luni, 30 noiembrie 2015

Cunoașterea de sine


Cunoașterea de sine


            La naștere puiul de om, din punct de vedere spiritual e, ca puiul de animal.

    I.    Științele vieții:
             - Fizica
             - Chimia
             - Biologia
             - Psihologia

        II. Aceste științe pot fi stăpânite prin filozofia perpetabolistică; care învață omul să știe, cine este și ce poate să fie.

    III. Omul cu o asemenea cunoaștere, urmărindu-și propriile perpetabole, ajunge la cunoașterea de sine. Cunoașterea spiritului său, integrat în cunoașterea univeresală, îi deschide drumul, gândirii de a munci, a se hrăni, îmbrăca rațional, când doarme își visează viitorul său și a lumi sale.

                                                      

                                                Perpetabola 25

                        Cunoaștere! Prin tine pot să fiu, să știu,
                        Să pot să-mi văd adâncul în imagini clare?
                        Ca moartea să mă lase veșniciei viu:
                        Cu puterea ridicată-n semnul de-ntrebare!

                        Ca apa de-nțeleaptă, minunea lumii vii;

                        Cunoaștere! Pot să învăț, în mine tu să fii?

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

PERPETABOLA ȘI CUNOAȘTEREA UNIVERSALĂ


PERPETABOLA ȘI CUNOAȘTEREA UNIVERSALĂ



Gândirea omului primitiv a început în lupta cu forțele naturii și cu animalele mai puternice decât el. Atunci când s-a ars cu focul s-a speriat și a încercat să-l întrețină, cât mai mult posibil. Întrebându-se: de unde vine focul, a încercat să înțeleagă lucrurile, cu mintea de la timpul său. Când a reușit să-și aprindă singur focul, atunci, omul primitiv și-a dat seama de superioritatea minții sale, față de mintea tuturor  animalelor, care, nu erau capabile să-și facă singure foc, nici cele mai simple unelte, pe care el și le-a creat.

Gândirea omului evoluat a continuat prin a-și face arme albe tot mai eficiente, folosind care de luptă, trase de cai, iar elefanții nu lipseau din războaiele importante. Progresul tehnologiilor în fabricarea și modernizarea continuă a tuturor tipurilor de arme, aveau scopuri precise, de apărare, și cucerire de teritorii; ceea ce se practică și în prezent. Războaiele civilizațiilor trecute se purtau între zeitățile adverse (oamenii cerului) prin reprezentanții acestor puteri nevăzute, care, dădeau foc cetăților, le cucereau pentru jaf și sclavi, pe care îi vindeau în piețe. Evenimentele și lucrurile din prezent se fac mult mai subtil, dar, scopurile și principiile de bază au rămas aceleași. Cunoașterea conducătorilor politici și a celor din administrați, influențati de religii, a rămas aceeași fiecare cu dogme diferite, care duc la conflicte între comunitățile religioase și de alte natură prin atacuri sângeroase, repetate, și războaie atipice, care, ar putea fi evitate, dacă statele suverane, organizațiile internaționale și Organizația Națiunilor Unite, ar impune statelor membre să pretindă tuturor religiilor, din teritoriile pe care le controlează, să recunoască aceeași divinitate și să nu le permită să folosească forța, în conflictele dintre ele, nici să facă anumite coaliții pentru a-și impune propria doctrină religioasă. Cei ce se abat de la aceste legi, să-și piardă anumite drepturi sau să fie pedepsiți, după legile fiecărui stat.

Fiind creștin mă întreb: de ce religiile și confesiunile creștine nu reușesc să îndrepte greșelile făcute de înaintași lor, care nu au ținut cont de o logică elementară - o faptă care se petrece într-un anume spațiu și în același timp, nu poate să fie datată la intervale de timp diferite. Această argumentație este una axiomatică, reală, și totuși catolicii și ortodoxii sărbătoresc învierea lui Isus la date diferite, iar ortodoxii, cei pe stil vechi și cei pe stil nou, își țin cele mai importante sărbători ale creștinătății la date diferite. Una dintre părțile citate, în ambele cazuri, este în eroare. Doar o cunoaștere universală va aduce toate religiile la un singur Dumnezeu.
Majoritatea oamenilor de știință cred în Dumnezeu, precum a crezut Newton, Einstein, iar Stephen Hawking încă nu e convins cine a creat Universul și tot ceea ce există în lumea cunoscută și încă necunoscută de om. Cunoașterea universului în totalitatea sa, încă este incertă, ne spun oamenii de știință, astronomii, fizicienii și alte categorii de savanți, care, nu au o viziune clară asupra conceptului de -Univers- și a celui de -Cosmos-, confundându-le, precum teologii confundă conceptul de Spirit și cel de Suflet. „Universul nostru pare într-adevăr să fie „plat” (deși cei mai prudenți dintre noi spun că juriu e încă în deliberări și că se așteaptă un verdict definitiv abia peste câțiva ani).” Citat din Martin Rees, Doar șase numere, pagina 167. Din aceeași carte, autorul mai scrie, la pagina 113: „E supărător că mai mult de nouăzeci la sută din univers rămâne necunoscut.” De la pagina 196, cităm: „Dacă nu acceptăm argumentul „providenței”, există o altă perspectivă care - deși aflată în studiu de ipoteză - pare deosebit de atractivă. Ea consideră că Big Bang-ul nostru s-ar putea să nu fi fost singurul.”

Cunoașterea oamenilor de știință este împărțită între creaționiști și evoluționiști. Cunoașterea perpetabolistică a divinității, care provine dintr-un concept cosmogonic diferit de cel teologic, și a oamenilor de știință, care, nu știu ce este -Spiritul- și nici nu vorbesc despre Spiritul Universal, care este diferit de Dumnezeul religiilor monoteiste, și a tuturor celorlalte, trebuie recunoscut printr-o cunoaștere universală care  poate depăși sistemul de cunoaștere actual, privind divinitatea. Pentru a se înțelege importanța perpetabolismului în cunoașterea universală, care nu admite limbajul incoerent, în exprimare sau scriere, nici prezentarea unor teze, total contradictorii, fără a se putea ajunge la o sinteză, a unei lucrări științifice, sau de altă natură; care se practică și în prezent, argumentăm prin următoarele citate: din Stephen Hawking, Scurtă istorie a timpului. „Am fost bucuros atunci că el (Papa de la Roma) nu cunoștea subiectul comunicării pe care tocmai o ținusem la conferință - posibilitatea ca spațiu-timp să fie finit dar să nu aibă limite, ceea ce înseamnă că el nu a avut un început, un moment al Creației.” Citatul se află la pagina 137. De la pagina 197, din aceeași carte a aceluiași autor, cităm următorul fragment: „Dar, dacă universul este complet independent fără singularități sau limite și descris complet de o teorie unificată, aceasta are implicații profunde pentru rolul de Creator al lui Dumnezeu...” Cu toată incoerența autorului, privind aceste fragmente citate, și încă multe altele, cartea sa are multe învățăminte utile, de mare valoare.

Între cunoașterea științifică și cunoașterea dogmatică, a religiilor, sunt diferențe enorme și inadmisibile, care perturbă cunoașterea reală, neadmisă la modul general, în religii. Cunoașterea universală, în toate ramurile științelor naturii, în cele exacte, în științele politice și cele sociale, poate fi înțeleasă prin intermediul unei filozofii noi, bazată pe -perpetabolă-. Perpetabola este esența spiritului din veste, ea se așează peste tot ce a fost, și nu mai este. Perpetabolismul este un sistem nou și superior celui democratic, uzat de trecerea timpului care, prin patina sa, de natură spirituală și materială, nu mai face față cerințelor actuale; astfel energia înnoitoare care vine prin perpetabole, sesizate de omul spiritual care poate să cunoască lumea, din care e parte, prin energia sa, care provine din Spiritul Universal, prin spiritele naturii.

 Când omul acesta își controlează materia corpului și toate acțiunile sale, în favoarea semenilor săi, la care le poate schimba modul de viață, de gândire, și comportament, numai prin exemplul său de cunoaștere perpetabolistică, atunci omenirea va percepe o altă realitate. Oamenii de știință, punând bazele microfizici, prin mecanica cuantică, țin cont de constanța lui Planck, privind energia, care se manifestă la modul real, în timp și spațiu; de principiul de excluziune al lui Pauli care se referă la particulele de materie cu spin 1/2, și de principiul de incertitudine al lui Werner Heisenberg; acest ultim principiu are implicații în toate domeniile de manifestare materială și spirituală, în microfizică, macrofizică și în toate formele de viață și a celor fără de viață.

Dogmele religioase, din toate cărțile „sfinte” a tuturor religiilor, care nu țin cont de legile și principiile prezentate, și cele ce urmează a fi prezentate, trebuie ignorate, de toți oamenii care înțeleg sistemul perpetabolistic. Perpetabola înnoitoare, care revigorează lumea omului și întreg universul, apare din energiile pozitive și negative a particulelor și a undelor, la nivelul microfizicii, și din câmpurile energetice a macrofizici, prin  care și omul e participant la echilibru prevăzut de cel de al doilea principiu al termodinamicii. Această lege descrie tendința corpurilor reci, de a se încălzi, și a celor calde, de a se răci. Entropia, fenomenul fizic măsurabil, produce dezordine în stările ordonate, care nu mai rezistă timpului, într-un anumit loc, și scade evident în altă parte. Entropia este un fenomen legic constant, ea nu dispare niciodată. Această lege pune sub semnul întrebării teoria Big Bangului prin care mulți oameni de știință susțin că, lumea a început și s-a dezvoltat dintr-un glob de foc, ceea ce perpetabolismul nu poate admite.

Teoria generală a relativității descrie gravitația și macrostructura universului; iar mecanica cuantică prin astrofizicieni, descrie și cercetează particulele elementare, undele, atomii, până la stele și roiurile de galaxii. Aceste două teorii nu sunt compatibile între ele, ceea ce recunosc toți oamenii de știință; dar același lucru nu se întâmplă în lumea religiilor creștine, și a celorlalte, din cauza unei cunoașteri, numai virtuale, care generează conflicte și războaie. Cele două teorii științifice, prezentate anterior, ne-au dat: „energia nucleară și a revoluționat microelectronica” (Stephen Hawking). Religiile au meritul de a întreține entropia conflictelor la nivel local, regional, și, uneori la nivel mondial. Pentru a se înțelege mai bine teza perpetabolistică, prin care neagă teoria Big Bangului, la nivelul întregului univers, a lumii, din cauza unei cunoașteri neuniversale, cităm din aceeași carte prezentată, al lui Stephen Hawking, de la paginile 86-87. „Principiul de excluziune este crucial deoarece el explică de ce particulele de materie nu suferă un colaps spre o stare cu densitatea foarte mare sub influența forțelor produse de particulele din spin 0, 1 și 2: dacă particulele de materie au aproape aceeași poziție, ele trebuie să aibă viteze diferite, ceea ce înseamnă că ele nu vor sta în aceeași poziție.”

Cunoștințele, din toate domeniile existenței, se obțin numai prin învățare și o anume formă de educație, în care trebuie să primeze o logică argumentată axiomatic, care, în finalitatea sa, să se bazeze pe cunoașterea dedusă și recunoscută, cel puțin la modul general și la cel universal, în punctele sale nodale. Perpetabolismul își propune o exigență sporită față de cei care fac educație, începând cu educatorii din grădiniță și a profesorilor care acordă doctorate. Aceste persoane să nu fie admise în sistem, dacă prezintă vicii la vedere, precum fumatul și obezitatea, aceste prevederi să fie extinse la toate personalitățile publice, inclusiv în medicină. Cunoștințele mele, exprimate prin perpetabolism, sunt de ordin științific, real, și de ordin religios, din cunoașterea virtuală. A doua lege a termodinamicii este o lege științifică de cunoașterea universală. Dacă teza lui Stephen Hawking, din citatul anterior, privind particulele materiale și cele virtuale, de spin 0, 1 și 2 este una verificată în experimentele de laborator și recunoscute de majoritatea oamenilor de știință, din domeniul astrofizicii, atunci, eu sunt convins că întregul universul nu a început la Big Bang, și nici nu va mai ajunge la densitatea de Big Crunch, lumea nu a început și nu se va sfârși niciodată. Această convingere a mea nu este suficientă pentru a fi recunoscut - sistemul perpetabolistic; e nevoie de o educație și cunoaștere superioară, pe care am schițat-o, în prezenta lucrare, dar, perpetabola și perpetabolismul sunt prezentate detaliat în cărțile mele, aflate doar pe internet.

Acest sistem de cunoaștere universală, la nivel științific, politic și social are bazele, în toate dimensiunile lor, alcătuite din linii drepte asimptote.

Pentru a putea fi înțeles - sistemul perpetabolistic din punct de vedere științific, politic și social, el trebuie studiat de către oameni, cu o anume pregătire, și o predispoziție spre înțelegerea noului.
După această etapă de cunoaștere, perpetabolismul trebuie introdus în sistemul de învățământ, concomitent cu realizarea unui Institut al perpetabolei, de cunoaștere universală; aceasta să fie realizat în Arad, într-un loc cu multă lumină și verdeață, după ce o clădire modernă, mare, monumentală, bine dotată, va fi ridicată pe lângă Universitatea de Vest Vasile Goldiș din Arad - cu sprijinul autorităților locale, a celor centrale și a instituțiilor europene. Prosperitatea unui popor este rezultatul încrederii în propriile sale forme de cunoaștere spirituală, inițiată de creatorii, pe care autoritățile actuale din România, nu poate să-i neglijeze la nesfârșit; precum cei din trecut și cei ce afirmă și scriu în cărțile lor că: materia ajunge la o densitate infinită, nu înțeleg energia gravitațională, care este de ordin spiritual precum și materia întunecată - despre care vorbesc oamenii de știință, fără să știe ce este spiritul care împreună cu materia asigură toate energiile necesare Universului.

„Această teorie nu se va putea menține ca atare timp îndelungat, întrucât introduce eterogenitatea în spiritul științific. Ea trebuie să uzurpe teoria precedentă sau să cedeze locul unei teorii și mai generale... Atunci se poate schimba complet metoda adică știința însăși, cum o să vedem în legătură cu cuantificarea lui Planck. Ștefan Lupașiu, Experiența microfizică și gândirea umană, p 49.
„Una dintre lecțiile filozofice cele mai pretențioase, pe care ni le poate oferi istoria științei este, aceea referitoare la rolul capital pe care îl joacă în știință, atitudinea spiritului față de fapte.” Același autor și aceeași carte, pagina 42.

Max Planck (1858 - 1947) influențat de cercetările și descoperirile lui Circhoff (1824-1887) privind radiația corpului negru (radiația de echilibru), a imaginat o incintă în care se află electroni, într-o mișcare oscilantă, limitată, în care sunt readuși de o forță, în poziția lor de echilibru, de o anume energie proporțională cu elongația acestor două entități echilibrate care, absorb energie, în medie, tot atât cât pot să emită. Echilibrul în macrofizică încă nu a putut fi determinat, datorită oamenilor de știință care nu știu ce este Spiritul Universal.

Perpetabola, ca formă fixă de poezie, de sorginte românească, ar putea sta, ca valoare, alături de sonetul italian, de trioletul francez, de glosa spaniolă, gazelul din literatura persană și de haicuul din literatura japoneză, dacă nu am avea la conducerea României o majoritate neocomunistă, cu interese individuale și de grup partinic, fără interes general și național, care admite perpetabola numai pe internet, în lumea virtuală care numai culege, ea nu poate alege, nici să decidă.

Trebuie să veghem, să luptăm, până când poporul român va ajunge la performanțele perpetabolei cele mai bune, în toate domeniile. Încheiem cu o perpetabola din Nesfârșita mișcare.


                                          

                                        PERPETABOLA  1

Perpetabola devine noțiune implicată,
Imprimând mișcare stărilor pe loc.
Spațiul luminat e-n bezna integrată,
Timpul-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
A ajuns la gândul „Judecății de apoi”.




                                                                                                                                                                              Mihai Jarpen



luni, 17 august 2015

MIRA


Mira


Mira, fetița care zâmbește
După ce gândește, și,
Numai pe urmă vorbește.

După prima zi de școală,
Mira, la-ntrebarea 
Mamei sale, răspunde
Cu o mare indignare.

Doamna învățătoare și-a aprins
Țigara „valoroasă” de la
Mintea care nu e sănătoasă.

Mira Maria e din spiritul 
Cel bun, pierdut de România.
În România coruptă și tristă
A mai apărut o perpetabolistă.


sâmbătă, 20 iunie 2015

NESFÂRȘITA MIȘCARE - EDIȚIA a-III-a




NESFÂRȘITA MIȘCARE - EDIȚIA a-III-a



     În această ediție cu modificările de ultimă oră - vă prezentăm câte două perpetabole din fiecare variantă.


  • Perpetabola simplă

          Perpetabola 1

Perpetabola devine noțiune implicată,
Imprimând mișcare stărilor pe loc.
Spațiu-ntunecat e-n bezna integrată,
Timpul-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
A ajuns la gândul judecății de apoi.


          Perpetabola 190

Ideea reală, concretă, e ca un ou fecundat,
Ce e bun de mâncat sau multiplicat, fiind avuție
Ca orice materie moartă sau vie, cu păcat.
Lumea virtuală e numai vorbire – fără energie.

Omul a evoluat din oul primordial, fecundat

De sinele integrat și spiritul cel mai bogat.




  • Perpetabola ridicată la putere



            PRĂFUITA  TURMĂ

Perpetabolismul e conceptul de mâine în azi,
Cu echilibrul minții din care nu mai cazi.
Perpetabola e vestea de pe ultima urmă,
Ea te scoate din povestea lumii și a genunii.
Gândul logic, certitudinea, te plasează în real;
Virtualul e iluzie, farsă și poveste fără ideal.

Energia sinelui tău, îndreptată bine spre Cer,
Te conduce la fapte măsurate din care să știi,
Ele te fac liber, cu o investiție sigură-n copii.



   INTERIORITATE  ȘI  EXTERIORITATE

Prezicătorii apropie sforile de bogați,
De cei lăudați de mașinile de vorbit și ghicit.
Aceștia se preamăresc între ei, crezându-se zei.
Ei aprind veștile și poveștile sub reflectoare,
Călcând interesele mulțimilor în picioare,
Fiind binecuvântați, de-nalții prelați, decorați.

Interiorul și exteriorul înțeleptului e un etalon,
Lipsit de blazon, ca semn al puterii, și averii.
El e bogat prin liniște, creație și veșnică mutație.




  • Perpetabola transcedentală



   NESFÂRȘITA   MIȘCARE


 Electronii sunt mișcați de pozitroni și neutron
Planetele și stelele se învârt prin gravitoni.
Omul pământean depinde de Soare,
Soarele depinde de galaxia și anvergura sa.
Toate galaxiile depind de spațiulordonat.
Micro-cosmosul dă viață macro cosmosului.
Viața depind de univers și legile sale.
Spiritul Suprem, ca unitate, asigură energiile
Prin spiritele materiei atomice și cuantele gnomice;
Din stările și culorile ce alcătuiesc formele.
Treptele vieții sunt diferite și nenumărate;
Cele superioare se sprijină pe cele inferioare.

Cunoscând un mare poet, din Sistemul Solar,
De mii de ani ne-am propus o mare-ntrebare,
Și-am scris împreună - Nesfârșita mișcare.



  LUMEA SPIRITULUI ȘI A MATERIEI

Omul e-n materia și spiritul vizibil în forme.
Ordinea din lege, din norme, se menține, crește prin
Tine, prin mine, înțelegând principiile clare, în
Mișcare. Eul e simțire, sinele gândire; legate în
Nucleul cu protoni și neutroni. Electronii reali și
Virtuali, prin quarci, produc celule materiale în
Noi; fotoni și gravitoni cu spin: zero, unu și doi.
Gravitonii și fotonii spirituali sunt nemateriali.
Particulele și undele spirituale, poartă materia vie,
Cu excluziunea și incertitudinea faptelor, apărute
În decor. Ele dau omului libertatea și certitudinea,
Atunci când știe ce vrea și ce crede, în ceea ce nu vede.

Lumea spiritului perpetabolistic, atrage spiritele
Risipite în ispite; în patimi și victorii în război;
Cu energia spiritului legic, din noi, pentru voi.

luni, 23 martie 2015

Nesfarsita Miscare - Editia II - imbogatita 2015






Sinteza cuprinsului

            Perpetabola este o formă de poezie a spiritului de cunoaștere.

Această carte prezintă perpetabola, ca formă de poezie, de sorginte românească, în trei variante: Perpetabola simplă; Ridicată la putere și Transcedentală.
Perpetabola ca noțiune își are etimologia din: mișcarea continuă și „tabula rasa”, semnificând treapta cea mai superioară din piramida de cunoaștere a omului, în toate domeniile existenței.

Perpetabolismul este un concept cosmogonic care, împreună cu perpetabola, abordează o euristică de nivel superior capabilă să dezvolte o - Știință a spiritului din om, desprinsă din Spiritul Universal.

Toate tezele enunțate, comentate și explicate în cărțile mele, și-au îmbarcat haina perpetabolelor, poezie, eseu și roman, printr-o sintetizare expansivă și ingenios comprimată într-un mesaj de meditație și cunoaștere a unui orizont deosebit de înalt.


    „Poezia e spirit concentrat în esențe fermecătoare,
     Prin ea străbați galaxii aurite, cu femei frumoase,
     Din abur fierbinte și idei dezbrăcate în minte.”


Confruntarea dintre sistemele de cunoaștere cu identități diferite, tautologice, fără o dialectică sistematică, în care să existe o deschidere spre o cunoaștere universal, acceptată, înlăturând toate contradicțiile posibile, dintre părți; astfel omenirea ar putea să accepte -unitatea- care este reprezentată de o singură divinitate universală.


       Perpetabola 234

Dialectica, contradicția au principiile lor reale,
Particulare, universale, logice și de credință.
Haosul are legile naturale și din miturile ncestrale.
Filozofia dă logica sa, euristică, întru știință.
Știința e comoara unică și sfântă, din real;
Dacă mergi pe drumul Dumnezeului universal.


Gândirea perpetabolistică vrea să construiască un drum al păcii, peste câmpul energetic al contrariilor, alcătuit din pozitivitate și negativitate. Numai printr-o cunoaștere superioară se poate ajunge la pacea omenirii.

Perpetabola transcedentală încheie această carte cu -Spiritul românului-, poem cu o nouă vibrație spirituală, într-o formulă perpetabolistică fundamentată pe o realitate palpabilă, vie, într-o lume ordonată, capabilă să facă față haosului actual, de nesiguranță și o preamărire inexplicabilă a spiritului virtual, care perturbă cunoașterea reală a lucrurilor adevărate, prezentate de gândirea logică, științifică. Efortul fiecărui cititor, de a înțelege această carte, nu va fi zadarnic, nici pentru sine, nici pentru lumea sa.


  

PERPETABOLA  1


Perpetabola modofică esența-n noţiune,
Dislocând mişcarea stărilor pe loc.
Diamantul înflorește din cărbune,
Timpul-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
Ajungând la gândul judecății de apoi.

 

 

 

PERPETABOLA  2


Viața e un proces real și infinit,
Ea domină lumea de pe uscat și apă,
În care totul e posibil și desăvârșit,
Prin cel care conduce și nimic nu-i scapă.

Credința cercetează curgerea în lumea reală;
Tradiția din omul cuvincios e paradoxală.

 

      

        PERPETABOLA  3


Bogat și luminat e cugetul meu,
Cu reale hărţi, lucrate în gândire,
Spiritul cu sens spre Dumnezeu,
O spun coloanele spirale din privire.

Trupul meu, un zăcământ din dor curat,
Peste adâncimea lui m-am înălţat.

 


        PERPETABOLA  4


Coborâtor din os de zeu,
Sunt sclavul cugetului meu.
Stăpân umil pe lava firii,
Şovăind, sunt dârz mereu.

Înfrunt păcatul omenirii,
Optând între uşor şi greu.

 


PERPETABOLA  5


Străbătând cu arca pe lângă coasta firii,
Peste groapa de ruşine plină de păcate,
Mi-am vizitat cu teamă mormântu-nchipuirii;
Fost castel de aroganţă și falsă demnitate.

Sub muntele cu zăcământ din gândul meu,
Cerul e înalt, senin și fără norul greu.

 

 

PERPETABOLA  6


Chemat de focul fără fum,
Acoperit de-a valului uitare,
Singur cu destinul pe drum
Necunoscut, îmi caut altă zare.

Pe drumul labirintic alunecos şi greu,
Încrederea din mine, e întru Dumnezeu.

 


RIDICAREA  LA  PUTERE 1

Puiul de om se ridică târziu la putere, prin vrere.
Puii de animale au investiția de putere potrivită.
Puterea la om se lasă continuu și mult așteptată.
Se acumulează-n copil, în tânăr și-n omul spiritual,
Când spiritele prezentului se luptă-n contrarii și
Omul politic își expune puterea din obscure vitralii.

Spiritul dezechilibrat compromite materia din corp
Plăcerea, durerea, trimise de spiritele divergente
Stabilesc în timp, echilibrul lumii, și-a genunii.

RIDICAREA  LA  PUTERE  2

Partidele politice toate sunt agresive.
Un virus atacă omul, elefantul sau boul.
Agresivitatea dintre oameni, câini și politicieni,
Stabilește puterea celui mai tare în confruntare.
Luptele importante sunt între partidele ce vreau
La putere, să ajungă la carul cu lapte și miere.

Puterea poate fi reală, virtuală sau dezechilibrată.
Agresivitatea puterii poate fi o calitate, când săgeata
E bine-ndreptată spre ilicit, nu spre omul cinstit.



PAVERT  5

Din pavert se vede omenirea agitată
În mișcarea neîntreruptă dintre
Infern și un paradis. Războiul psihologic
Dintre bine și rău, nu se oprește;
Se întețește în tot ce se poate,
În stânga și dreapta; vorba și fapta, negata.

Văd perpetabola la cei bogați în gândire,
În ordinea lumii, prin conștiința de sine;
Prin echilibrul dintre: rău și bine; în mine, în tine.

PAVERT  6

Când meditezi în patul ordonat, prismatic,
Cu piramida peste punctul tău cuprinzător,
Simți lumina lumii la interior, și-ți vezi
Geometria în mișcarea nesfârșită, din mai mute
Lumi paralele, viu colorate, precum pasărea
Paradisului, din cioc până-n coadă și spate.

Gândul din vis, transformat în fapte reale,
Te scapă de jale. Perpetabolismul perfect,
Crează ecuații, dispuse-n ofertantele spații.



BINELE  DIN  RĂU

Energia vieții vine din spiritul materie.
Din apa cea vie, curată, distilată, purtată
Între Cer și Pământ, prin magnetismul sfânt.
Fără ritual, vijelie și vârtej din cuvânt; trăite
Prin fapta reală, ce rămâne în urma ta, în gândul
Din spiritul tău, de a crede și nu cerceta.

Spiritul și materia întrețin toate viețile,
Prin echilibrul energiilor negative și pozitive de,
Bine și rău, cu puterea divină, din mine, din tine.


BUCURIA

Cel în formare așteaptă bucuria cea mare.
Viețile când  prind pulsul credinței și a științei,
Își întreabă toate diminețile; să știe
Că: „a fi sau a nu fi” este firesc, natural.
A ști și a putea -este esențial, ideal,
Cunoașterea de sine, educația, duce la bine.

Bucuria ce crește permanent prin sine, îți
Pregătește puterea libertății necesare, în
Scăparea fântânii de gândire, adâncă în simțire.


   INVITAȚIE  LA  DANS

                         
Din copilărie tot vroiam s-o-nvit pe Mâine
La dans. Mă gândeam la ea din zori până-n noapte.
Când am început să știu să visez, mă pregăteam
Și în vis, s-o invit pe Mâine la dans. În somn,
Dansam cu ea, în zbor plutitor, peste ogoare
Cu flori, peste ape cu oglinzi fermecate, în
Care ne vedeam pașii pe norii cei albi de pe
Cer; până mă trezeam inundat de dimineața
Tristă, văzând că Mâine nu a dansat cu mine.
Îmi era rușine cât sunt de prost și fără de
Rost, neputincios de-a o-ntâlni pe Mâine în
Carne și oase, cu trăsături de vis, ca-n Paradis.

Timpul prin mine trecea, mă inunda cu de toate,
Cu nevoi de aur în ploi și semn promițător că
Mâine ar putea să fie reală, și cea mai ideală.


CETATEA
          SPIRITULUI  ȘI  A MATERIEI


M-am întâlnit cu Mâine, în mine, prin Azi,
Mi-am învins orgoliul slut și discursul mut.
Am început respectul pentru Azi, și am ținut
La distanță iubirea. Ajuns matur, spiritual,
Sentimentele și simțirea sunt întrecute de
Gândirea ce păzește cetatea și lumea în care
Vezi miopia și sărăcia. Ura e sentimentul
Irațional ce corupe caracterul imparțial,
Logic și real. Trăind prezentul ajungi
În punctul de unde măsori ce a fost și va fi.
„Aici și acum” este drumul ce trece prin toate.
Azi -este asul-absolut- din mine, lume și tine.

Spiritul și materia se unesc în foc de noroc,
Ambele entități sunt energii care se refac.
Ideea din mine depășește puterea din Azi, prin Mâine.



  SPIRITUL  ROMÂNULUI


Măsoară române starea din poveste;
Fii liber peste orizontul tău din zare;
Fii stăpân pe tine și pe cugetare, să nu mai
Faci nimic la întâmplare. Ajuns la rău, ești
De vină tu și fiul tău. Dacii ne vorbesc de
Pe columnă, despre patria străbună milenară,
Strălucind ca aurul în timpul convertit,
Cu pământul nostru jefuit, de imperii din apus și
Răsărit. Desprinde-te române din poveste,
Nu mai preamării jefuitorii și înlătură din
Start prigonitorii. Ridică-te române cât mai sus,
Nu crede din poveste -ceea ce nu este-!

Cunoaște-te române, ca parte din spațiul divin,
Cu multă energie înțeleaptă și încrezător în sine;
Păstrează-ți spiritul de dac, în cuget și-n privire.