Perpetabola 242
Ideea e o picătură de lumină
În oceanul minţii. Ea stârneşte
Unde care cresc copiii, şi¬¬-nțelepțesc
Părinții, echilibrați, ca mamă și tați.
Să fii inventiv, perpetabolist,
Nu te afișa cu bucuria la cei ce
Profanează și dezbracă România.
Valoarea numărului Q,5
1/100 000 reprezintă valoarea lui Q, un raport
Dintre două energii care au permis vieții să
Apară-n galaxii. Structura universului depinde
De această cheie, ea închide ce a fost făcut
Cu scop constant, de bine și de rău, de noapte și zi,
De ger întunecos, și căldură luminoasă, valoroasă.
Cel ce nu se cunoaște, nu știe ce -este-
Și-a-nvățat trăirea din poveste, ascultând de
Vântul turbat, sigur, va fi demolat și reciclat.
Neocomunismul
O idee prinsă într-un mic cârlig,
Mi-a spus ce pot să pierd, ca să câștig.
Cel ce știe că, iarna nu-i ca vara,
A râs ca un netot cu traiul bun.
Dar întrebându-l câte mile are drumul infinit,
A încercat o piruetă de cuvinte banale. Încurcat,
Mi-a explicat că, el în viață doar a câștigat,
Reușind pe mare, pe uscat, să stăpânească
Și ceata de mulțime omenească. L-am întrebat:
De prejudiciul zero în cazul -jafului- la stat?
Domnule! Du-te repede, acolo vezi, e clanța
Și întreabă-i pe toți aceia care țin balanța...
Dezamăgit de ignoranța celor cu dreptatea,
De cei din partide, numai cu simțire, fără
De gândire, de toate academiile și patriarhiile...
M-am așezat în fața colii de hârtie, apelând
La neam, să accepte neîntârziat perpetabolismul,
Și să pedepsească ipocriții, neocomunismul.
Perpetabolele ce vor apărea în Nesfârşita Mişcare -ediția a II a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu