.
- Înțeleg aluziile dumneavoastră, dar mă întreb, ce probe reale a-ți putea înainta instanței de judecată.
- Până când probele se vor dovedi că nu sunt reale, dumneavoastră, puteți fi reținut și arestat preventiv.
- Domnule Labal, noi vrem să vă convingem să acceptați oferta autorității de stat, pentru a nu ajunge într-o situație penibilă precum cea descrisă de domnul procuror Sonovei.
- Domniță, eu de câțiva ani, mi-am propus să evit pe cât posibil sfaturile oamenilor care fumează, indiferent de gradul lor social și de funcțiile pe care le dețin.
- Vă admir pentru acest lucru și vă declar că m-am lăsat de fumat de trei ani de zile. Când eram studentă o colegă mi-a împrumutat o carte, i-am cerut-o datorită titlului său „Inteligența spiritului în perpetabola materiei”, după ce am citit-o m-am lăsat de fumat. Multe lucruri nu am reușit să le pătrund, dar am înțeles că fumătorul este un om vicios și e propriul său dușman.
- Până o să mă conving de acest lucru, nu pot să răspund la solicitarea dumneavoastră. Aceasta este metoda mea de a pătrunde în cunoașterea oamenilor. Și acum o să-i explic domnului procuror cum înțeleg eu realitatea la un nivel cât se poate de înalt.
În secolul III, î.Hr., Euclid își baza cunoștințele sale geometrice pe o teorie celebră care spunea: „se poate trage o paralelă la o dreaptă într-un punct dat”. Matematicianul rus Lobacevski, după aproximativ o mie de ani, a spus: „se poate trage o infinitate de paralele la o dreaptă într-un punct dat”. Peste câțiva ani mai târziu, un matematician german, Reimann, a spus: „nu se poate trage nici o paralelă la o dreaptă dintr-un punct dat”. Pe baza matematicii lui Reimann, Einstein și alți oameni de știință au construit bomba atomică; ulterior s-au dezvoltat sistemele informatice, comunicațiile prin televiziune și internet. Toate teoriile elaborate de acești oameni de știință, de primă mărime, au o valoare practică reală și se folosesc în multe domenii, cu toate că enunțurile au fost considerate contradictorii la o lecturare atentă și rațională. Realitățile profesiei dumneavoastră, de natură juridică, pot fi enunțate, din punct de vedere teoretic, dar variantele raționale pot fi aplicate în practică sub diferite forme. Eu nu sunt naivul ce crede că poate să facă ce vrea. Eu am libertatea de gândire și de cunoaștere prin care vreau să fac numai ceea ce e necesar pentru oameni , respectând toate legile știute de mine și neștiute de alții. Când știu că ceea ce scriu, sau ceea ce fac, lezează doar necunoașterea sau practicile învechite și abuzive a unora , după ce îmi verific demersul meu, nu mă poate opri nimeni, indiferent de consecințe.
- Domnule profesor. Noi ca polițiști avem datoria să apărăm cetățenii de toate formele de abuz și ilegalități, indiferent de unde provin.
- Teoretic aveți dreptate, domnule căpitan , dar în practica tuturor timpurilor, indiferent de regimul politic, abuzurile oamenilor politici, de la putere, și-au urmărit interesele lor, neținând cont de legile oamenilor nici de legile morale sau divine. Aceste legi enumerate au avut în trecut ca și în prezent o importanță relativă, controversa-tă, și tot timpul contestate de opțiunile oamenilor. Legile universale descoperite de oamenii de știință, sunt singurele pe care le putem numi „sfinte”. Acestea nu pot fi contestate de nimeni.
- Domnule Labal, în această privință a legilor universale, aveți perfectă dreptate, dar, în baza căror legi ați hotărât că aveți nevoie de trei ani de odihnă, și numai după o perioadă foarte îndelungată, nejustificată pentru un om activ ca dumneavoastră, o să reluați activitatea la proiectul motorului pe care nu vă grăbiți să-l finalizați.
- Acțiunile oamenilor pornesc din diferite cauze și foarte puține au la bază o cunoaștere a legilor universale. Majoritatea acțiunilor întreprinse de oameni, indiferent de pregătire și de poziție socială, sunt din interes, fiind influențate de doctrinele politice uzuale și uzate, de dogmele religioase, sau de întâmplările cotidiene la moda timpului ce trece. Am fost invitat să asist la o întrecere de ștafetă politică între țările europene. A trebuit să mă ridic foarte sus ca să pot observa competitorii tuturor țărilor din Uniunea Europeană, la sugestia unor spirite nevăzute, în care aveam încredere. La primul schimb de ștafetă, speranțele mele erau foarte mari. La cel de-al doilea schimb, speranțele mele, erau mai moderate și am devenit mai lucid. La cel de-al treilea schimb de ștafetă eram mult mai reținut în rezultatele competitorilor noștri. La schimbul actual nu se întrezărește nici o speranță. Acum sunt în așteptarea unei noi competiții , cu alți competitori.
- Trebuie totuși să vă gândiți unde e mai bine să așteptați. Cei ce dețin puterea au modalitatea lor de a înțelege lucrurile și nu procedează după cum vrem noi.
- Sensul timpului ce însoțește progresul omenirii are săgeata spre viitor. Cei ce persistă în erorile trecutului vor sfârși prin autodistrugere. Timpul nu greșește niciodată, el nu are săgeata oscilantă, precum este cea a omului. Istoria a confirmat acest lucru .
- Domnilor, poliția nu face politică. Programul meu s-a sfârșit, acum vreau și eu să beau un pahar de vin și să mergem fiecare acasă. Domnul procuror dorește tot coniac?
- Tot coniac, doar un păhărel. Întrevederea era pe sfârșite. Căpitanul Țol intervine:
- Eu vă doresc numai bine la toți și timpul sigur va rezolva toate problemele. Să trăim cât mai bine , și să avem noroc.
- Noroc am avut că nu m-ați arestat încă, am înțeles că pot să plec, vă las cu bine pe toți. Seara bună.
Labal a plecat spre casă îngândurat. A luat tramvaiul, și la un moment dat, și-a dat seama că nu a urcat într-un tramvai cu număr potrivit pentru cartierul său. Nu era prima dată când se întâmpla asemenea lucru. Ajuns acasă a intrat în:
- Dacă tu spui că Dumnezeu nu e ființă, nu e persoană, că omul nu seamănă cu Dumnezeu, atunci mai e nevoie să mă rog la Dumnezeu, sau nu? Și de ce stai în postura de lotus în timpul meditației și a rugăciunii?
- Poziția verticală captează energia și îți dă posibilitatea să-ți verifici starea de sănătate. Rugăciunea este o hrană a spiritului individual și a celor dintr-o colectivitate mai restrânsă sau numeroasă. Dumnezeu nu comunică direct cu oamenii, numai prin spiritele sale de vibrație universală. Acum fiindcă ai ajuns să cunoști acest lucru acumulat prin experiența mea, tu poți să te rogi la cine vrei, până îți dai seama de frecvența vibrațiilor tale. Prin rugăciune, fiecare om sau colectivitate își caută o vibrație prin care poate să rezoneze cu spiritele din câmpul energetic în care se poate manifesta. Rugăciunea ta se interferează funcție de vibrația spiritului tău și nu e nevoie să o adresezi unui spirit anume sau lui Dumnezeu; important este să te rogi cât mai clar, fără confuzie, între închipuirea virtuală și realitatea concretă, alege drumul care duce la unitatea Spiritului Suprem, la înțelepciune.
- Este greu de ajuns acolo? A întrebat Diu, abătut și contrariat.
- Nu este nimic greu când știi cum să alegi informațiile, să compari oamenii între ei, să le urmărești atitudinile, comportamentul și mai ales faptele lor. A replicat Labal.
- Tu știi să faci acest lucru? A întrebat Diu.
- Răspunsul meu nu te ajută cu nimic. Verifică dacă am dreptate sau nu. Trebuie să te convingi singur, numai așa poți să înaintezi în cunoaștere și educație. Să nu uiți în nici o clipă că virtualul este imaginea copiată în oglindă a realului, de aceea limbajul virtual este atât de înșelător, trebuie să ai o anumită cunoaștere și disciplină ordonatoa-re spre a putea deosebi realul de virtual. Eu încerc să evit ficțiunea, în problemele importante, pe cât posibil, și nu vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Nu vreau să devin o mașină de cuvinte. Încearcă și tu acest lucru. Când ajungi la o logică fermă a gândirii și a vorbirii, ai o stare de spirit de mare încredere și îți măsori semenii, opozanții sau pe cei ce vor să te laude din interes personal, fără să te lași atras de ei, să fi calm și detașat chiar și atunci când parte-nerul invocă drepturile omului, în loc de respectarea legilor.
- Cum se poate ajunge la o asemenea stare de cunoaște-re? A întrebat Diu.
- Te compari cu toți colegii, cu profesorii, cu toți oamenii pe care îi auzi ce vorbesc, îi analizezi critic și tu încearcă să nu faci greșelile care le-ai observat la ei. E foarte simplu. Citești o carte, cunoști un om, o lume în care acesta se desfășoară în ordinea și dezordinea sa. E foarte important cum sintetizezi valoarea sau nonvaloarea unei cărți, a unui tablou, a unui film, a unei muzici. Din fiecare poți învăța lucruri deosebite, dar numai printr-o selecție atentă a valorilor, fără să te lași furat de artificiile intuite de care abuzează unii artiști, spre a ieși în evidență cu personalitatea lor încă neomologată.
- Ce trebuie să facă un tânăr să ajungă un om cu personalitate și caracter. A întrebat din nou Diu, văzându-și bunicul dispus să-i răspundă la întrebările dificile.
- Personalitatea și caracterul sunt calități foarte variate și greu de clasificat. Marea majoritate a oamenilor au personalitate și un anumit tip de caracter, apropiate de un anume standard al omenescului obișnuit, dar, ca să ajungi o mare personalitate cunoscută și un caracter demn de urmat, de mulțimile de oameni, trebuie să înțelegi: realitatea spiritului dominant în gândirea și simțirea timpului, trăind într-un echilibru continuu între natura ta fizică, spirituală, și lumea pe care vrei să o cunoști. Totul depinde de caracterul libertății de cunoaștere, prin convingerea personală, a noilor cunoștințe pe care vrei să le acumulezi, pe lângă cele omologate de realitatea momentului. În acest mod de trăire și de cunoaștere poți să ajungi o mare personalitate într-un domeniu în care te poți afirma cu o anumită atracție pentru muncă și cunoaștere. Toate personalitățile sunt dornice de afirmare, ele vreau să arate semenilor ceea ce pot realiza din ceea ce gândesc. Pseudo-personalitățile ce stăpânesc numai gândirea virtuală se întrec în cuvinte, limbajul virtual este profesia lor.
- Care este diferența între limbajul real și cel virtual? A întrebat curios Diu.
- Limbajul real este acela care poate fi transpus în fapte și lucruri. Proiectul unui bloc de locuințe, a unei mașini, indiferent de complexitatea sa, este un limbaj tehnic, el se poate materializa prin oamenii de specialitate, cu diferite meserii care participă pentru execuția respectivelor obiective. Limbajul virtual este cel de opțiune, de ficțiune speculativă în majoritatea cazurilor, cu o filozofie ireală adoptată de religiile dogmatice cu o teologie parțial realistă și părtinitoare. Fără un limbaj logic îți pierzi timpul vorbind iar ascultând mașinile de vorbit poți fi înșelat de binefăcătorii profitori. Limbajul artistic din operele literare a marilor scriitori este un amestec de realitate și ficțiune, de diferite valori. Ai nevoie de foarte multe cunoștințe și de un caracter ce duce la înțelepciune ca să poți deosebi virtualitatea prezentată cu mare artă și realitatea coerentă, într-o continuă schimbare imprevizibilă, explica-tă prin principiul științific de incertitudine, greu de acceptat de gândirea dogmatică, lipsită de logică.
- Eu am o formulă prin care deosebesc realitatea de ficțiune, la toate nivelurile. A replicat Diu.
- Dacă ai o formulă pentru a cunoaște lumea în toată complexitatea sa, diferențiind ficțiunea de realitate, atunci nu sunt de ajuns nici un miliard de formule, e nevoie de o percepție instantanee. Nu pot să-mi dau seama cum poate să fie o asemenea cunoaștere. A fost intervenția lui Diu. Dacă nu-ți dai seama -aștept să mai crești să nu vorbim degeaba. A fost răspunsul lui Labal.
Era o zi frumos însorită pe la sfârșitul lunii mai, soarele trecuse demult de amiază și era timpul de mers la ștrand. S-au pregătit de plecare și când au ajuns în stradă, Labal îi zice lui Diu: Vrei să mergem pe jos să-ți arăt cum oamenii din urbea noastră nu știu să circule pe trotuar, ca să-ți dai seama de gradul nostru de civilizație. Și ca să nu ne pierdem timpul numai cu acest lucru, puțin important pentru unii, înregistrăm și procentajul aproximativ al trecătorilor fumători, supraponderalii, obezii pe care îi întâlnim și pe cei neterminați care își adaugă diferite obiecte ornamentale, de podoabă, pentru a-și arăta slăbiciunea care-i umbrește. La ștrand vom urmări aceeași subiecți, pe categorii de vârstă și fetele cu belciuge la ombilic. Pentru toate persoanele care au simțirea mult mai dezvoltată decât gândirea, și nu se pot echilibra, iar societatea nu are nici o soluție, nu se implică în educația lor, și știi de ce? Din cauza „drepturilor omului” prin care ne putem da seama de ordinea și haosul oamenilor din lumea întreagă.
- Îmi fac un grafic să înregistrez categoriile de oameni pe care îi întâlnim pe parcursul nostru, după cum urmează. Oameni circulând pe contrasens, fumători, supraponderali, obezi, neisprăviți, aurolaci. De acord? Mai trecem vreo categorie? A întrebat Diu.
- Nu. Pe toți dezordonații haotici, îi numărăm și îi trecem pe fiecare la categoriile respective, și vom face o estimare a trecătorilor normali, cu o anumită aproximație, întâlniți pe străzile parcurse până la intrarea în ștrand. Plecarea a fost de pe banca din fața blocului. Să ții caietul cât mai discret și dintr-o privire poți să treci la contrasens două persoane, trei supraponderali, apar și doi fumători, când o să ne apropiem de gară o să apară aurolacii, poți să treci și un obez care și fumează, doi neisprăviți vin pe sensul nostru de mers. O pauză, trecătorii sunt mai puțini, totuși apar doi bătrâni obezi, de abia se mișcă, în spatele lor, în plan îndepărtat, un grup de tineri, să-i observăm, trei fumează și doi sunt neisprăviți, vine un gras pe contrasens și ne apropiem de gară, pe trotuar trei aurolaci, în stația de tramvai mai sunt doi aurolaci, trei supraponde-rali și doi obezi. Numărătoarea a continuat până la intrarea în Ștrandul Neptun unde s-a dus la cabină să se dezbrace pentru plajă. Ajunși pe iarbă, Diu a cumpărat o pizza și o bere fără alcool pentru Labal. După puțin timp și-au reluat activitatea. Diu și-a făcut o adevărată echipă de voluntari.
Mai treci la rubricile chestionarului trei handicapați și doi cerșetori; aceștia au fost întâlniți în parc. Trage o linie și continuați aici pe aleea dinspre bazine cu cei ce merg pe contrasens timp de 15 minute, și în celelalte spații comple-tați rubricile până ajungeți să înregistrați aproximativ pe toți care ne interesează, să parcurgeți toate spațiile, înregistrând populația în mișcare, dar tu și cu prietenii tăi încercați să fiți cât mai corect în înregistrarea subiecților pe categoriile stabilite. Să lucrați foarte discret, să nu fiți observați, evitați orice scandal, eu nu pot să vă apăr. Eu am să fac o estimare a populației de pe ștrand ca să avem o statistică completă. Puteți începe să vă organizați și numărați numai în gând, le-a spus Labal tinerilor, și s-a întins la soare pe șezlong. El nu vorbea zile în șir cu nimeni la ștrand, doar când întâlnea anumiți foști elevi, colegi sau cunoștințe apropiate pe care le agrea. Era atent la tot ce se petrecea în jurul său, de la vrăbii, copii, până la oamenii mari, tăcuți sau gălăgioși. Nici nu s-a așezat bine pe șezlong și a fost salutat de un fost coleg de școală pe care nu l-a mai văzut de câțiva ani. Fiindcă au trăit timp de trei ani împreună, mai puțin în perioada vacanțelor, în același dormitor la internatul școlii, aveau o anumită afecțiune frățească, pe care timpul nu reușește să o șteargă cu trecerea sa impecabilă, pentru o anumită categorie de oameni.
De când mă știu tot am muncit
La mașina de gândit.
Și printre mișcarea sa
Am scos perpetabola.
Din sufragerie se iese pe balconul cu deschidere spre șosea, unde se găsește steagul tricolor românesc, arborat de peretele casei sale. Din această deschidere privește toate lumile paralele întrepătrunse de economia universului perpetabolistic, care este cheia de deschidere a progresului, cultivat de omul înțelept. Desăvârșirea omului exclude alegerea greșită; toate științele naturii ne învață cum să citim și să înțelegem semnele simbolice, lucrurile și fenomenele care, toate au forme desprinse din spirit. Spiritul omului gânditor urmărește, în primul rând, cum să-și întrețină corpul, cum să se hrănească, pentru a avea un randament sporit în munca sa, învățând de la tot ce este în jurul său, și, să înțeleagă toate categoriile de oameni, inclusiv pe cei ce-l dușmănesc, fiindcă sunt diferiți și nu pot să-l înțeleagă. Pentru a ne putea fixa în ordinea lumii trebuie să ne cunoaștem foarte bine corpul fizic, întreținut în așa măsură spre a ne da posibilitatea să observăm conexiunile cu celelalte corpuri mult mai subtile, nepercepute de intelectul comun care, în momentele de meditație profundă ne îndeamnă spre o anumită ordine de cunoaștere superioară, iar pe cei necunoscători în momentele de ignoranță prelungită, inconștientă, când face abuzuri prelungite de hrană, alcool, fumat, diferite droguri, perversiuni sexuale și de altă natură, cunoașterea lor bazată pe simțuri sau pe intuiție virtuală, au la bază legile haosului, a junglei, în care animalele mai slabe și mai puțin dotate sunt hrană pentru cele mai mari și mai puternice. În lumea vie, din toate timpurile, lupta pentru existență a fost și este și în prezent, deseori imprevizibilă, dramatică și tragică. Spiritul din mintea omului se poate lumina numai prin cunoașterea care reglează și veghează producerea energiilor ce fac posibile alternanțele dintre zi și noapte, negativ și pozitiv, care oferă bucuria și libertatea fiecărui om, numai prin respectarea strictă a legilor.
Spiritul perpetabolistic de cunoaștere trebuie dezvoltat, în științele sociale, la nivelul științelor tehnice și cele ale naturii, în vederea instituirii unei ordini universale, imparțiale, precum este lumina soarelui pentru toți oamenii. Cuvintele provin din spirit și se adresează spiritului celuilalt, direct sau indirect. Despre cuvinte știm foarte multe lucruri folositoare, de care nu uzăm rațional; despre spirit nu știm nici minimul necesar, îl confundăm cu sufletul...
Printre oameni avem multe mașini de vorbit, care debitează foarte multe cuvinte inutile, fără nici o ordine în gramatica de gândire, pe care omul o așteaptă, evident, tot de la omul lucid, nu de la mașinile de vorbit, acestea pot fi întâlnite printre filozofi, politicieni și preoții din toate religiile lumii. Perpetabolismul are percepția integrală a timpului, prin perpetabola care reînnoiește mișcarea perimată a trecutului și face pasul în prezentul ce sesizează noua mișcare a viitorului.
Întâlnirea cu fiii satului
Cu o mare încredere în progresul omenirii, prin perfecționarea perpetabolismului, Labal își pregătea conferința pentru întâlnirea cu „Fiii Satului” la care a fost invitat de organizatori. Forma programului politic, pe care îl va prezenta la evenimentul din sat, suferea periodic schimbări funcție de precipitațiile politice majore ce aveau loc pe planetă în special din cauza crizei care, încet și uneori imprevizibil, își întinde lungimea tentaculelor ce afectează oamenii, animalele, vegetația, prin bacterii, ciuperci și viruși ce se dezvoltă în cei lacomi, dezechilibrați, în supraponderali, obezi, fumători, alcoolici, și în toți acei ce sunt drogați cu elementele plăcerii și a durerii. Echili-brul dintre materie și spirit depinde de educația puterilor dominante care au rezerve și rețineri în abordarea unui nou sistem de gândire bazat pe argumente științifice universale, într-un perfect echilibru logic, la nivel teoretic, care stabilește practic și consfințește prin legi organice, o nouă politică socială care va duce la anularea diferitelor privilegii, la nivelul de conducere a statelor în toate țările care vor accepta o asemenea politică de dezvoltare pe criterii perpetabolistice. Atributele și remunerarea condu-cătorilor trebuie revizuite, precum și la diferite categorii profesionale, care sunt întru totul inechitabile, date de diferențele inacceptabile de venituri, și popularitate precipitată, care influențează în mod lamentabil dezechili-brul societății și adâncește discriminarea. Omul de rând este împins, pe diferite căi, spre senzațional și miraculos, în care arta și sportul își depășesc peste măsura decenței, limitele pentru care au fost create, urmărindu-se doar obținerea unor profituri foarte mari prin diferiți oameni lipsiți de educație și tolerați de autoritățile corupte care îi susțin prin diferite mijloace, la limita legilor, și deseori mult peste legile în vigoare. Aceasta este lumea omului a conducătorilor laici, care sunt cuprinși de febra și mirajul profitului, iar conducătorii religioși extaziați de Logosul sfânt, consfințesc puterea statală în defavoarea educației majorității populației care le asigură o viață liniștită, peste limita decenței și a activității în mare parte inutilă, într-un dezechilibru menținut prin mijloace impuse de legile Logosului. Lumea omului este dominată de un haos permanent în domeniul gândirii globale, în care o anumită ordine locală, regională, e posibilă datorită unor împreju-rări recurente caracterizate prin perioade de prosperitate, stopate de crize, de stagnare, de așteptări, speranțe, printr-o corectare mai echitabilă în favoarea majorității nevoiașe care, de când e lumea a înfruntat nedreptatea, a dus greul crizelor și a calamităților imprevizibile.
Societățile dezvoltate economic și financiar au devenit puternice motoare poluante pentru biosfera delicată a planetei la care conducătorii lumii, în special Organizația Mondială, nu are soluții de redresare, de oprire a unei catastrofe ecologice precum a fost cea de pe Planeta Roșie. Dezvoltarea în sine a unor națiuni, fără norme ecologice stricte și respectate cu strictețe de toți competi-torii, controlate ineficient de organismele internaționale, mondiale care sunt aservite puterilor cu drept de veto va duce în timp la dezechilibre lente în unele zone, și catas-trofale în cele aglomerate intens poluante și greu de controlat. Avertismentele naturale date de spiritele naturii prin diferite semnale ale apei, focului și aerului nu au fost suficiente pentru a sensibiliza pe conducătorii orgolioși și profitori să pună capăt civilizației Logosului și treptat să instituie o civilizație axată pe logica înțelepciunii în care nici o lucrare importantă să nu poată prinde contur fără o gândire rațională, acceptată și recunoscută ca universală, măsurată și experimentată prin diferite metode verificate transparent. Civilizația mileniului III va trebui să respecte o conduită morală cu totul diferită, în care să fie prioritare sfințirea locului și a omului care conduce societatea și nu a celor care otrăvesc locul unde trăiesc fără să dea socoteală nimănui. Toate informațiile și zvonurile sunt asaltate de curiozitățile oamenilor, care au abandonat gloria eternă a zeilor, proclamată de foști împărați ai lumii, inspirați de preoțimea vremurilor apuse, inspirate din „Logosul divin”, menținut și în zilele noastre prin ierarhiile puterilor religioase ce preamăresc puterile laice ale prezentului cu știința trecutului. A sosit timpul să proclamăm gloria cunoașterii omului de către om, prin cunoașterea de sine, a spiritului său individual raportat la Spiritul Suprem Universal. Conflictul de interese -necontorlat- dezbină lumea, atât timp cât viclenia spiritului din om va fi admisă în rândul puterilor societăților dezvoltate, producătoare de armament cu o gândire spirituală arogantă, acestea ne-fiind capabile să-și impună o anumită ordine în domeniul etic și moral. Cunoașterea realității este o stare spirituală în favoarea celui capabil de a-și folosi cunoașterea în favoarea mulțimilor, folosindu-se de cunoașterea prezen-tului cu principii noi, cu proiecte a căror efecte benefice să ducă la o viață mai bună pentru cei mulți. Cunoaşterea limitată, incompletă, folosită în legile statelor, este o jignire la adresa omenirii, ea ar trebui să fie înlocuită cu principii sigure, universale, măsurate și instituite de realitate. Educația prin cunoașterea de sine menține omul într-un echilibru relativ constant, datorită unității dintre: spirit și materie, care se află în om, în câmpul de gravitație a spiritului, a omenirii, prin simțirea și gândirea sa, care este infinit de variată, și poate să depășească diferite conflicte minore sau majore, specifice tuturor animalelor. Viața și moartea sunt eterne, precum spiritul și materia. Valorile acestea depind de noi.
Societățile omenești ce acordă o atenție importantă membrilor săi, cu deosebire în educație, prin legături și interese comune de durată, fără un pragmatism cotidian, de moment, acumulează valori trainice tocmai prin efortul comun al părților, la un nivel ridicat de percepție a spiritului, folosind cu înțelepciune măsurabilă mutațiile aduse de diferite perpetabole cu inventivitate. Mulțimile fără educație nu sunt cooperante în asemenea împrejurări, o parte însemnată dintre aceștia nu știu, nu înțeleg nimic, din valorile și puterile spiritelor universale care ordonează și întrețin climatul pe anumite porțiuni din univers revigorând energiile necesare cu o putere spirituală foarte importantă, când țelul lor comun este bine orientat spre unitatea lumii. Dacă nu înveți nimic de la adversarii politici, nu ai eficiență perpetabolistică, rămâi un democrat învins de conservatori, după care zarurile politice se aruncă din nou. Consensul politic se învârte de la dreapta la stânga, care în oglinda vieții se vede de la stânga la dreapta, și viața omului este puțin ordonată. Cele mai echilibrate state sunt conduse de politicieni ce au renunțat la măștile primitive, care nu folosesc dogmele religioase ce domină mentalitatea majorității oamenilor. Cunoașterea științifică este reluarea învățăturii rămase de la cei ce au ordonat trecutul omenirii cu spiritul lor de cunoaștere, ajuns până în prezentul nostru, pe care noi avem datoria să-l îmbogățim cu spiritul științei noastre, spre a demonstra perenitatea spiritului în raport cu mișcarea și transfor-marea materiei din lucruri vechi în altele noi, din omul primitiv în omul modern. Un sat, un oraș, o metropolă, este o mare carte vie, ea se auto-redactează pentru a se putea menține în lupta cu alteritatea, datorită entropiei și pentru a progresa prin diferitele perpetabole sesizate de o nouă cunoaștere. Politica înțeleaptă este o știință care poate conduce omenirea printr-o continuă transcendere, atunci când societatea îți cere, și tu ca cetățean ești pregătit să-i dai ceea ce i se cuvine.
-.-
Aceasta era conferința pregătită de Labal pentru întâlnirea cu Fiii Satului, organizată periodic, pe care el o va prezenta în vorbire liberă, folosind un limbaj pe înțelesul sătenilor. În același discurs va prezenta și un program de reformare perpetabolistică, a statului, promis din întâlnirile anterioare. Proiectul de guvernare a unei societăți cu noi principii de a se conduce pe sine, numai prin legi și concepte universale, la nivel de stat și la nivel religios, dând posibilitate omului și religiilor importante să-și adapteze practicile doctrinare, fără să încalce legile statului, sub nici o formă, fără nici un pretext. La această lucrare pretențioasă și extrem de dificilă, Labal, a lucrat mai mulți ani, discutând cu diferite personalități laice și religioase pe această temă spinoasă moștenită de mii de generații, care au purtat multe războaie distrugătoare, au înfruntat inchiziția și nenumărate alte neînțelegeri dintre stat și biserică, persistând și în prezent în aceeași ceață spirituală.
Civilizația dominată actuală care ne însoțește prezentul și ne determină viitorul, cea a democrației desprinsă din Logos, s-a uzat cu trecerea timpului și va trebui să fie înlocuită treptat cu o altă civilizație mai apropiată de spiritualitatea științifică decât de cea religioasă. Civilizația despre care vrem să vorbim, să-i prezentăm valorile dobândite deja, în diferite segmente din societățile dezvoltate, în care înțelegerea oamenilor, a comunităților care folosesc informații raționale, verificate cu mijloace universale, nu mai este una contradictorie, cu urmări violente, crime și distrugeri de bunuri și utilități publice, ci una de înţelegere lucidă de mare durată, într-o cooperare tehnică și economică, sesizând mutațiile perpetabolistice din gândirea oamenilor, din spiritul rațional al acestora, capabil să pună bazele unei civilizații noi, pentru a se înțelege sensul nou de organizare, prezentăm un proiect de reforme a statului în concepția principiilor anunțate anterior prin:
-Civilizația Perpetabolei-
1 Toți cei ce aspiră pentru o funcție de conducere în instituțiile statului trebuie să fie cetățeni exem-plari recunoscuți de colectivitățile respective.
2 În instituțiile statului nu pot fi aleși cetățeni cu vicii la vedere și aspect fizic neadecvat.
3 Nu pot să candideze în parlament sau în alte funții ale statului cei ce sunt urmăriți în justiție.
Sistemul puterilor în stat
Parlamentul unei țări cu aspirații spre o civilizație a perpetabolei, cu o gândire logică și inițiative practice, măsurabile, va trebui să fie alcătuit din oameni politici cu autoritate și un prestigiu recunoscut înainte de a candida în alegeri. Pentru a putea fi în pas cu timpul, membrii guvernului pe durata mandatului dobândit în parlament, trebuie să fie asistați de profesori și savanți, profesioniști din învățământ și Academia Română, având contracte pe durată limitată cu aceștia în toate domeniile în care guvernul administrează. Parlamentarii și guvernanții compromiși în afaceri dubioase trebuie înlăturați într-un termen foarte scurt, 1-3 luni. Membrii parlamentului precum toți demnitarii de stat vor fi remunerați în conformitate cu rating-ul acordat țării de organismele recunoscute, în comparație cu țările din UE, fără aprecieri subiective și discriminatorii.
Guvernul fiind o instituție executivă va fi alcătuit din tehnocrați, cu un prim-ministru și un ministru responsabil cu parlamentul, desemnați de partidul sau coaliția aflată la putere, cu acceptarea consultativă a președintelui țării și validați de parlament.
Miniștrii vor fi personalități recunoscute pe plan intern și internațional, ca autorități în domeniul pe care s-au angajat să-l conducă, cu eficiență și pricepere profesională. Miniștrii cu performanțe sub media europeană pot să fie schimbați la inițiativa primului ministru, prin hotărâre de guvern, cu majoritate de voturi și acceptul parlamentului.
Opoziția va avea guvernul său virtual...
Justiția, ca putere judecătorească ce trebuie să echilibreze energiile haotice din întreaga societate, nu mai poate să aibă ca simbol de echilibru o balanță învechită; ea va trebui să fie înlocuită și înțeleasă de celebra ecuație a lui Einstein privind energia: E=mc2, în care Energia este egală cu masa înmulțită cu viteza luminii. Primul ministru va trebui să țină cont de această formulă în relația sa cu Justiția. Între parlament și justiție va trebui să domnească echilibrul măsurat prin lege, și aceeași măsură să fie respectată ad-literam față de toți cetățenii țării. Ordinea în justiție trebuie asigurată de către magistrați prin organisme simplificate și eficiente. Conglomeratele nejustificate se mișcă greoi, ineficient și sunt dispuse de a se autocontamina cu diferite nexus-uri. Cei ce dobândesc averi nejustificate, ilicite să li se confiște averea și să fie amendați cu diferite procente din valoarea averii confiscate, pe diferite termene fără să facă închisoare pe cheltuiala statului în condiții mai bune decât oamenii sărmani și cinstiți.
Președintele țării și Instituția prezidențială.
Candidații la președinția României vor trebui să dea un test cu trei teme majore: text psihologic; etico-moral, cultural și profesional. Primii doi clasați vor candida și cel ce a obținut voturi mai multe va fi declarat președintele ales.
Instituția prezidențială va avea la nivelul consilierilor, care influențează deciziile președintelui, și un membru al opoziției.
Un președinte neperformant, care interpretează constituția la modul său de înțelegere, poate să fie schimbat din funcție prin referendum la inițiativa parlamentului și a instituțiilor academice prin voturile telefonice ale populației, într-un regim de siguranță analizând voturile prin mijloace legale, sigure, iar Comisia Electorală va decide funcție de voturile parlamentului și cele ale populației rezultate din referendum.
Salarizarea personalului bugetar
Salarizarea bugetarilor se va face în trei trepte valorice: maximală, mijlocie și minimală, departajați de importanța funcției, de performanțele economice în raport comparativ cu alte state din Uniunea Europeană.
Salariul minim al bugetarilor va fi cel minim pe economie iar cel maxim al președintelui țării. Nici un demnitar public nu poate să depășească salariul maxim cu toate sporurile atribuite sau alte valori.
La un ranting scăzut al țării, toți demnitarii vor fi penalizați la un punctaj valoric cu echivalentul acestei diminuări de apreciere.
Educația lărgită
O societate modernă nu poate să încredințeze unor oameni vicioși să conducă țara sau alte segmente din ea. În baza acestui principiu va trebui să se facă o educație rațională, legitimă, prin interzicerea fumatului la toți conducătorii politici aleși sau numiți. În învățământ și sănătate, la tot personalul de conducere și cel de specialitate. Nici justiția nu poate face dreptate prin fum.
Învățământul organizat de stat și cel privat, începe cu -grădinița- și continuă până la universitate unde se pot susține și acorda masterate și doctorate, în diferite domenii ale științelor și a educației, pe a căror trepte nu se va fuma. Când tot personalul din învățământ va renunța la viciul fumatului, elevii, studenții și întreg tineretul o să vadă o dimensiune mai superioară a lumii în care trăiesc. Personalitățile și persoanele care ocupă funcții de conducere administrativă, pe lângă renunțarea la viciul fumatului, vor mai respecta și următoarele norme de conduită, spre a-și dovedi educația: Să nu imite actualele mașini de vorbit din conducerea societății bazată pe Logos. Să nu fie supraponderali, obezi, să nu poarte obiecte de podoabă (piersing-uri) pe diferite părți ale corpului, arătându-și lipsa de inteligență și educație. Să nu fie tatuați, nici îmbrăcați extravaganți, ceea ce duce la o atitudine indecentă.
Cei ce nu contribuie la efortul de dezvoltare a societății, refuzând munca, nu pot să primească nici un ajutor din partea statului.
Regimul minorităților naționale
Pentru a înțelege psihologia țării în care trăiesc, toate minoritățile naționale vor fi obligate să învețe și să vorbească, într-un mod acceptabil, -limba română- pentru a se putea înțelege cu cetățenii majoritari, în diferite împrejurări, dificile sau agreabile. Minoritățile vor respecta legile prin care au obținut drepturi specifice și vor putea obține altele noi, numai prin negocieri între părți, la nivel local, central european și prin Organizația Mondială.
Regimul religiilor acceptate de stat
Statul trebuie să controleze partea economică a bisericilor, la modul cum obțin banii de la enoriași, și aceste practici să se facă numai legiferate, și să plătească impozit ca toate societățile economice și culturale ca toți cetățenii țării. Conceptele cosmologice a religiilor fără o valoare universal recunoscută nu pot fi luate în considerație de către autoritățile statului. Nici o instituție, nici o persoană nu poate să beneficieze de privilegii oculte emise de anumite autorități de stat sau alte organisme care funcționează cu girul acestuia. Toate aceste măsuri trebuie respectate pentru a se încuraja munca cinstită și a se face educație celor ce nu respectă legea.
O societate cu o civilizație a perpetabolei, a credinței bazată pe gândirea logică și măsurători verificate, în primul rând, trebuie să se respecte pe sine, să-și respecte legile elaborate științific, în baza cutumelor măsurabile și a unei gândiri universale. Constituția României va trebui să includă normele prezentate în această lucrare pentru a se putea ajunge la civilizația preconizată cu un înalt grad de educație a cetățenilor și un potențial de dezvoltare pe măsura instrucției și a modului de înțelegere a timpului pe care îl trăiesc cu demnitate, limitând civilizația Logosului, deoarece energiile necesare dezvoltării unei societăți prospere nu se poate realiza numai din cuvinte.
-.-
Când a terminat proiectul de principii a civilizației bazată pe perpetabolă, Labal era foarte dezamăgit și supărat pe oamenii de știință chimiști, care nu încearcă să scoată alcoolul din vin, fiind obligat să facă el acest lucru prin bunăvoința lui Pasteur.
Încercând o altă izbândă a spiritului său, s-a așezat sub un con de piramidă a cărei interioritate se prelungea prismatic peste exterioritatea celor 3+3 quarcuri dispuși pentru energia pozitivă și cea negativă, înconjurați de vârtejurile de electroni, formând câmpul energetic a lui Yin și Yang, prin abundența negrului și puritatea albului, de unde vedea părțile ascunse ale existenței, din noutățile viitorului, alcătuite din preaplinul energiilor din faza maximă și subtilitățile energetice cu efecte pe distanțe mari, care se comportă după legile necunoscute de om, ce se dezvoltă în spiritul haosului antropic și se amplifică folosindu-se de energiile cosmice propagate prin vidul dintre cele două extremități ale interiorității și exteriorității orientate spre câmpurile energetice care pot să transforme lumea, condițiile de viață ale omului care, prin cunoașterea sa va ști -ce este ceea ce există- în materia ordonată de spirit, prin puterile mișcării spiritului individual în conexiune cu Spiritele Universale, mediat de muzele energetice diafane. Din acel observator al interiorității, Labal, vedea imagini îndepărtate, mai apropiate, unele foarte clare și surprinzătoare prin noutatea unor lucruri încă necunoscute care prind contur, datorită unei transformări a spiritului eliberat de formele logosului, preluate din lumile închipuite, de către cel care confundă imaginea sa din oglindă cu propria-i persoană, din lipsa educației universale. Purtat de muza propriei conștiințe prin bezna haosului cu diferite puncte luminase, a început să vadă uzina unde se producea o mare cârtiță inteligentă capabil să comprime materia degajată din galeria pe care o săpa, spre a ajunge la anumite ținte cu diferite scopuri. Vedea granițele și confluența lumilor paralele separate de apele dulci și de cele sărate, a lumilor din interioritatea pământului, care modelau, prin foc, exterioritatea planetei și limpezimea apelor pentru împrospătarea atmosferei, prin purificarea aerului, a elementelor gazoase, necesare vieții. Admira laboratoarele spiritelor superioare unde se pregăteau instrumentele pentru zborul individual al oamenilor și multe tipuri de motoare care erau prevăzute să funcționeze cu tensiune mecanică într-un regim de mișcare rotativă. Un aparat care convertea energia electrică în energie biologică, a fost testat de el. Era surprins de lipsa previziunii la vârful puterilor societăților pământene, care își scoteau spre vânzare anumite porțiuni din teritoriu, pentru a-și putea achita datoriile acumulate printr-o strategie gândită haotic, fără nici o rațiune a omului, în care entitățile conducătoare nu pot atinge o gândire universală. Conducătorii spiritelor decadente, din toate domeniile, în care predomină virtualitatea Logosului, lipsit de măsura logică, nu înțeleg unitatea holografică a cosmosului fundamentat pe economia de convertire a energiilor.
Muza labaliană, surprinsă în vastitatea spațiului intergalactic, în libertatea vidului universal, luminând și inteligența sa, a fost invitată la o conferință interplanetară ce avea loc în centrul galaxiei, din care Pământul face -parte-. După ce s-a întreținut cu participanții diferitelor planete din sistemul solar, a fost invitată să prezinte conferinței -Civilizația Perpetabolei- apreciată de lumile din Sistemul Solar. Civilizațiile extrapământene ofereau participanților documentații tehnice despre armele împotriva: virușilor, bacteriilor, microbilor, ciupercilor dăunătoare și împotriva insectelor ce atacă recoltele agricole. Civilizația Perpetabolei a fost prezentată în baza principiilor de cunoaștere universală folosită în natura care se manifestă prin mulțimile de simetrii greu perceptibile, care stau la baza existenței manifeste, și alte tipuri de simetrii care creează ciclurile de stabilitate, iar prezența asimetriilor neînțelese de om, sunt participative -cum ar fi cele exprimate prin numărul φ (phi), √2. -asimetriile din gheață și alte procese haotice care împreună asigură stabilitatea universului. Perpetabolismul este un concept cu adevărat cosmologic. Spiritul și materia crează energiile necesare, prin legile constante în ordinea de miliarde de ani a universului, în care spațiul fizic, în toate formele sale, măsurate de timpul spiritualizat, perceput de diferite entități ierarhice, permit întregului univers să evolueze ca o entitate coerentă, de sine stătătoare, pe toate treptele manifestările sale. Pentru a înțelege lucrurile reale despre univers -va trebui să cunoaștem relațiile geometrice universale, și în cazul de relații scalare, precum și importanța intrinsecă a numerelor și a altor vectori care ne dezvăluie realitățile ascunse în imagini suprapuse, surprinse în porțiunile universului și în toată vastitatea sa, în care fractalii, atractorii și alte entități, întrețin ordinea holografică a Universului. Așa cum lumina, o importantă formă de energie, este formată din unde și particule, întreg universul este alcătuit din spirit și materie, însoțit de timpul ce măsoară entropia din care rezultă cauzele și efectele valorificate de perpetabole, la toate nivelurile de existență, iar importanța cauzei și efectului nu poate fi contestată prin legi universale, recunoscute de științele care se exprimă prin cunoștințele verificate, de regulă armonice, caracterizate de o anumită ordine fractală și de principii holografice, în care -informația-, prin toate formele sale de manifestare, întreține și reînnoiește spațiul, toate formele materiei, creând energiile necesare, pentru veșnicia fără de durată. Mintea omului reprezintă spiritul individual localizat în creierul material, la toate formele de viață simple sau mai evoluate, care supraviețuiesc în spații prielnice, în care se pot adapta.
Timpul ne arată unitatea dintre spirit și materie întreținută în spațiul rezervat energiilor. Lumea este o imensitate înghețată/ Ce are o minte/ Luminată și fierbin-te. Auzind aceste versuri, Labal a tresărit, și a început să privească prin geamul pavertului, aburul ce se risipea în atmosferă din călirea unei potcoave la fierăria reprezentată în tabloul din fața sa, care era înconjurată de verdeață, parțial de apa, peste care se întindea un pod de bărci, iar văzduhul era acoperit de nori sub care zburau păsările ce vesteau ploaia. Timpul real măsura toate lucrurile și fenomenele palpabile, concomitent cu cel imaginar care înregistra toate închipuirile și ficțiunile trecute prin mintea lui Labal. El se pregătea să facă o vizită fraților săi din satul natal, după o perioadă de timp în care a lucrat foarte mult. A călătorit cu trenul și de la gară a luat un taxi, până în sat. În tradiția religioasă a satului, sâmbăta după amiază nu se lucrează la câmp, pentru a fi protejați de furtuni și grindină. Labal și-a vizitat frații, a stat de vorbă cu ei, după care a plecat cu Diu pe toate dealurile din jurul satului, să-i arate urmele copilăriei sale care i-au amprentat viața. Când au ajuns pe Dealul Jarpenului, în vârful său, i-a spus lui Diu:
Băiatule, pădurea, valea și dealul pe care ne aflăm, au fost proprietatea celui ce a înființat acest sat. Când eram copil, aceste dealuri arătau ca o mare grădină, bine întreținută, arate cu plugul tras de animale, și săpate unde nu se putea ara. În prezent, în marea lor parte, sunt pășune pentru animale, oamenii au plecat la oraș și se întorc în sat când nu mai pot lucra. S-au schimbat timpurile. Oamenii se plâng că toate sunt scumpe, și nu-și pot lucra pământul. De ce nu-l lucrează? A întrebat Diu. Din ignoranță, comoditate și nepriceperea celor ce conduc țara. O să mergem tot pe coama dealurilor ca să vezi câteva sate din împrejurime, și coborând la vale spre sat o sa găsim rugi de mure pe pășunea oilor.
Seara au așteptat vacile de la pășune cu ugerele pline de lapte. La cină, Labal aștepta să se răcească laptele în timp ce Gore îl tot invita să mănânce și el, măcar să guste din ce este pe masă. Labal răspundea calm și hotărât: De aproape 30 de ani nu mai mănânc seara, nu pot să-mi încalc programul. Noaptea a dormit în fân, în podul grajdului, cu toate insistențele lui Ica de a dormi în casă.
Dimineața, după micul dejun, s-au pregătit cu toții să meargă la biserică; o lege sfântă a satului care e respectată de majoritatea oamenilor. După ieșirea de la biserică, gospodinele se grăbesc să ajungă acasă, se schimbă de hainele de sărbătoare ca să poată deschide gura cuptoare-lor fără să le murdărească atunci când scot oalele cu sarmale și friptura din cuptorul de pâine. În Ardeal, în special duminica, masa de prânz începe cu un păhărel de vinars (țuică) spre a deschide apetitul pentru bucatele pregătite. La țară, calitatea cea mai importantă a bucatelor este prospețimea însoțită de mirosul autentic. Tot satul era în sărbătoare datorită întâlnirii cu fiii săi plecați în lume. Aproape fiecare familie avea oaspeți. Se aștepta cu nerăbdare deschiderea festivă a evenimentului organizat de autorități; urmat de programe culturale, folclorice și de conferințe.
După deschiderea festivă, din curtea școlii, Labal, s-a dus în sala unde se țineau conferințele și dezbaterile politice. Fiind cel mai în vârstă, organizatorii l-au lăsat pe el să încheie dezbaterile. Printre oaspeți erau și săteni curioși să asculte ce spun domnii de la oraș. Dezbaterile au fost pe înțelesul și interesul localnicilor, viu comentate și disputa-te, în special pe teme politice. Când i-a venit rândul lui Labal, asistența agitată de frenezia politică, aștepta curioasă să audă ce le mai poate spune un domn de la oraș, care a scris câteva cărți pe care ei nu le înțelegeau.
Labal a vorbit cât mai simplu oamenilor din sat, textul conferinței sale predat autorităților nu era pe înțelesul oamenilor din sat. El și-a început alocuțiunea vorbindu-le sătenilor despre o lume mai bună și mai dreaptă, comparând-o cu o mare orchestră care începe să cânte după ce și-au acordat instrumentele. Coerența repertoriu-lui și armonia rezultată din interpretare, toate aceste reguli sunt obligatorii pentru toate orchestrelor alcătuite din interpreți care au învățat muzica la școală, sau îndrumați de un muzician de renume. A legat aceste reguli și de conducerea politică a țării, la toate nivelurile locale și centrale. Le-a vorbit despre educația obligatorie a oamenilor de conducere și a celor ce lucrează în învățământ, sănătate, justiție și în alte domenii în care se cere corectitudine și exemplu personal. A prezentat ordinea cosmică a cerului în care Soarele de miliarde de ani nu a întârziat niciodată, și ordinea omului scrisă în Biblie, în care Iosua l-a rugat pe Dumnezeul său să oprească Soarele pentru a putea să cucerească o cetate prin distrugerea ei și uciderea oamenilor, iar Dumnezeul lui l-a ascultat. Despre timp le-a spus lucruri încă neauzite de ei, arătându-le cum timpul,fiind spirit dumnezeiesc; el leagă și dezleagă toate lucrurile posibile și cele considerate imposibile, dar, cu adevărat reale.
Ascultați cum trebuie să fie un om credincios ca să nu se piardă prin negura vremilor, el trebuie să cunoască anumite lucruri pe care să le folosească sigur, să țină cont de ele, pe tot parcursul vieții și chiar și după moarte. Acum o să vă citesc ceea ce mi-a transmis un spirit care a trăit prin aceste locuri și a făcut ca noi să ne întâlnim în acest loc, deși el se află într-o altă lume. Vă citesc ce mi-a transmis acest spirit al strămoșilor noștri, după care încheiem și adunarea noastră. Vă rog să ascultați:
- Omul pământean trebuie să-și făurească viitorul său prin echilibrul prezentului care este veșnic.
- Ordinea oamenilor depinde de spiritul național, de calitatea civilizației și gradul de informare corectă și echilibrată în toate acțiunile conducătorilor.
- Ordinea mondială depinde de spiritul de cunoaștere reală a omenirii, printr-o educație logică și o instruire echilibrată, evitând neînțelegerea și războaiele politicieni-lor și a religiilor, printr-o cunoaștere științifică a lumii omului, de către conducătorii țărilor și a organizațiilor regionale și mondiale.
- Cunoașterea binelui și a răului în ordonarea, producerea bunurilor nepoluante, poate salva lumea omului din tentaculele practicilor egoiste, menținute de lumea politică și religioasă din interese de grup.
- Înțelegerea lucrurilor să fie scopul omului, și a urmașilor săi.
- Omule! Mărește ordinea din haosul vieții tale, să nu fie cuprinsă de deșert -această planetă frumoasă, umedă și verde.
- Lumea noastră este suprapusă peste lumea voastră. Când nouă ne este foarte bine, vouă începe să vă meargă rău, și aceasta se întâmplă din cauza necunoașterii mișcărilor imprevizibile.
- Fiți siguri că Lumea Mare nu se va sfârși niciodată. Cine e mare în adevăr este puternic; cei mici se luptă între ei să devină mari. Acesta au fost mesajele spiritului despre care v-am vorbit.
-.-
Moartea este un somn din care nu te mai poți trezi în propriul corp fizic. Aceasta e regula generală, dar sunt și excepții.
Când eu voi părăsi lumea aceasta, să fiți siguri, că spiritul meu o să vă trimită mesaje, oriunde se va afla și o sa vă informeze cu noutățile din care veți afla:
-Ce este ceea ce există-
Mulțumesc celor ce m-ați ascultat cu atenție!