miercuri, 5 aprilie 2017

Perpetabolismul, știința religiei universale.




Perpetabolismul, știința religiei universale.

Perpetabola I

Perpetabola devine noțiune implicată,
Imprimând mișcarea stărilor pe loc.
Spațiul luminat e-n bezna întunecată,
Timpul ne împinge balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
Schimbă legea „judecății de apoi”.



Lumea, cosmosul, natura pământeană și întreg universul, aparține veșniciei, fără de început și fără de sfârșit. Divinitatea întruchipată în unitatea -Spirit-Materie-, din care rezultă toate energiile, cu informațiile și nenumăratele forme ale existenței, din regnul mineral, vegetal și animal, printre care și omul, cu o spiritualitate foarte apropiată de lumea spiritelor nevăzute, de o natură superioară omului; pe care poate să o perceapă numai prin cunoașterea de sine, la care nu pot să ajungă celelalte forme de viață.
Toate formele de viață și cele fără de viață, percepute prin simțuri, încep și se sfârșesc diferit, ca durată în timp, indiferent unde se află în univers. Spiritele materializate, văzute și nevăzute, din lumea paralelă, invizibilă, percepută doar cu ochiul minții, care se manifestă în toată existența statică sau dinamică, a vieții și a morții, cu o ierarhie valorică graduală, ciclică, în timpul care susține veșnicia, de ordin spiritual, material și energetic, reprezentând divinitatea - Spiritului Universal Suprem, pe Dumnezeu.
Omul cu o anume credință, tinde spre o anume știință: particulară, generală sau universală. Spiritele materializate, având o credință particulară, individuală sau de grup, sunt cele mai numeroase. Omul sărac, în lumea sa, își duce viața ghemuită precum melcul ce-și poartă casa în spate apărându-l de anumiți dușmani, ceea ce nu se întâmplă omului cu o credință individuală sau de grup, mic sau mare, fără o știință de cunoaștere generală, referitoare la credința lor.
Viața omului este una perpetabolistică, evolutivă, funcție de cunoașterea și comportamentul echilibrat al omului, față de toți semenii săi.
Sistemul perpetabolistic de cunoaștere universală, ține cont de ubicuitatea timpului, care este o parte importantă a divinității, prin care omul își măsoară toate lucrurile sale, spirituale, materiale și energetice, comparându-le cu cele ale naturii, spre a putea ajunge, prin credința și știința sa, să cunoască o singură divinitate supremă, pe adevăratul Dumnezeu.
Natura nu are legi contradictorii, numai energii cu semne pozitive și negative, pe care omul le transpune în legi contradictorii, din neștiință, interese personale și de grup, care pot să fie restrânse, prin necunoașterea conducătorilor care sunt respectați de mulțimile cu o credință - fără de știință, cu o libertate limitată, sau obligați să muncească pentru a supraviețui, într-o lume nedreaptă și nesigură.
Pământul se rotește în jurul axei sale, pentru ca să apară noaptea, de la umbra sa, pe partea opusă luminii solare, care nu poate străbate pământul, în conformitate cu legile naturii, foarte complexe, dar imparțiale, ceea ce nu se întâmplă în lumea omului.
Lumina naturală este o formă de radiație energetică, a unității dintre spirit și materie; de care beneficiază toate formele de viață. Omul cu o spiritualitate universală, are o gândire imparțială, față de semenii săi, precum Soarele care distribuie lumină și căldură tuturor planetelor sale, în conformitate cu legile naturii, cu legile dumnezeiești, ceea ce nu fac autoritățile conducătoare, în lumea omului, cu legi discriminatorii, fără un progres științific în organizarea unei societăți echilibrate, perpetabolistic, bazată pe o cunoaștere epistemologică, de importanță generală și universală, în punctele nodale.
Perpetabolismul este un concept filozofic de cunoaștere cosmogonică și cosmologică. El poate dezvolta un sistem științific de cunoaștere socială, prin care comunitatea creștină să fie prima care își creează o religie universală. Pentru a se atinge un asemenea deziderat -Creștinismul- trebuie să-și stabilească sărbătorile religioase - la aceeași dată, printr-o autoritate științifică din afara sa.
Noi rugăm toată comunitatea creștină să adere la acest proiect, prin fapte concrete, deoarece numai prin recunoașterea unei singure divinități universale, omenirea poate să scape de ororile războaielor și de sărăcia umilitoare, despre care doar se vorbește de mii de ani, fără o acțiune hotărâtă, în acest scop omenesc și dumnezeiesc.
Credința, indiferent dacă este religioasă sau de altă natură, alături de toate științele, pot împreună să modifice lumea omului, printr-o cunoaștere perpetabolistică, care știe: „ce este ceea ce există.”
Un înalt prelat creștin, în noaptea de înviere, din anul 2016, le-a spus enoriașilor, că: „în ziua când Isus va veni din nou pe Pământ, viața va birui moartea și nu va mai fi moarte.”
„Demnitarul” religios nu știa că, unde nu există moarte, nu există nici viață inteligentă. Când viața omului nu va mai fi posibilă pe planeta Pământ, precum nu este posibilă nici pe planeta Marte, atunci, înalți prelați și conducătorii marilor puteri, nu vor mai conduce pe nimeni și nu îi vor mai chema să ia „lumină”.
Mă întreb: există o entitate divină cunoscută de toți prelații religioși și de conducătorii marilor puteri regionale și mondiale, care să împiedice dispariția omului de pe planeta Pământ? Până la această dată, Divinitatea Universală Supremă, nu este cunoscută și respectată de autoritățile cu o credință contradictorie și o știință de reprimare și anihilare a celor ce înțeleg și cunosc adevărul divin, pe Dumnezeu.



Mihai Jarpen

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu