„Niciodată să nu spui niciodată”,
Dacă știi că puterea universală
Face tot ce e nevoie pentru omul
Ce știe ce poate, și ce nu poate
Să fie.
Nemuritor e cel ce vine
Cu puterea spiritului său,
Prin cunoașterea lui Dumnezeu.
„No, hai și-om merge!”
Norocul ține de întâmplarea
Benefică, și de lumea poetică
Nedescoperită, neînchipuită.
Nota stabilește valoarea
În lumile variabile;
Abstracte și concrete,
Discrete, indiscrete.
Nu și da sunt semnele negației,
Și a revelației.
Numărul este semnul abstract,
Prin care se stabilește
Valoarea dintr-un veșnic
-Contract-.
Numele este cuvântul ce
Înlocuiește obiectul real,
Și subiectul virtual, din
Nedreptatea zile și praful
Limbajului din noaptea minții.
Numerele sunt multiplicări ale
Unității. Înșiruirea numerelor
Alcătuiesc cifrele. Literele sunt
Semne convenționale.
Știința e reală, religia e virtuală.
Nunta este o întâlnire
Energetică, pentru
Împerecherea genetică.
Oasele dau structura interioară
Sudată ergonomic și economic,
Cu tehnologii reale, universale,
Ideale.
Oamenii care vreau să treacă
Marele râu, pe un alt tărâm:
Se botează, alții învață
Să-noate, și cei mai mulți
Așteptă să treacă apa.
Obiectul fizic făcut de cel ce
Gândește, se alfă-n edificiul
Ce se tot clădește.
Ochiul fizic și cel psihic
Au o arcadă comună;
Cu multe antene,
Înfipte în gene.
Ochiul minții alege din zare,
O sferă, dintr-o galaxie
De mare poezie; cu o linie
Balistică, perpetabolistică,
Să se cunoască pe sine,
Cât mai bine.
Oglinda este obiectul care
Își arată subiectul.
Oglinda credinței este
Obiectul care nu se sparge,
La omul sfânt, prin faptă
Și cuvânt.
Ordinea omului și cea cosmică,
Ține lumea moartă și cea vie,
Doar cu energie.
Ordinea divină și statul de drept
Sunt entități ce se măsoară
Prin comparație, revelație,
Puterea vieții, și-a morții,
Cu arbitrajul și tragerea sorții.
Orizontul este un țel real
Sau imaginar. El se poate
Atinge de cel ce știe
Cum e atmosfera-n
Veșnicie.
Omul credincios depășește
Animalul prin îmbrăcăminte,
Prin ce gândește și, cum se
Hrănește.
Omul sărman așteaptă împărăția
Lui Dumnezeu. Conducătorii
Lumii modernizează credința și
Legile lor - separate de popor.
Omul e picătura de spirit
Individuală, din oceanul
Spiritului pământesc, real;
El poate ajunge la împlinire
Numai printr-un gând universal.
Omul, -materie – spirit-;
Simțire și gândire, deduce
Lumea spiritului din cea
A materiei… Când se cunoaște
Pe sine.
Când simți energia radiantă a crucii
De cărți din cele patru cardinale
Părți, nu mai ai nevoie de preot
Și medic personal, fiindcă ai
Materia în spirit ideal.
Omenirea e mulțimea eidetică
Dezbinată de religiile cu
Divinități ireale, și cunoștințe
Ficționale.
Omenirea are-n primul rând
Credință. Omul ajuns la știință,
În starea de bine, înțelege
Întru sine, la cine să se-nchine.
Omul spiritual nu se ocupă
De bogăția și mărirea sa.
El își urmărește drumul
Cunoașterii sale, pentru
Libertatea semenilor săi:
Buni sau răi.
Onoarea este entitatea vizibilă
Din spiritualitatea invizibilă.
Omule! Să-ți poți înțelege
Alcătuirea din părți,
Lasă-te răstignit
Pe crucea din cărți.
Omul religios și dogmele
Politicienilor de stat, își
Pierd timpul cu interesul lor,
Ignorând valoarea mulțimilor.




































































