Sinteza cuprinsuluiȘtiința spiritului perpetabolistic, trebuie să se definească pe sine, cu fiecare concep din titlul acestei cărți. Știința se remarcă prin faptul de a cunoaște spiritul, materia și energiile pe care le poate dezvolta prin unitatea lor.Spiritul este entitatea universală care umple toate spațiile vaste ale universului și însoțește omul prin intelectul său, în timpul vieții și după moarte, în alte lumi paralele cunoscute și necunoscute de om.Perpetabolismul este un concept al unei filozofii cosmologice, sociologice și spirituale, prin care se înțelege:„ce este ceea ce există”.Omul este o formă de energie alcătuită din spirit și materie; simțire și gândire care, echilibrate ajută omul să se cunoască pe sine și lumea sa.În această carte se prezintă civilizația perpetabolei, prin sinteze comprimate în principiile posibile, a diferitelor domenii de cunoaștere; visa-vi de civilizația -logosului-, cu o parte numeroasă de populație orientată spre trecut, cu o mentalitate obtuză, remarcată în obezitatea fizică degradantă, fără soluții de stopare a acestui fenomen la scară globală.Perpetabolismul își extrage informațiile și energiile de cunoaștere, din materie și spirit. Dezvoltarea spiritului în materia sensibilă a omului, este posibilă, numai prin educație spirituală; din primele zile ale vieții și până la moarte. Toate teoriile perpetabolistice și tezele sale mai puțin elaborate au o prezentare logică și se bazează pe o cunoaștere universală. Dialogul cunoașterii universale deschide această carte cu o implicație amplă în domeniul culturii și a cunoașterii.Perpetabolă simplăPerpetabola modifică esența-n noţiune,Încercând mişcarea stărilor pe loc.Diamantul înflorește din cărbune,Timpul ne împinge-n balul limbilor de foc.Perpetabolismul, conceptul clipei noi,Îmbogăţit cu gândul judecății de apoi.Cosmologia perpetabolistică este simplă, bazată pe axiome incontestabile, la modul științific. Universul, în totalitatea vastității sale, nu a avut început și nici nu se va sfârși niciodată.Universul este întreținut de spiritele naturii printre care și spiritele oamenilor și a altor forme de viață încă puțin cunoscute, din lumile paralele cu lumea oamenilor; iar toate aceste lumi cu spiritele lor sunt ordonate și asigurate cu energie de Spiritul Suprem, de Dumnezeu. Luând în considerare coerența logică a acestor exprimări laconice, perpetabolismul susține în cartea prezentată că, nici o religie nu are un Dumnezeu comun, universal, datorită cunoașterii dogmatice a tuturor religiilor, și astfel acestea nu pot fi universale.Catolicismul își bazează „universalitatea” sa, prin interzicerea preoților de a se căsători; o anormalitate împotriva naturii umane și a celei divine.Știința spiritului perpetabolistic provine din interpătrunderea experienței cu rațiunea; care încep în lumea infinitului mici și se dezvoltă în lumea infinitului mare, pentru omul universal. Cunoașterea noetică, spirituală, este o sursă de energie inteligentă, emanată dintr-un spațiu vid, în care sunt conservate informațiile necesare universului pentru a se întreține pe sine, fără nici o intervenție din afara sa.Științele sociale și politice când vor înțelege perpetabolismul, societatea oamenilor va avea o altă gândire despre sine. În perpetabolism, numirea conducătorilor la toate nivelurile de conducere se va face cu o selecție exigentă și pretenții mai mari în cunoașterea universală. Nu se vor admite în funcții de conducere persoane cu vicii vizibile și ascunse, precum: fumătorii, supraponderalii, obezii, cei ce se droghează și cei urmăriți în justiție.Perpetabolismul, în psihologie, filozofie și culturile de masă, nu poate admite confuzia dintre -suflet și spirit-; eu și sine, iar în științele exacte, -numerele și cifrele- trebuie să se deosebească foarte clar, fără a se confunda semnificația acestor cuvinte deosebite ca sunet. În democrația ipocriților, legile favorizează pe cei ce le-au făcut și pe cei ce le aplică. În perpetabolism, acest lucru poate să fie evitat prin evidența mutațiilor universale oferite de perpetabole. Tezaurul lumii universale are două uriașe încăperi: din una se ia, în alta se pune, dar ambele rămân în echilibru. Perpetabolismul vrea să ajungă la o astfel de economie. În democrație când se fură pâinea de pe masa săracului, ancheta o face lupul, și judecător este vulpea.Cinste și OmenieOmul cinstit este scutit de stres și boli.Doarme bine noaptea și-și alungă moartea.Nu e respectat ca și bogatul ce fură și minte,Ca oamenii aceea din cuvinte goale și frumoase,Neadevărate, fabricate doar din interes și instinctCu mintea în burtă ca un animal îngrijit de o brută.Omenia e în -eu și tu- suntem oameni și frați,Ca toți acei ce sunt ca și noi - onești, optimiști,Progresiști, în cele din urmă - perpetaboliști.Cu primul atom de hidrogen a început ordinea dumnezeiască a lumii, care s-a limitat la 92, din care ultimii atomi sunt foarte complecși, capabili să asigure universului o mișcare infinită în toate lumile existente.Societatea omenească, prin instituțiile sale, dacă își asumă responsabilitatea și datoria de a asigura fiecărui cetățean un venit din munca sa -cum poate statul să acorde drepturi oamenilor ce nu aduc nici o valoare la stat?Perpetabolismul trebuie să ridice nivelul științelor politice și sociale la un nivel structural de organizare precum cel al sporturilor olimpice. Mecanismele sofisticate, ineficiente, sunt strategii moștenite de societatea barocă. A simplifica legile cunoașterii înseamnă a desființa impostura.Cea mai dificilă cunoaștere este înțelegerea dintre sinele omului și spiritul universal; echilibrul dintre partea individuală și întregul dominant. Dacă învățământul obligatoriu intră în responsabilitatea părinților și a societății, atunci „drepturile omului” nu pot fi prioritare, în fața legilor universale.Fiind înșelat de mic copil, înșelând și tu pe alții, din diferite motive, pe măsură ce crești în cunoașterea perpetabolistică, poți scăpa de viclenia periculoasă și inutilă. Venitul vine după ce ai fost undeva și poți să-ți faci casa ta.Spiritul prezentului respins de nenumărate ori, în -Viitorul Posibil- va îngropa omenirea în trecutul său. Caracterul omului puternic apare din voința unui spirit individual; el se afirmă prin spiritul universal. Pentru a depăși gândirea lui Cain și Abel e nevoie să înlocuim -logosul-, cu perpetabola, cuvântul cu fapta.Microcosmosul și macrocosmosul sunt două lumi paralele; omul măsoară tot ce poate pentru a cunoaște lumea sa pe care nu poate să o cuprindă, înainte de a se cunoaște pe sine, ca parte a Sinelui Suprem.Știința spiritului este înscrisul nou de pe tabla prezentului veșnic.Perpetabola transcendentalăGândirea e mișcarea spiritului într-un eu.Sinele e spiritul din om și din lumea toatăCu energiile sale: atomice, de vânt și de cuvânt,În formele lumilor dintr-o lege ce se înțelege.Energia din vânt se înființează și se desființează,Ca suflul din om, sufletul, ce apare și dispare.Conștiința este energia din cuvinte –convertibileÎn fapte acumulate perpetabolistic, științificDe generații în sinele lor: individual, universal,Prin Spiritul Suprem de care credincioșii se tem.Cerul și Pământul creează viața multiplă, care seGândește întru sine, printr-o conștiință în credință.Puterea e credința întru sinele din om,Care tinde spre universal, cu-n mare ideal,Spre Sinele Suprem, de care înțelepții nu se tem.[...]IIPercepțiile prezentuluiPerpetabolismul este o logică universalăȘtiința provine din stocarea şi folosirea informaţiei. Informaţiile provin din domeniul spiritului ce este dominant în univers.Universul s-a creat pe sine din energiile haotice fără de început și fără de sfârșit. Ordinea universului s-a dezvoltat cu interferența spirituală a particulelor elementare, alcătuind structurile atomilor prin care spiritul reușește să ordoneze tot mai eficient materia în obținerea energiilor necesare spre a se dezvolta și a se întreține într-o anume ordine stabilă. După miliarde de ani, omul cunoscător, și-a dat seama de valoarea constantelor geometrice și aritmetice care asigură logica matematică de cunoaștere universală prin informațiile spiritului. Perpetabolismul este conceptul cosmologic din lumea spirituală a omului, a existenței faptice și logice, în care nu se admit ficțiunile virtuale și prezentările dogmatice, a diferitelor forme de cultură. Cunoscând legile naturii, prin științele fizice, particulele elementare nemateriale însoțesc particulele de materie pe care le ordonează să producă energie prin care omul se cunoaște pe sine. Spiritul și materia sunt factorii existenței, prin esența și substanța preexistentă, capabilă să declanșeze energiile necontrolate de om, pe care perpetabolismul le aprofundează în cercetările sale. Perpetabolismul invită omul la educație și cunoaștere, analizând trecutul lucrurilor prin perpetabolele prezentului și proiectează variante înnoitoare în viitorul care înnobilează timpul și spațiul. Perpetabola nu este numai factorul luminos declanșat de spiritul omului sau al naturii, care modifică starea din mișcarea materiei, făcând-o să genereze noi energii, care la un moment dat își pierd existența din cauze naturale cunoscute și necunoscute care le-au generat. Perpetabola este și un fenomen al cunoașterii subtile, aprofundate, a existenței omului și a naturii din jurul său, devenind o forță de cunoaștere universală a spiritului în toate formele sale de exprimare și manifestare.Perpetabolismul trebuie să depășească dialectica hegeliană a tezei, antitezei și a sintezei, la modul speculativ, în cunoaștere. Transcenderea cunoașterii e posibilă prin noile structuri și norme impuse de realitatea spiritului cunoscător de sine, urmărind perfecțiunea triunghiului măsurat și verificat prin imparțialitatea numărului, fără a inventa construcții verbale, metafizice, folosind gândirea virtuală pentru a se susține. Evoluția spiritului perpetabolistic trebuie să se manifeste printr-un limbaj cu o formulare logică, atunci când folosește cuvinte sau unități frazeologice polisemantice, cu semnificații ireale precum: suflet mortului se ridică la cer, robul lui Dumnezeu, împăratul cerurilor și altele, care au intrat în ritualul arhaic și religios, fără a mai putea fi tolerate într-un limbaj logic cu tendință de exprimare universală, cu o formulă nouă de gândire în cunoașterea lumii universale, din care și lumea omului face parte, în mare măsură.Un sistem de cunoaștere științific, și metafizic, în același timp, trebuie să se bazeze în primul rând -pe cunoașterea de sine, pe cunoașterea spiritului individual care, dacă se respectă nu poate să folosească un limbaj învechit, primitiv, în dezacord cu prezentul pe care îl trăiește, și viitorul pe care îl prevede, folosindu-se de epavele și praful cuvintelor. O filozofie nouă care se bazează pe măsurători științifice, perpetabolistice, trebuie să observe componentele uzate ale societății învechite, necorespunzătoare timpului, la nivelul cunoașterii sale universale, indiferent de structură, de componenta: minoră sau majoră, pe care trebuie să le înlocuiască, să le revigoreze, în baza științelor universale, prin proiecte elaborate de oameni de specialitate care se folosesc numai de cunoștințe universal acceptate, cu o tendință de apropiere de Spiritul Suprem Universal. Personalitățile din conducerea societăților naționale, din diferite organizații internaționale și mondiale, nu se inspiră suficient și metodic din spiritul naturii locale și a celei universale, la modul lor de ordonare și organizare a societății, în forme specifice adaptate mediului și nevoilor formelor de viață, ținând cont de legile naturii descoperite de științe; aceste personalități au mentalitate inoculată cu tradițiile dogmatice, laice și religioase al trecutului îndepărtat și neînțeles, prin filozofiile și religiile neuniversale.Spiritul și materia, materia și spiritul, prin legile naturii lor, întrețin și guvernează universul, lumea vie și pe cea nevie, de foarte multe miliarde de ani, în care omul așteaptă deschiderea capacității minții sale spre bogățiile necunoscutului, a energiilor inepuizabile pe care spiritul său perpetabolistic este în stare să le folosească în favoarea mulțimilor cooperante. Omul, pentru a reuși să pătrundă în tainele necunoscutului, în părțile sale esențiale, va trebui să-și schimbe modul de gândirea printr-o gramatică logică a limbajului purificat de arhaismele inutile și perturbante, elaborându-și legi în armonie cu timpul pe care îl trăiește, cu percepția avansată spre viitorul pe care și-l dorește. Trecutul ideal, precum și cel tenebros, nu mai poate fi acceptat în totalitatea lui de către omul perpetabolistic, care are săgeata timpului său îndreptată spre viitor. Perpetabola și perpetabolismul vin în mod firesc să se manifeste, cu puterea lor spirituală, în multitudinea de teorii asupra existenței, într-o mișcare nouă de reorganizare a teoriei cunoașterii asupra existenței, într-o mișcare nepoluantă. de interpretare a cunoașterii, a ordonării societăților omenești diferite, pe baze științifice, deoarece argumentele teologice, filozofice și metafizice, în majoritatea lor virtuale, sunt incapabile să înlăture: violența, crimele și războaiele din lumea haotică a unor oameni iraționali cu influență în rândul maselor fără o educație elevată și armonioasă prin care popoarele cu mentalități diferite ar putea trăi fără practici violente, verbale și fizice, într-o conviețuirea pașnică.Când omenirea va stăpâni -știința spiritului- aceasta va deveni o -religie universală-, legătura dintre sinele omului și sinele universal va influența treptat religiile actuale să adere la universalitate. Perpetabolismul, urmărind evoluția spiritelor la diferite niveluri de existență: om, familie, societate, cum acestea ordonează și dispun formele de materie în vederea asigurării unui ansamblu energetic echilibrat, la nivelul spațiului pe care îl controlează, într-o conexiune energetică la nivelul tuturor entităților, cu un principiu echilibrat, în care legile universale sunt obligatoriu respectate de toate entitățile universale. Cea mai mică deviere de la orbita stabilită a unei planete, cauzată de atracția gravitațională a altor corpuri cerești, ar avea ca rezultat, în cazul pământului, deplasarea sa în spirală, îndepărtându-se sau apropiindu-se de Soare, ceea ce ar însemna -înghețarea sau arderea tuturor formelor de viață. Toate formele de viață au un spirit individual specific ordinului din care fac parte. Omul este spirit și materie, gândire și simțire. Spiritul universal este un fenomen integrator, care ordonează materia, obține energiile necesare spre a se putea manifesta, la infinit, prin legile universale, care instituie ordinea și declanșează puterea sa haotică pentru a-și echilibra energiile din toate lumile existente pe care le controlează periodic și de câte ori este nevoie. În timp, oamenii de știință își vor da seama de valoarea micro-cărămizilor din apă, pe care legile universale le întrețin în diferitele forme ale acestei materiei.Oamenii de știință încă nu vorbesc de spirit, iar religiile vorbesc despre el, numai la modul virtual, fără a cuprinde realitatea spiritelor în întregimea sa. Un înțelept, spre a intra cât mai aproape de realitatea cuvântului care i se atribuie, ar trebui să fie un om echilibrat, cu o bogată experiență a trăirii, prin cunoașterea de sine, a ordinei și a haosului entropiei sale, capabil să aleagă viitorul urmașilor săi. Timpul măsoară durata lucrurilor materiale în mișcarea lor diferențiată și a vibrațiilor ce întrețin energia organică, cu cea anorganică. Timpul face parte din lumea spiritului. Pentru a înțelege lumea spiritului și categoriile sale, voi enumera câteva principii perpetabolistice, care au fost explicate amănunțit în cărțile mele anterioare:● Toată vastitatea universului are multiple forme de energii alcătuite și întreținute de spirit și materie.● Spiritul ordonează materia pentru a crea energiile necesare în baza legilor stabilite prin scurgerea timpului, funcție de natura lucrurilor, unitatea -spirit-materie, determină evoluția Universului, care s-a creat pe sine și se întreține prin coerența legilor sale.● În lumea mică a microcosmosului, energiile se dezvoltă prin ordonarea elementelor primare în atomi, aceștia trec în molecule, celule, organe și organisme individuale simple, și complexe.● La scară macrocosmică, entitățile create după legile spiritelor universale din lumea mică, se întrețin prin microorganismele din lumea subatomică și atomică. Microorganismele din apă și aer, energia din plante, animale, precum și cea din om, se dezvoltă din cea organică și anorganică, în toate stările sale, cu mutațiile dobândite în timp, din care rezultă: bobul de nisip, apa, corpurile plantelor, stelele, galaxiile, roiurile de galaxii, spațiul atmosferic și spațiul vid al întregului Univers, capabil să întrețină diferite forme de viață.● În lumea omului, a vieții pământene, spiritul și materia, cu toate energiile pe care le dezvoltă, prin diferite perpetabole, înregistrate de timpul imparțial, în această lume a evoluției și a inovației, depinde de spiritele individuale și colective, dispuse într-o ierarhie valorică aleatorică, de oportunitate și conjunctură a intereselor celor mai puternici în dauna mulțimilor care luptă pentru supraviețuire.● Nici o religie nu are cunoaștere de sine, religiile au concepții egocentrice, rezultate din gândirea lor virtuală, care le ține departe de o cunoaștere universal acceptată, și fără de această cunoaștere ele nu au știința spiritelor universale, nu știu ce este Spiritul Suprem, nu îl cunosc pe Dumnezeu, și se luptă între ele pentru supremație, fără să cunoască realitatea universală printr-o coerență logică în gândirea și trăirea lor.● Cel cu o gândire perpetabolistică știe că -eul- reprezintă materia corpului său care întreține simțurile, iar -sinele- reprezintă spiritul său individual, care se dezvoltă printr-o gândire holistică rațională capabilă să atingă normele și legile universale. El știe că orice plăcere nemăsurată, negândită, duce la durere și moarte.● Perpetabola fiind o mutație, în lumea fizică și spirituală, cel cunoscător de sine, știe că spiritul crează energiile prin intermediul materiei, ordonând-o în diferite forme generatoare de energii, ce pot fi recuperate și conservate.● Toate conceptele venite din spiritul universal aduc mutații spirituale; cele din ritualul religios sunt limitate și relative; perpetabolismul ca știință a spiritului va trebui să facă din fenomenul religios egocentrist, o instituție de cultură universală.● Cunoașterea perpetabolistică nu apreciază pe cei ce vorbesc despre suflet și inimă, ca fiind realități spirituale, prin care un subiect poate să ajungă la o cunoaștere universală.● Cei cu gândirea pozitivă sau negativă au mersul într-un picior, spre cunoașterea oportună și egoistă a realității. O sarcină negativă și una pozitivă, întreține lumea cu energie inepuizabilă, la nivel universal.● Aprofundarea perpetabolismului te echilibrează și te face să cunoști -ce este ceea ce există.● Toate formele de viață au o energie spirituală suficientă pentru a se întreține și supraviețui, funcție de condițiile de mediu.● Omul este un element macrocosmic al naturii spirituale și materiale; el se află într-o competiție acerbă, în lipsa unei cooperări armonioase, în lumea sa, cu o anumită ordine haotică, în care domină cei mai puternici și cei mai vicleni. Cei inteligenți și harnici își mențin un anumit echilibru, iar înțelepții își fac norocul singuri.Din elf, prin eiditatea meaUniversală, am devenit unOm cu mintea mai reală.Aștept ca regii și-mpărațiiConvertiți în președinți, săDevină copii mari, pentru părinți.Timpul fiind o dimensiune puțin cunoscută în spațiul tridimensional perceput de mulțimea oamenilor, datorită faptului că e perceput foarte vag prin simțuri dar, atunci când vrem să determinăm poziția unui obiect în spațiu, este nevoie de patru coordonate, una dintre ele este cea spirituală a timpului. Științele matematicii, prin limbajul și logica lor, ne prezintă corpuri solide superioare, formate din patru dimensiuni, care rămân greu perceptibile pentru noi, din cauza naturii noastre tridimensionale. Oamenii de știință nu vorbesc despre spirit, de dimensiunile sale printre care ne scurgem și noi oamenii, într-un spațiu multidimensional, cu partea spirituală din noi, în care avem elemente ale existenței ce nu se dezintegrează, în timpul vieți pământene, căci au o viață de miliarde de ani, precum cea a atomilor. Spiritul omului nu trăiește doar o viață pământeană și apoi dispare în neant. Spiritul omului trăiește mai multe vieți în locuri și lumi diferite. Datorită locului unde se află omul, cu spiritul său, el nu percepe lucrurile, pe toate în același timp, al existenței sale. Perpetabolismul care depășește cunoașterea religioasă și pe cea a științelor clasice, spune că: -timpul este o parte a spiritului- în lumea terestră, tridimensională a omului, pe care o transcende cu spiritul său. Cosmologia perpetabolistică a spiritului și a materiei, nu acceptă prezentarea mistică, religioasă și a filozofiilor clasice separatiste, în ceea ce privește cunoașterea spiritului și a materiei, ca realității primordiale, din simplu motiv că: nici una dintre aceste forme de cultură nu dețin o teorie acceptată la modul universal, fără obiecții majore. Pentru a prezenta valoarea universală a spiritului în dimensiunile sale încă puțin cunoscute, în unitatea cosmică -spirit-materie, perpetabolismul își îndreaptă antenele receptoare către ultimele cuceriri ale științei, din mai multe domenii, și se va folosi de cercetările și descoperirile oamenilor de știință din ultimii ani și din toate timpurile.Dacă am stabilit printr-o deducție logică realitatea și atributele timpului care măsoară spațiul în toate formele sale: solid, lichid, gazos și cel al vidului cosmic, plin de câmpuri cu energii de o natură pe care simțurile noastre nu le pot sesiza, dar o gândire pătrunzătoare a unui om de spirit, cum a fost Platon, care la timpul său a spus următoarele: „Două lucruri nu pot fi îmbinate corect, fără un al treilea element”. Perpetabolismul afirmă: spiritul și materia întrețin veșnicia universului prin unitatea energetică dintre ele. Euclid consideră că cea mai potrivită legătură din natură este cea care rezultă din împărțirea unei linii în două segmente, astfel încât raportul dintre segmentul mai mic și cel mare să fie egal cu cel dintre segmentul mare și întreg. Această relație universală a spiritului se găsește în toate formele de viață și în ordinea cosmică a galaxiilor. Ea este cunoscută sub denumirea de: -secțiunea de aur- sau φ (phi) valoarea sa fiind 1,618033 - ea continuă la nesfârșit, fără a se repeta.Când vrem să reprezentăm un lucru bidimensional într-un desen, procedura de realizare este foarte simplă, dar când vrem să-i adăugăm și a treia dimensiune, să-l reprezentăm în perspectivă, lucrurile se complică, cunoștințele noastre și deprinderile nu ne sunt suficiente. Când reprezentăm grosimea într-un desen, alături de lungime și lățime, raportul proporțiilor se lasă foarte greu prins, de cei neinițiați în desen, în pictură, sculptură, chiar și în arhitectură. Cunoașterea spirituală trebuie cultivată. Leonardo da Vinci, în Mona Lisa, a pus mai mult spirit decât materie, în tabloul său. Într-un tablou se vede spiritul artistului de a ordona materia, stăpânind dimensiunile și perspectiva pusă în evidență de o anumită luminozitate, o formă de energie, luată dintr-un spectru care leagă planurile într-o imagine vie și reală, în același timp. Spiritele individuale ale plantelor, animalelor, precum și la oameni, sunt diferențiate de anumiți factori, încă puțin cunoscuți de știința omului. Pregătirea, învățarea, cunoașterea și înțelegerea sunt factorii esențiali în dobândirea spiritualității la oameni. Educația spirituală de credință este limitată la nivelul colectivităților diferite pe care le domină religiile ce nu se înțeleg între ele. Cunoașterea științifică nu are confruntări violente, ea se dezvoltă prin experiențe și dialog între cercurile științifice. Oamenii de știință cunosc valoarea intrinsecă a unui cerc indiferent de mărimea lui. Un grafician sau proiectant știe că un corp cilindric, are lățimea și grosimea cuprinsă în diametru, iar pentru a o construi o sferă are nevoie de alte elemente cuprinse într-o formulă diferită. Un grafician sau pictor când reprezintă o sferă se folosește de lumină pentru a-i defini forma în spațiu. De regulă, ceea ce nu se poate face prin simțire se apelează la minte, la spiritul individual al omului cunoscător de sine, ca entitate spirituală.Un înțelept își proiectează singur drumul cunoașterii sale, printr-un acord armonios cu visul ce-i dezvăluie realitatea Universului, mediat de o mulțime de spirite cunoscătoare, în special de spiritele universale din lumile armonios dezvoltate, cu un echilibru și o coerență la nivel cosmic, la ceea ce spiritele individuale, a lumii pământene încă nu reușesc să ajung.PERPETABOLA 43Se scurge nisipul din vasul de sus,Răbdarea-i pierdută în ce mi-am propus.Jocul cel simplu, plăcut la privit şi-ndurat,Mi-alunecat din mână şi iar l-am scăpat.Nisipul de jos, mult mai valoros, el prinDevenire trece de simţire, în desăvârşire.[...]Firul de iarbă și bobul de nisip ne dau satisfacții necesare, fiindcă se repetă la nesfârșit, cum erau făcute blocurile din cartierele de pe timpul comunismului, fără caracterul singular, intuirea generalului în exemplarul individual, cu expresivitatea sa exemplară finită, ca model de frumusețe. Undele ca mesageri al corpurilor radiante, alcătuiesc un limbaj al spiritului cosmic, pe care spontaneitatea tânărului trebuie să știe să le citească, să știe tot ce se poate învăța de la ele, depășind simpla plăcere a simțurilor cultivate din copilărie, prin așteptarea dulciurilor și a jucăriilor preferate. Tânărul de spirit dă valoare prezentului ce pregătește viitorul cu frumusețile din mișcarea lumii sale, în zborul spre viitorul imaginat. E greu să fi tânăr dacă nu ști ce poți să fi la maturitate și bătrânețe.Cel ce nu primește lumină din constelațiile caracterului său pe care-l poate reproiecta și reclădi, cu pietrele cioplite după imaginația sa, fără a ocoli noianul de cunoștințe necesare, capabile să-l facă un om deosebit -care își impune cunoașterea sa în interesul mulțimilor care îi acordă fără întârziere mijloacele prin care, se va putea înscrie la școala interplanetară, unde poate studia toate categoriile de spirite.„Firea e comoara naturală dobândităde la tată, de la mamă, care creșteîn copilul ce gândește și muncește.”Examenele spirituale se dau în tăcerea nopții, și se repetă în fiecare zi, până când conturul limbajului logic poate fi trecut în fapte. Civilizația a făcut să se sporească pasivitatea și inactivitatea la oamenii care au o stare materială ce le umbrește spiritul de cunoaștere și instruire, suplinite de plăcerile senzualului, a divertismentului inutil, anticamerele ignoranței. Numele care nu este prețuit de purtătorul său, devine cu timpul tot mai superficial, până când acesta este atras în gaura neagră a ignoranței și va fi reciclat de virtuțile morții.Derivata unei funcții se definește pe un anumit interval, precum omul într-un anumit segment de timp în care dispare, și este înlocuit de semenul său, de la minus infinit, la plus infinit. Cronologia istoriei întreținută de numere, prin universul limbajului, comic sau tragic, este expresia devenirilor multiple și variate ale oamenilor cu o anumită substanțialitate săracă în esențialitate, în care timpul vital ascunde identitatea prin terapeutica astrologică a alegoricului, în intervalul disoluției sale, în general, prin miracolul cuvintelor neacceptate de știința spiritului.Mentalitatea omenirii constă în faptul de a nu reuși să se pună în ordine; ea este incapabilă de a atinge universalul din cauza religiilor care nu au un Dumnezeu comun și se folosesc de superstiții prin care obțin dominația asupra oamenilor de rând, care fără spiritul cunoașterii reale, nu ajung la o înțelegere conștientă, fără spiritul cunoașterii și astfel virtualitatea domină realitatea. Învățând ce este adevărul, începi să te cunoști.De vrei să creşti: cultivă-ţi vidul singurătăţii.Să ajungi la mare -încalecă in fluviu...Dulcele, săratul, au gustul tainic al libertăţii.Cunoașterea începe cu știința, de unde se ajunge la civilizație, la bunăstare, la bogăție, la comerțul de bunuri, lucruri utile și inutile, servicii folositoare și nefolositoare, la care e nevoie și de puțină înțelepciune care vine din sinele personal și el nu se poate vinde; e o bogăție la purtător, personalitățile nu se tranzacționează la bursa de valori, fiindcă nu se produc în serie la aceeași calitate, fiecare individ cu trăirea lui, o școală de învățătură poate fi posibilă în practicile virtuale, în religii, științele sociale, oculte, dat fiind că o școală universală de înțelepciune-depășește dimensiunile planetei și e foarte greu să fie frecventată de majoritatea oamenilor. În limbajul logic -eul-, nu poate fi mai puternic decât omul, dar sinele, poate să-și depășească subiectul standardizat, ca spirit individual raportându-se la spiritul universal. Un spirit colectiv dintr-un univers concret care se evidențiază prin folosirea, forței logosului și trece la prezentarea abstracției necunoscute, -pregătește viitorul capabil să prezinte universul virtual al prezentului, în care omul se preamărește pe sine, irațional. Timpul omului de rând regresează spre trecutul strămoșilor; cel ce-și îndreaptă săgeata timpului spre viitorul urmașilor, prin creațiile sale, îmbogățește prezentul tuturor. Ființa este regina încoronată de către spirit, în plan material, care-i asigură energia prin mișcarea sa înainte și-napoi, când omul limitat în timp, prin legile sale nu se folosește și de perpetabolele capabile să reînnoiască totul în contact cu valorile energetice ale universului.Materia este suportul spiritului din care rezultă energiile înlănțuite în veșnicia omenirii, care prin ploaia bărbatului fecundează pământul femeii, în ea fiind izvorul vieții. „Lumea aceasta e cea mai rea dintre lumile posibile, dar are calea întoarsă spre bine”, spuneau vechii greci; iar grecii prezentului nostru nu vreau să dovedească realitatea -Tezei- strămoșilor. Atena, cetatea filozofilor, nu mai este ceea ce a fost cu mulți ani în urmă, din timpul lui Platon urmat de Aristotel. Filozofia are o activitate înălțătoare, ea ne vorbește despre experiențele spirituale, despre științe, arte și va trebui să devină o știință a spiritului, pentru a putea atinge cultura de pe planetele cu civilizații dezvoltate. Când se va vedea aspectul cunoașterii universale din punct de vedere estetic, interioritatea și exterioritatea omului se va modifica, atunci vom fi mai siguri în relațiile noastre cu semenii, nu ne vom adresa medicilor pentru operații estetice, fiind mai frumoși, mai siguri pe noi.„Medicina a înmulțit bolile” (Noica).Cea mai mare eroare a românului este aceea de a-și iubi cotropitorii, consemnată cu sfințenie în imnul național, pe versurile lui Andrei Mureșean, un poet limitat în cunoașterea și arta sa, opusul lui Homer; el spunea: „Nu văd nimic mai bun decât patria.” Sunt în România și oameni cultivați care nu-și pierd timpul relatând despre faptele istoriei, fără să le înțeleagă, nu dau numai din aripi, ei știu să zboare peste spiritualitatea sinelui standardizat. Lumea unitară a spiritului cosmic este atât de variată încât îi poți confunda imaginea din oglinda gândiri tale cu realitatea părților inconfundabile din natură. Exterioritatea vine din interioritatea cunoașterii, în care deseori fizicul și spiritul nu se potrivesc, singularitatea și universalitatea se diferențiază într-un câmp ludic, multicolor, până se integrează în unitatea cosmică. Bucuria cunoașterii extinsă în rândul mulțimilor și este cu mult superioară față de o bucurie individuală, indiferent de intensitatea sa, în special la omul creator. Primii atomi au creat energii, și surplusul lor l-au dăruit celorlalți atomi ajunși mai perfecționați, spre a se întreține universul pe sine. Tot secretul lumilor universale constă din bogăția materiei pe care spiritul știe să o adune și să o folosească din nou.SPIRITUL ROMÂNULUITrezește-te române din starea de poveste,Fii liber peste orizontul tău din zare,Fii stăpân pe tine și pe cugetare, să nu maiFaci nimic la întâmplare. Ajuns la rău, eștiDe vină tu și fiul tău. Dacii ne vorbesc dePe Columnă despre patria străbună milenară,Strălucind ca aurul, în timpul convertit,Cu pământul jefuit, de imperii din apus șiRăsărit. Trezește-te române din poveste.Nu mai preamării jefuitorii și înlătură dinStart prigonitorii. Trezește-te române dinPoveste, nu crede cum este - ceea ce nu este -.Omule! Cunoaște-te ca parte din spațiulDivin, cu multă energie înțelept-n gândireȘi arată-ți spiritul dacilor liberi în privire.Ființa umană rezistă în timp, precum și alte ființe, prin refacerea celulelor din organism, cu excepția creierului care are o materie de un alt ordin, mai superior. Omul prin caracterul dezvoltat devine o ființă unică în perioada timpului său, iar când energiile îi sunt epuizate, intră în totalitatea unică, pentru a se reface. Viața spirituală are șansa ei în toate universurile cunoscute și necunoscute de om, prin activitatea intensă: fizică, intelectuală, morală, până se ajunge la știința spiritului.„Perfecțiunea face minunea.”Gândirea omului are puterea gravitației, pe linia adevărului care îi asigură echilibrul în cunoașterea universală. Cel ce face și vorbește numai despre ceea ce a făcut, prin știința spiritului universal, este un om de spirit; el poate să devină un etalon pentru cei ce-l înțeleg. Dacă te-ai angajat în serviciul umanității, nu încerca să alegi altceva pentru a putea să eviți nereușita și eșecul din activitatea ta. Când ajungi în situația de a vedea interiorul și exteriorul -în aceeași stare, înseamnă că ai ajuns la gândirea perpetabolistică, ce poate fi înlocuită în timp, cu alt sistem mai încărcat de perfecțiune. Nici un om nu știe durata vieții sale, în materia corpului său, nici o anume formă de cunoaștere, care nu folosește știința din ordinea universului, nu va înțelege spiritul predominant. Spiritul este interioritatea voinței ce se exteriorizează și pune trăinicie în mijlocul lucrurilor care pot fi folositoare pentru cei ce încă nu le cunosc, până când grația cunoașterii va întâlni spiritele individuale universale, și atunci partea își va recunoaște întregul, datorită spiritului ajuns la știința cunoașterii de sine.Mulțimea oamenilor au nevoie de o biruință miraculoasă în care cred de la părinții lor care au făcut bisericile. Cel care nu crede în miracolul ce prezintă realitatea virtuală, va avea o misiune imposibilă în prezentul actual, dar posibilă când miracolele vor ieși din bisericile resfințite de oamenii cunoscători de sine, care vor beneficia de știința spiritului.În timpul care va urma, spiritele nevăzute prin puterile înțelepților, vor modifica granițele cunoașterii, spre a ieși din lumea trecutului, și intrând cu steagul cunoașterii universale în altă lume, acolo conducătorul înțelept nu va face nimic pentru sine, fiindcă s-a dăruit cu totul lumii viitorului pe care a îmbogățit-o cu spiritul cunoașterii sale.„Spiritul universal sfințește omul.”Eul se poate ridica prin intelect și conștiință, până la cunoașterea de sine, dar ca să nu rămână un eu cu un sine îngust, va trebui să treacă în -noi-: în oamenii satului, a orașului, a țării, a Europei și a întregii planete. Orice civilizație este posibilă, dar fără spiritul universal din noi, se va destrăma. Spiritul cosmic din om are nevoie de știința timpului său pentru a știi cum să folosească energiile materiei în raporturile globale și universale, în sisteme planetare și galaxiile cu distanțe proporționale, funcție de spațiile fierbinți sau reci, capabile să întrețină totalitatea cosmică, fără crize energetice. Adevărul spiritului universal își folosește dialectica pentru a atinge perfecțiunea, în care toate înființările se reîntorc și intră în pâlnia universală cu energiile inepuizabile. Spiritul limitat la o idee, se poate integra precum omul ce are propria sa idee de a fi și de a se cunoaște pe sine.La începutul omului primitiv, nimic nu era cunoscut, și fiind liber în lumea reală, a reușit să supraviețuiască până când a ajuns la granițele perpetabolelor. Când și-a dat seama că ordinea sa nu poate să fie găsită numai în cer, omul a început să se orienteze după firele de praf, pe care le-a întâlnit peste tot în drumurile sale de cunoaștere, și mai cu seamă că, din tot ce făcea el se alegea praful, după ce se folosea de lucruri. După ce cunoscătorul de sine și-a brevetat unele forme de cunoaștere, în raport cu știința semenului său, și-a dat seama că valoarea prafului poate să dea conținut lucrurilor, și astfel a ajuns la știința gândirii, și prin logică a descoperit perpetabola. Libertatea cunoașterii e la îndemâna tuturor oamenilor, fiecare își alege drumul său și se pierde în diversitatea ramificațiilor din simțire, și când își găsește oportunitatea dorită, cade și așteaptă o altă încercare, fiindcă și-a pierdut sensul propriu și s-a orientat după sistemul lumii oamenilor necunoscători. Orice propoziție logică este o funcție ce se sprijină pe un punct material și pe unul spiritual, formând o închidere ce se poate deschide, și se poate alinia cu deschiderile lumii în care omul își pregătește rostirea schimbându-și rostul. O gândirea exprimată printr-o ordine logică are o curbă de întoarcere în spațiu prin care poate fi măsurată. Cultura reprezintă pe cel care a creat-o și se bucură de aprecierea oamenilor cunoscători. Activitatea neplictisitoare bucură creatorul prin mulțimea lucrurilor pe care le face, fiind sigur că o să-i reușească o mare parte din ele, înaintea sfârșitului lumii, prezisă de vechii proroci și de prezicătorii prezentului.TrioletulSunt un foc etericAlimentat de soarele dac,Fără să zac în plăcere.Sunt un foc etericGeneric, de mare putere,Echilibrat între contrarii.Sunt un foc etericAlimentat de soarele dac.„Forma, utilitatea și energiile din materie o dă spiritul ce se vede în lucruri.” Citind cartea unui înțelept sau discutând cu el, intri într-o formă de beție spirituală, ai emoțiile școlii de înțelepciune, ce pot fi similare cu cele ale procreație, bucuria care are infinitate prin simțirea și gândirea în care ai încredere și o transmiți mai departe la nesfârșit. Când îți cunoști bine limba, ea se transformă în gândire, în conștiință logică, ea îți deschide un orizont pe care încerci să-l depășești cu ajutorul spiritelor din lumea cunoscută și din cea necunoscută. Ajungând să cunoști un punct, îl cauți pe al doilea, după care apare o infinitate de puncte, pe care le poți atinge dacă te sprijini pe cele cunoscute și în acest mod ajungi la știința spiritului universal de cunoaștere, pe care nu ți-o poate fura nimeni. Cunoaşterea omului este o recunoaștere a prezentului lumii sale și a istoriilor lumilor cunoscute, a ordinei și dezordinii globale, a haosului declanșat de natură, în diferite perioade în care ea vine cu spectacolele sale grandioase, acestea îngheață totul în jurul lor, arde viața și tot ce e de ars. Toate științele omului vin din lumea cunoscută și necunoscută, pe care vrea să o cunoască dar, lumile fiind în continuă schimbare, el nu le poate cunoaște, în totalitate, datorită mișcării, de aceea el trebuie să se cunoască în primul rând pe sine, pentru a putea fi contemporan cu lumea sa. Omul modern al zilelor noastre din România, pendulează între conceptul de -neatârnare- și încredere în Dumnezeu, ignorând sintagma „drepturile omului” de care nu se folosește până când ajunge în fața instanței, care se judecă pe sine.Logica urmărește exactitatea adevărului care, fără de știința spiritului nu poate să acopere toată realitatea, și în acest caz gândirea logică devine un sistem de cunoaștere universală, acceptată de cei cu educația gândirii. Când depășești genetica speciei, pe cea a societății, și renunți la ambițiile proprii, știind că elocința goală nu poate fi consecventă, atunci te poți integra cu siguranță în adâncurile universului, începând cu zăcământul pe care l-ai purtat cu tine toată viața, știind sigur că acolo este ceva -care nu se va pierde niciodată.Spiritul unui popor este un munte care depășește cerul văzut cu ochiul. Vârful muntelui are abstracțiile minții îndrăznețe, la mijloc își ascunde comorile care îi dau valoare, iar la poale, în văile adânci și în câmpie, omul păzește roadele de animale, vânturi și vijelii care aduc ploile binefăcătoare pentru tot ce se află în spațiul ordonat. Talentul neîntrebuințat rămâne un zăcământ nedescoperit. Starea de ignoranță a gurmandului cu aspect de amforă plină și grea, se sparge repede, nu rezistă la ciocnirea cu electronii timpului ce creează energii mai stabile, la viteze mult mai mari la care materia sa nu rezistă. Spiritul grosolan din omul care spune că viața nu are sens, este ca și pasărea care a regresat, și nu este capabilă să se înalțe în zbor, până la cuibul din care a văzut lumina, datorită ochiului limitat și miopia prin care se orientează. Viața apare datorită ordinei din materie, prin care spiritul vrea să-și arate forțele sale vizibile și invizibile, precum particulele elementare și undele, în dansul de pe ringul atomilor. Valorile materiale sunt căutate și stocate de oamenii care își cresc urmașii fără nevoi și țeluri precise.Valorile spirituale nu se pot împărți, ele pot fi atrase prin gravitonii ființelor dornice de cunoaștere, de muncă, așa apar oamenii spirituali, ei răspândesc formele de cultură în lumile în care trăiesc, și în celelalte nevăzute. Spiritul se amplifică prin gând, când acesta este lansat în neant și când ecoul gândului se întoarce pe o curbă posibilă atunci, apare ideea ce poate să devină perpetabolă materializată, care va face viața omului mai suportabilă, mai decentă. Cine nu-și cunoaște etimologia și semantica numelui, nu știe să-și folosească eficient spiritul limbii sale. Cunoașterea omului vine de la natură, de la oameni, din cărțile citite, când ești pregătit și ai predispoziție pentru înțelegerea realității.Fichte a explicat lumii sale eul; Hegel a scris amănunțit despre spirit. Perpetabolismul prezentului simplifică modul de cunoaștere și ne arată relația dintre materie și spirit, dintre undă și particulă, iar timpul este cel ce măsoară unitatea dintre spirit și materie, dezvoltată în spațiul în care sunt înțelese energiile Spiritului Suprem care înlocuiește -ființa absolută- ca unitate dintre spirit și materie; în care materia „este”, se vede prin simțuri și spiritul de cunoaștere, când se cunosc legile naturale ale universului și a omului cu spirit cunoscător de sine. Golurile din corpul fizic al omului rezonează cu vidul, încărcat cu informațiile universului, iar creierul cu gândurile oamenilor ce au cunoaștere universală. La unii oameni ordinea ar putea să fie inversată sau amestecată, de unde constatăm dezordinea și haosul unora... Omul este o macroparticulă a universului în mișcarea infinită a spațiului cosmic, pe care îl cunoaștem prin spiritul nostru universal. Avem nevoie de o logică nouă, pentru ordinea dintre om și colectivitatea, care poate să ajungă la un echilibru, la o armonie cu legile naturii, cu legile universale acceptate de omenire.„Ordinea limbajului se oglindește în disciplina minții.”Recunoscând valoarea omului care se vede în oglinda minții sale, când încearcă să predice adevărul parțial al logosului său; tu rămâi ferm poziționat pe treapta care îți dă stabilitate. Matematicile au exactitate fiindcă nu au predicate. Logica modernă a învățaților din prezent va trebui să fie acceptată, când explică echilibrul dintre: logosul predicativ și logistica matematică. Această deprindere trebuie să fie valorificată cu toate costurile suportate de religii care prin logosul lor, fiecare au un adevăr propriu, deși unele recunosc un Dumnezeu comun. Religia are foarte multe idei și datini, unele rezultate din dogme. Știința are multe cunoștințe obținute prin rezultate valorificate metodic și rațional. Știința este o entitate ce urmărește cunoașterea realității, cu posibilități de a face ordine în majoritatea ramurilor existenței care interesează omul. A sosit timpul să se manifeste voința politică a conducătorilor, a organismelor internaționale și mondiale, numai prin cunoașterea globală și universală în disputele dintre state.Viitorul ce urmează nu va permite prezentului să spună omului că, viața și moartea apar din cuvinte, verbalizarea virtuală nu poate fi lăsată să concureze cu realitatea cunoașterii universale, beneficiind unii de naivitatea mulțimilor neștiutoare, amăgite cu promisiuni ireale. Câmpul energetic, spațiul logic și cel de cunoaștere universală, sunt termeni apropiați din punct de vedere epistemologic; înțelegerea lor confirmă diferența de cunoaștere a realității, printre oameni. Cunoașterea te obligă să-ți îndeplinești toate îndatoririle, cu mijloacele moralității învățate de la spiritul societății în care te afli, pe care le poți depăși cu pașii liberi ai spiritului universal, fără a ține cont de cunoașterea cutumiară. Cunoaşterea ştiinţifică ridică cugetul omului la universal; credința logosului ridică lucrurile la general. Generalul provine din inducție, un anume raționament care are întotdeauna concluzia ipotetică. Ideea generală a logosului este rezultatul unei abstracții, pe când conceptul universal de cunoaștere este obiectul unei intuiții reale. Intuiția este o cunoaștere nemijlocită, ea poate fi empirică sau rațională. Ideea intuitivă rațională duce la perpetabolă, la schimbarea lucrurilor uzate de timp, perpetabolismul acționează în instanță pe conducătorii cu judecățile greșite, incoerente, care duc la conflicte din cauza necunoașterii echilibrului dintre adevărul lor și realitate.RondelulÎnvaţă-ţi ochii să ardă-n adevărSorbind doar din iubire o divină hrană.Sărutul mincinos te poate corupe.Aşteaptă în tăcere să primeşti un nume,Ajută sărmanul să se-mplinească-n lume.Înţelepciunea e jocul de idei în care intri,Abandonând plăcerea din ritmul trepidant.Învaţă-ţi ochii să ardă-n adevăr,Sorbind doar din iubire o divină mană,Nu divulga secretul din singura ta hrană.Preamăreşte-ţi strămoşii adoratori de Soare,Mai luminaţi ca Eva şi Adam, în ParadisulLor cu firea indusă, trăită în răspăr;Tu! Îngrijeşte-ţi ochii să ardă-n adevăr.Perpetabola 212+1 ne dau sfânta treime din tată, mamă,Fiu sau fiică. Spiritul universal al perpetaboleiA scos omul din robia stăpânilor de sclavi,Prin știința spiritului perpetabolistic.Spiritul sfânt al religiei -consideră omulCa pe un rob umil -a lui Dumnezeu.IXIncoerența prezentuluiPentru a înțelege omul necesitățile lui prin cunoașterea sa, el trebuie să știe „ce este ceea ce există”. Omul crește prin cunoașterea lumii sale și prin descoperirea lucrurilor folositoare pentru semenii săi, în modalitatea echilibrată de împărțire a bunurilor dobândite, fără abuzuri cantitative în favoarea celor ce fac împărțirea. Omul are nevoie de o cunoaștere verificată, nu de una favorizantă, din cauza necunoașterii.Omul primitiv al pământului, din negura timpului foarte îndepărtat, din frică și mirare, față de natura mai puternică decât el, a început să gândească și s-a organizat în diferite forme pentru a învăța secretele naturii și a forțelor care depășesc puterile oamenilor. Ținând cont de necesitatea timpului de a-și mări puterea sa, el a creat triburile, în frunte cu omul cel mai puternic și cel mai viclean, cel cu aptitudini dictatoriale, cu influență deplină asupra membrilor tribului. Civilizațiile mult mai dezvoltate decât organizațiile tribale primitive, cu un comportament violent, au influențat triburile locale spre a se civiliza, dar educația războinică și dictatorială a fost întărită de civilizațiile dezvoltate care aveau aceleași principii ale puterii. Luptele dintre zei și supușii lor pentru cucerirea unei planete și a cerului, ne pot convinge despre aceste lucruri relatate de istorie. Logosul marilor preoți egipteni era mai puternic decât voința faraonilor, și același lucru se întâmpla în Babilon, în civilizația maiașă și în toate celelalte cunoscute de istorie, mai puțin se știe despre civilizația sumeriană, foarte dezvoltată, care a apărut, a fost consemnată de istorie și a dispărut misterios, menționată de istorici. Evul mediu, prin cruciade și alte războaie religioase, ne conving de puterea logosului, a adevărului virtual, în competiție cu exactitatea spiritelor naturii necunoscute. Așa cum medicina modernă, cu industria de medicamente, a înmulțit bolile oamenilor, din punct de vedere fizic, în același mod religiile și conducătorii laici, de când au apărut, îmbolnăvesc spiritul individual al oamenilor prin incoerența legilor, permițând religiilor puterea în supremația dogmelor proprii; cunoscute doar la modul individual și a unor colectivități restrânse. Cunoașterea reală începe cu știința omului despre sine, și despre lumea sa adevărată. Perpetabolismul va trebui să țină echilibrul dintre: cuvânt și număr, dintre materie și spirit, simțire și gândire, precum în lumea subatomică, unda și particula, mențin echilibrul energetic la nivelul microcosmosului.Perpetabola leagă finitul de infinit, iar perpetabolismul explică fenomenul -concret- prin care balanța energetică a universului rămâne în echilibru fără intervenția unei ființe divine. Adevărul menține echilibrul în om, semenii săi și societate, la niveluri acceptabile și echilibrate, fiindcă el este esența spiritului, ceea ce ar trebui să fie și între vorba și fapta omului, ținând cont de faptul că spiritul și materia sunt constantele de bază care întrețin universul cu toate energiile de care existența are nevoie. Cel ce vorbește de suflet nu are cunoaștere științifică, el se exprimă prin cunoașterea indusă, fără o logică evidentă; sufletul, suflarea, este cel de al șaptelea simț al omului în cunoașterea perpetabolistică. Între cunoașterea indusă, aflată de la cineva, prin cineva, și cea dedusă, măsurată fizic sau logic personal prin diferite metode, diferența este foarte mare, deseori inimaginabilă, datorită mutațiilor survenite în timp și din cauza dificultăților de măsurare exactă în mișcările materiei și a particulelor nemateriale explicate de Principiul de incertitudine al lui Heisenberg, care i-a făcut pe determiniști să coboare cu picioarele pe pământ, renunțând să caute formula care poate să determine comportamentul uman.Expresivitatea corpului uman reflectă densitatea elementelor spirituale acumulate, ca număr și valoare, în cunoașterea de expresivitate universală ce luminează omul prin vibrațiile sale.Un om bogat în spirit, un perpetabolist cu exigența cunoașterii sale, prin echilibrul său, se va putea ridica spre - cerul spiritualității - încă neperceput de oamenii obișnuiți, indiferent de treapta socială și pregătirea profesională, numai atunci când omenirea va ajunge la o sinteză de cunoaștere reală, la o religie universală de principii acceptate mutual, fără vanitatea unei grupări în detrimentul alteia, acceptând teza că, omul se cunoaște pe sine și lumea în care se află numai prin cunoștințe universale.„Cel ce-și adună ideile din câmpul universal de gândire -îmbogățește lumea.”Când gramaticile limbilor vorbite vor atinge universalitatea matematicii, sub dominația ciberneticii, atunci omenirea nu-și va mai pierde timpul discutând contradictoriu despre politică și religie, luptându-se unii împotriva altora din necunoaștere. Cunoașterea presupune o rațiune stăpânită cu luciditate de oamenii echilibrați în trăirea lor materială și spirituală, cu simțirea și gândirea controlată prin sinele ambelor părți, de spiritul lor individual care, la fiecare pas, gest și cuvânt, să nu se abată de la spiritul omului cunoscător cu sensul spre viitorul urmașilor. Pentru a se înțelege mai bine legătura, „religia” dintre spirit și materia la nivel microcosmic și macrocosmic, vom prezenta un fragment din cartea lui Stephen Hawking -Scurtă istorie a timpului-. „Deși lumina este formată din unde, ipoteza cuantică a lui Planck ne spune că în unele cazuri, ea se comportă ca și când ar fi compusă din particule: ea poate fi emisă sau absorbită numai în pachete sau cuante. De asemenea, principiul de incertitudine al lui Heisenberg, implică faptul că particulele se comportă în anumite privințe ca niște unde: ele nu au o poziție definită dar sunt răspândite cu o anumită probabilitate de distribuție.”Din acest citat, cei ce-l înțeleg într-o anumită măsură, pot să se convingă și din cărțile mele anterioare unde am scris despre comportamentul undelor și a particulelor, că acestea pot fi asimilate cu spiritul și materia, chiar și atunci când își schimbă rolurile, în lumea lor mică, subatomică. În lumea mare a corpurilor naturale și a lucrurilor create de om, legătura dintre materie și spirit, religia lor universală se vede în formele entităților amintite în care materia prezintă spiritul de care a fost creat. Lucrurile prezentate prin nanotehnologii, cu totul deosebite, create de oamenii de științe, va trebui să dea de gândit creaționiștilor din toate domeniile de cunoaștere.CatrenulOmizile știu să citească frunzele...Fluturii își fac aripile din frunze colorate.Cuvintele îmbracă și dezbracă muzele...Ele fecundează ouăle albe, bine ascunse.Dumnezeu trebuie să fie înțeles ca un numitor comun, universal, pentru toate popoarele planetei.Entitatea care a creat lumea, universul, cu tot ce ne poate oferi existența reală și cea virtuală, nu poate să fie o ființă care seamănă cu omul sau o altă zeitate încă necunoscută de religii și de știință. Toate religiile, inclusiv cele monoteiste, își dispută supremația cunoașterii lui Dumnezeu. Știința, neavând acest obiectiv de cunoaștere, nu se pronunță în această dispută majoră, crucială, prin oamenii ei din diferite ramuri științifice. Curentele de cunoaștere filozofică și religioasă nu le vom enumera nici analiza din simplu motiv că: nu au un numitor comun, un singur Dumnezeu. Cunoașterea științifică, surprinde prin realitățile descoperite, deseori contradictorii, dar acceptate în final de realitatea lor incontestabilă care este diferită de cunoașterea virtuală, ceea ce în religii nu se întâmplă, și astfel marii oameni de știință descoperitorii și inventatorii se bucură de o apreciere globală, universală, prin faptul că înaintează în cunoașterea lor tot mai dificilă și imprevizibilă, care se bifurcă, ramifică, precum teoria haosului și cele din matematici.Intuiția, concept situat pe granița dintre științele naturii și filozofie, încă puțin studiat de ambele tabere, ne-ar putea explica modul cum se fac anumite conexiuni instantanee ce străbat spații cosmice, între creiere, cuante de energie, atomi, molecule și diferite organe și organisme.Sistemul de educație prin evoluția naturală și socială a umanității, a fost urmărit de către oamenii de știință, din toate perioadele cunoscute de realitatea istorică a timpurilor. Perpetabolismul, concept nou apărut în literatură, pune în balanța de cunoaștere a omului rațional, două forme de cunoaștere diametral opuse: creaționismul religios și evoluționismul științific, din care o întrebare firească se poate pune astfel: De ce natura a făcut cu 4 milioane de ani în urmă -australopitecii- și mult mai târziu a apărut Homo-sapiens, din care a evoluat omul modern al zilelor noastre care cercetează fără să țină cont de ce spun creaționiștii? Pe planeta Pământ, structura genetică dintre maimuțele primitive, omul sălbatic, cel al timpurilor noastre, nu a avut o evoluție cu totul deosebită, dar ordinea și evoluția interioară și exterioară a omului din zilele noastre este radical modificată. Evoluția societății omenești a fost determinată de modul de gândire a omului prin comparație, măsurători, descoperiri și inovații în toate domeniile, în care evoluția este posibilă. Mentalitatea tainică a unei societăți fără progres spiritual, cu religii fundamentaliste, oameni corupți în conducerea statelor, care nu pot fi schimbați, într-un timp rezonabil datorită ineficienței legilor și a organismelor regionale și globale, nu mai pot fi tolerate. Cunoașterea de sine îți ordonează simțurile și-ți luminează mintea, când se află într-un echilibru de cunoaștere care, îți dă puterea să treci peste pragul imposibil al unora. Spiritul cu informaţia cu suportul său de materie, ridică omul prin verticalitatea minții sale, spre spații tot mai luminoase, mai ordonate, pe care le măsoară nanometric și citește informațiile necesare cu ajutorul intuiției și a altor mijloace.Cel ce-și îndreaptă săgeata timpului său de cunoaștere spre viitorul urmașilor, prin creațiile sale, îmbogățește prezentul tuturor. Un perpetabolist care știe și înțelege procesele evolutive naturale, ireversibile care se bifurcă în direcții imprevizibile, prin perpetabolele care stabilesc noile evoluții, în spațiu și timp, ținând cont de haosul, ordinea omenirii, și involuția animalelor și a cunoașterii virtuale, din lumea omului necunoscător, ne putem da seama că Dumnezeu nu poate fi o entitate fizică, o persoană precum este descrisă în cărțile religioase și unele filozofii, afirmând că această ființă a creat -Lumea-, cu tot ce există în ea. Procesul evolutiv, cum este prezentat de oamenii de știință, cu toate bifurcațiile sale, este unul integrat și desfășurarea sa în timp fiind imprevizibilă, imprevizibilul nu se poate proiecta în viitor, numai de cunoașterea virtuală, religioasă, prin toate minunile posibile și imposibile, și atunci este foarte important să știm ce sistem de cunoaștere alegem, spre ne a atinge țelul obiectivelor propuse în prezent și viitor.Înțelegerea este liantul cunoașterii pentru cel marcat de -cunoașterea de sine-, de gândirea autodidactică a spiritului său orientat spre cunoașterea universală, evitând mulțimile din procesiunile religioase de adorație divină și ură pentru adversarii de credințe diferite. Evoluția omului din majoritatea societăților civilizate, având culturi diferite, au progresat în domeniul științific, în tehnologiile producătoare de bunuri alimentare, tehnice, științifice, față de o stagnare inexplicabilă în domeniul culturii politice și religioase. Nici o cultură religioasă, prin mesajul său de cunoaștere, nu este universală. Această afirmație nu poate fi respinsă de un om cu o educație bazată pe cunoștințe reale, acceptate universal și atunci ne punem întrebarea: Religiile divergente, concurente, fundamentaliste cu relativitatea cunoașterii lor neuniversală pot accepta un Dumnezeu comun, universal?Fără o știință a spiritului, va fi foarte dificil să răspundem la această întrebare pusă de perpetabolism. Evoluția omenirii ca societate globală, datorită progresului tehnic de procesare și transmitere a informațiilor; spiritul fiind în mare măsură -informație-, care poate fi folosită de conducătorii statelor independente și ineficiente în stoparea abuzurilor, crimelor, atacurilor armate, războaielor religioase și inechitățile sociale, fără a explica popoarelor că omenirea are nevoie de un singur Dumnezeu, și acesta este Spiritul Universal Suprem pe care avem datoria să-l respectăm pentru a ne respecta pe noi înșine și pe semenii noștri ce au religii diferite. Politica de supraviețuire a societăților omenești, prin conducătorii statelor respective, au o mare responsabilitate în promovarea unei politici de cunoaștere spirituală la modul universal, elaborată de instituțiile internaționale și de Organizația Mondială. A sosit timpul ca Homo sapiens, cel cunoscător de sine și de lumea sa, să înțeleagă perpetabolismul, să se înțeleagă pe sine, lumea în care trăiește, și să știe: „ce este ceea ce există”.Culturile dominante în societățile omenești, din toate timpurile, au fost cele religioase, influențate de dogmele necunoașterii, nerecunoscute la nivel universal, în trecut, și în prezent, iar când religia a fost obligată să recunoască realitatea cosmică după descoperirea lui Copernic, au continuat fără măsuri radicale, de a schimba lucrurile printr-o altă formă de cunoaștere și de trăire, tolerând în posturile de conducere a bisericilor și a statelor: necunoscătorii, supraponderalii, obezii, drogații, fumătorii și alți vicioși care erau și sunt binecuvântați de clerul religios. E trist că și în prezent, oamenii săraci și cinstiți fără relații cu puterea politică coruptă suferă din cauza lipsei de măsuri adecvate, la timpul potrivit și lucrurile degenerează în haosul din mintea oamenilor în special din sfera politică, administrativă și religioasă. Din acest motiv și încă multe, de altă natură, cei învinși în diferite dispute, se pregătesc să se revanșeze, când ocazia le este oportună și astfel se naște terorismul. Toate grupurile și societățile omenești se folosesc de superstiții, în cazurile unde legea și cunoașterea reală lipsește, și aceste cazuri sunt nenumărate și intolerabile în multe cazuri, și astfel haosul din cunoașterea spiritului universal este înlocuit cu spiritul individual al omului, prin legile sale ce apar și dispar, precum zilele și nopțile din viața oamenilor buni sau răi, credincioși, atei și necredincioși. În lumea cosmică, energiile universale inepuizabile se produc prin mijloacele create de entitățile cu spirite universale, într-un proces în care nu se pierde nimic. Spiritul universal se întreține pe sine, cel individual și colectiv, necunoscător de sine, se luptă pentru supraviețuire și supremație.lhvbklGândirea NoeticăÎn Homo Universalis, cartea lui Anton Dumitriu, un filozof român de mare cultură, la pagina 56, afirmă: „În orice caz, datele teoretice și practice ale științei de astăzi nu ne îngăduie afirmația că într-o zi vom știi totul.O astfel de afirmație are în cadrul științific actual o doză de naivitate.” Exigența cunoașterii științifice se bazează pe lucrurile oferite de matematică, fizică, biologie, mecanica cuantică, chimie, etc, dar pentru o cunoaștere aprofundată a lumii, a universului, nu sunt suficiente numai cunoștințele științifice. Cea mai dificilă cunoaștere este „cunoașterea de sine”. Heraclit a spus: „Erudiția nu formează spiritul”, nu aduce înțelepciune.Raportul dintre ce știm și ce nu știm este dat de un număr finit, și unul infinit, care este 0. În perpetabolism, numerele încep cu 0 și se termină cu 9, iar începând cu 10 și până la infinit vom vorbi despre cifre. Un pahar folosit de regulă pentru lichide, omul cu o educație limitată, rudimentară, atunci când își termină băutura din pahar spune că, paharul este gol. Aerul dintr-un pahar conține multe microorganisme și elemente microscopice pe care omul de rând nu le vede cu ochii și spune că în pahar nu este nimic, ceea ce e adevărat numai din punctul său de vedere și de cunoaștere. Euclid a ajuns la secțiunea de aur prin tăierea unei drepte - ținând cont de un raport între cele două segmente și întregul segment. Raportul rezultat nu a fost obținut de Euclid numai prin calcule matematice; aceste realități nu pot fi descoperite în amănunțime din cărțile și revistele de specialitate, numai cunoașterea de sine te poate conduce spre o cunoaștere universală.Energia noetică este o sursă de informare emanată dintr-un spațiu vid, din care energia spirituală nu lipsește. Zero, poziționat înaintea unității fracționează unitatea până aproape de infinit, și după unitate o multiplică în aceeași măsură. Plecând de la această realitate, zero și unu, sunt cele mai importante numere.O sămânță dintr-un fruct nobil, altoit, dă un lăstar sălbatic. Puiul de om nu face excepție. Spiritul omului educat, spre a se cunoaște pe sine, are nevoie de ordinea sa pe lângă erudiția necesară și stăpânirea limbajului cotidian. Omul devine spiritual prin cunoașterea noetică; subiectul cunoscător de sine este spirit universal. Omul are libertatea abstractă, naturală și posibilitatea de înfăptuire a binelui și a răului. În cazul al doilea, omul stăpânește echilibrul dintre bine și rău dobândit prin cunoașterea de sine, și își îngrijește forma corpului fizic păstrând raportul -înălțime-greutate prin componenta spirituală vinificată corespunzător, întocmai precum esența din sinteza cunoașterii sale.Caracterul virtual al discursului metafizic și religios, cu un nivel de cunoaștere a realității, de o aproximație foarte limitată, cu o evidentă ficțiune a lucrurilor prezentate, care duc prin limbaj la o generalizare eidetică, cu privire la cunoașterea divinității și a omului, iar această aproximare relativă atrage ca un magnet mulțimea necultivată care știe doar ceea ce i se spune, și astfel omul interesat nu poate să cunoască realitatea legică a universului și perfecțiunea lumii din care e o mică parte, ca dovadă a existenței sale autentice. Concepția religioasă despre Dumnezeu invocată în momentul liturgic, când e chemat creatorul să-și desăvârșească lucrarea sa, la o examinare mai atentă, nu poate fi nici ea decât o afirmație plurivocă, într-un sistem de cunoaștere parțial determinat, în care cunoașterea nu reprezintă realitatea dintre om și lumea sa, dintre esența spiritului și substanța materiei. Adevărata cunoaștere a omului începe prin comparația însoțită de măsurarea exactă a lucrurilor și aprecierea lor, unul față de altul, funcție de calitatea constatată la determinarea științifică a căror diferențe se pot pune în valoare prin examinare noetică, spirituală, în opoziție cu ideile subiective din viața cotidiană și cea religioasă.Relația și raportul dintre numere dobândește o importanță semnificativă odată cu forța metafizică a numărului matematic, a calității cantitativului, acesta introduce ordinea omului și în rândul celorlalte determinări importante ale realității. Lumea artelor își depășește treptat condiția de meșteșug prin: arhitectură, artele plastice, difuzarea și stocarea informației, iar muzica a reușit chiar să domesticească religia invitând-o la o formă de cunoaștere bazată pe relația dintre numere, în care puterea divinului se manifestă la cotele cele mai înalte. Armonia vieții este o afinitate selectivă de cunoaștere, a cărei particularitate calitativă se dobândește în timp, prin înțelegerea spiritului și a materiei, conversiunea lor reciprocă producându-se funcție de posibilitățile de recuperare energetică în baza legilor naturale ale fiecăruia din cele două componente ale unității cosmice.Un sistem de cunoaștere noetic trebuie să se exprime cu o deosebită claritate, în ceea ce este ordinea lucrurilor esențiale și substanțiale; spiritul fiind entitatea programatoare a existenței în ansamblul său, dispunând de un sistem de relații dinamice și echilibrate, în care omul trebuie să se afle pe primul plan, învățând să-și elimine sentimentele primare ale naturii sale fizice, pășind pe un tărâm de cunoaștere superior, în care libertatea sa este nelimitată, în măsura în care nu deranjează pe nimeni, și respectul față de semeni, în vorbă și faptă, este primordial. Cea mai importantă activitate omenească legată de cunoașterea realității, cantonată în domeniul educației, se rezumă în primul rând la educația voinței de a cunoaște și a-ți îmbogăți sinele, spiritul individual, în vederea adaptării corpului fizic și mental, la necesitățile imperioase, depășind diletantismul agreabil dominat de sentimente și instincte animalice care stăpânesc pe cei fără educația cunoașterii superioare, devenind robii deprinderilor necontrolate la timp, știind că dezvățarea e foarte dificilă, iar pentru unii -imposibilă.Natura fanteziei virtuale, a omului fără observarea și urmărirea mutațiilor survenite prin evidența perpetabolelor, la nivel individual, colectiv și în societate, perturbă ordinea omului, se dezechilibrează și dominat de haos devine vulnerabil.Perpetabolismul este conceptul de cunoaștere universală prin prisma cosmologică. Cunoașterea științifică acceptată universal este relativă, datorită haosului din totalitatea universurilor încă necunoscute, precum necunoașterea spiritului. Cosmosul este partea ordonată a universului cunoscut parțial de astrofizicieni și alți oameni de știință. Numai prin cunoașterea Spiritului Universal putem adopta legile întregului univers, a haosului despre care știm foarte puține lucruri reale, importante, și a ordinei, în tot ce există, cunoscut și perceput de om. Spiritele naturii creează condiții de viață pentru plante, animale și om, prin ordonarea materiei sale de a produce toate formele de energii necesare în conexiune cu spiritele universale superioare. Spiritul omului ordonat în cunoașterea tehnică a materiei pe care o prelucrează, face lucruri folositoare și jucării cât mai inteligente pentru copii săi, ca să depășească nivelul spiritual al animalelor, să se pregătească pentru o viață tot mai sigură, mai curată și mai ordonată, prin spiritul de cunoaștere perpetabolistic, învățându-i ce este necunoașterea.Spiritul colectivităților profesionale din toate domeniile, creează tot ce este necesar și posibil în timpul parcurs, pentru societatea restrânsă și trece în societatea extinsă la nivel global. Spiritul conducătorilor: politici și religioși, cei ce împart puterea laică și religioasă, sunt entități cu un spirit relativist, fără a avea o cunoaștere superioară recunoscută global și universal. Spiritul Suprem, la nivelul universal, ordonează materia, o face și o desface, pentru a obține energiile necesare de întreținere și conservare a materiei și a informațiilor creative cu aportul spiritelor cunoscătoare de sine. Spiritul necunoscător de sine își pierde identitatea sa individuală, colectivă, națională și în cazuri extreme se pierde și identitatea globală, precum s-a întâmplat pe planeta Marte.Nesiguranța în cunoașterea reală a lumii, se agravează la nivel planetar, din punct de vedere ecologic, pe toate continentele din cauza abundenței belșugului în mijlocul căruia se află conducătorii lipsiți de spirit, de informație echilibrată și astfel mulțimile de profitori abuzează de corupție și își susțin conducătorii. Această situație este cunoscută de peste 3000 de ani și poate fi corectată prin perpetabolism; logistica sa a fost verificată, din toate timpurile, la modul individual al spiritelor cunoscătoare, a sosit timpul să-l extindem la nivelul societăților dezvoltate spiritual și ulterior la nivel global.Spiritul timpului nu ne poate ierta cu rugăciunile preoților, cu lupta lor spre a converti cât mai multe spirite individuale, care ar vrea să trăiască și să muncească în libertate, fără reguli canonice și dogmatice impuse de religiile arogante, fiecare cu dumnezeul lor.Teoria cunoașterii perpetabolistice începe prin înțelegerea sensului gramatical al cuvintelor, înțelegerea ideilor în formulările exprimate, afirmațiile și opiniile din propozițiile legate corect, consolidarea capitolelor și legătura lor cu viziunea întregului care se conturează, sau nu se conturează, repetându-se aceleași forme de cunoaștere, în alte variante, a expresiei literare redundante. Cea mai importantă teorie a cunoașterii, este acea în care autorul își prezintă cunoașterea sa, peste ceea ce a învățat la școală și de la alți autori, arătând mutațiile survenite pe care le îmbină armonios într-o realitate incontestabilă, demonstrând tautologia vechilor tipuri de cunoaștere. Rigorile cunoașterii nivelează golurile timpului, lăsate de perversitatea egoistă a oamenilor îmbolnăviți de inconsecvența propriilor forme de cunoaștere.Cunoașterea spiritului intrat în viziunea perpetabolistică, face abstracție de cunoașterea religioasă și filozofică, acestea confundând sufletul cu spiritul, fără o descriere separată și amănunțită a acestor două concepte. Nu se poate înțelege esența universului rătăcind printr-o infinitate de judecăți particulare, fără un numitor comun și astfel nu înțelegem că esența universului este -spiritul său-, protejat în banca de conservare a informațiilor universale dominante în spațiul universului care se întreține pe sine prin energiile generate de materia pe care o controlează. Cuvintele și toate formele de limbaj sunt limitate, față de faptele ce se petrec în corpul uman, la nivel atomic, celular și în schimbul de energii dintre organele întregului corp, cu natura înconjurătoare, sistemul solar și întregul univers.De mii de ani oamenii repetă aceleași cuvinte uzate și creează altele noi pentru a-și contrazice adversarii în domeniul cunoașterii, prezentând lucruri reale și ireale, din care apare analiza mijloacelor lingvistice, fiindcă lucrurile despre care vorbim nu mai pot fi alăturate și comparate între ele. Când ne dăm seama de diferența dintre lucrurile cunoscute și cele necunoscute încă, trebuie să ne concentrăm modul de gândire a cunoașterii despre om, lumea sa și univers, doar într-o propoziție sau o frază foarte concentrată. În filozofia europeană, a trecutului și prezentului, mulți filozofi susțin că nu există principii în cunoaștere. În religii, fiind toate dogmatice; despre principii nu poate să fie vorba, iar în exprimarea cotidiană de asemenea lipsesc principiile.„Nu există cunoaștere fără principii.” Cunoașterea demonstrată trebuie să rezulte din premise adevărate, premise nemijlocite, cunoscute mai bine și mai înainte decât concluziile ale căror cauze sunt.” (Aristotel, Metafizica)Analizând profunzimea spirituală a acestui text în care metafizica era termenul ce putea fi alăturat, a ceea ce se înțelege prin -spirit-, informație universală, iar cauzele și principiile erau considerate de Aristotel, precum particulele și undele în mișcarea lor de necesitate și oportunitate, în diferite cazuri, atunci când mutațiile cauzate de perpetabole, în toate procesele evolutive, fizice, energetice și spirituale, pot fi considerate ca vectori de bază, în cunoașterea omului prin urmărirea evoluției sale și a lumii care îl înconjoară, pentru a știi în realitate, „ce este ceea ce există”.Ordinea cauzală și cronologia efectelor perpetabolistice pot fi înțelese logic prin știința spiritului, demonstrația logistică prin mijloacele matematicii care dau rezultate sigure, fără erudiția expresiei literare de tip -logos- care, se repetă la nesfârșit, fără să spună nimic esențial, printr-o cunoaștere universală.Sistemele științifice care pun accentul pe demonstrație, pe cunoașterea derivată, trebuie să se oprească la punctul anterior pe care nu-l pot demonstra, din lipsa necunoașterii lucrului și a faptului care l-a generat. Credințele axiologice și intuițiile pot fi introduse în orice teorie științifică, pentru a-i da sensul propus, cu o condiție obligatorie, de a nu fi contradictorii față de teoriile recunoscute universal. Științele urmăresc ținte cu aplicații și scopuri de ordin practic, pe anumite domenii; credințele religioase în totalitatea lor, având la bază o axiomatică bazată pe revelații cu o finalitate dogmatică, de dominare, ele nu pot atinge o cunoaștere universală, precum nici filozofiile fără principii perene, nici mistica. „Philosophia perennis” urmărea să ajungă la o cunoaștere totală. Datorită timpului ei de manifestare, nefiind însoțită de o știință care să-i stimuleze orientarea în cunoașterea la care aspira, această filozofie s-a limitat la alte derivate ale gândirii. În prezent, știința a depășit așteptările omului, dar el tot nu se cunoaște pe sine, nici lumea care-l înconjoară, din lipsa înțelegerii cu semenii săi și cu sine însuși. Spiritul perpetabolistic, când se va ridica prin cunoașterea sa universală, peste spiritele tuturor științelor și a formelor de cultură, consolidate în timp, fără să înțeleagă timpul ca parte a spiritului, ce însoțește omul în lumile văzute și nevăzute, atunci știința spiritului perpetabolistic va reuși să echilibreze balanța cunoașterii reale și a celei virtuale.Până atunci, toate formele de cultură, științifice și sociale, vor trebui să atingă o formă de cunoaștere globală și universală, minimală și obligatorie, în vederea depășirii haosului imprevizibil, care ne poartă spre deschiderea unei găuri negre capabile să ne transforme în alte forme de energii mai puțin perdante.Aceste ipoteze de mare anvergură nu pot fi demonstrate logistic, dar fiind argumentate axiologic și acceptate la nivel global, ele trebuie înțelese de marea masă a oamenilor prin fapte, nu prin vorbe, ritualuri și dogme inadmisibile în mileniul III la o scară de manifestare atât de periculoasă la nivel mondial. Cunoașterea universală este la capacitatea intelectului uman, un factor de a înțelege existența și manifestarea universului, ca întreg, prin cunoașterea omului ca parte componentă a lumii sale, creată prin legi universale, pe care le cunoaștem parțial, și din care se pot deduce legile cele mai importante de strictă necesitate, ignorând mulțimile de legi care nu afectează omul. Paleontologia, reconstituie din rămășițele vegetale și animale, -ceea ce a fost întregul.Ceea ce știm despre planeta Pământ, ca fiind integrată în spațiul universal, este suficient și nu avem nevoie de alte cunoștințe pentru a nu o distruge prin poluare, și totuși încă nu suntem capabili, din cauza egoismului și a aroganței conducătorilor de state, prin Organizația Mondială care, nu protejează planeta noastră comună, a bogaților și a săracilor, a oamenilor cunoscători și a celor necunoscători.„Cei ce au vorbit și l-au văzut pe DumnezeuErau lipsiți de sine - aveau numai un Eu!”Arhimede avea nevoie de un punct de sprijin pentru a ridica pământul. Neștiința de azi îl poate distruge din cauza șefilor de state care acceptă premiul Nobel pentru pace... Atât timp cât omul fabrică arme periculoase pentru bani, viața oamenilor este într-un pericol permanent, fiindcă mentalitatea noastră a rămas la nivelul triburilor sălbatice, la nivel de interese individuale și de grup.În perpetabolism spiritul și materia sunt entități absolute; ele nu au nevoie de nici o demonstrație științifică sau teologică. Cei ce nu înțeleg formele imprimate în materie, care vin de la spirit, nu înțeleg nici perpetabolismul. Forma și informația cuprinsă în materie asigură toate energiile necesare întreținerii universului, din care și omul este parte, cu energia ce se datorează formei corpului său spiritual și material. Perpetabolismul depășește stările existențiale relative de cunoaștere și înțelege omul cu esența părții sale spirituale și materiale, cu timpul său limitat care-l însoțește spre a se cunoaște pe sine, la modul simplu, fără determinări și procesiuni ce pot contamina și perturba cunoașterea reală a omului cu o educație limitată.Fiecare știință trebuie să plece de la un principiu real, logic, necontradictoriu, ușor de înțeles, prin simplitatea prezentării sale, fără demonstrații care nu se mai opresc și nu duc la nici un rezultat. Cunoașterea perpetabolistică având la modul științific principiul perpetabolei, care se definește pe sine ca termen evoluționist, în dezvoltarea lucrurilor și a fenomenelor de cunoaștere, prin modul de urmărire a mișcărilor materiei însoțite de spiritul care o poartă, o modifică, într-o realitate reconstituită superior, față de trecutul imediat sau îndepărtat, prin punerea în evidență a spiritului universal de cunoaștere, dobândit de oameni. Până când principiul esențial al științelor sociale nu va fi spiritul, nu substanțele materiale, pe care le determină prin diverse măsurători, și se folosește de energiile pe care le dezvoltă, în scopuri egoiste, sociologii și cosmologii nu vor reuși să cunoască partea esențială a universului, spiritul său, din câmpurile informaționale luminate și întunecate, astfel bezna din cunoașterea omului va mai persista.Omul spiritual din toate timpurile a cunoscut lucrurile -empiric- prin puterea de pătrundere a sinelui său, și prin inspirațiile provenite de la alte spirite nevăzute, pe care le-a acceptat sau respins, după capacitatea de înțelegere a spiritului respectiv. Prin analiza genetică se ajunge la forma materiei organice; prin analiza spirituală se ajunge la esența din energia materiei, a fenomenelor analizate logic. Atomismul lui Democrit nu putea da o explicație științifică la prezentarea atomilor, la timpul respectiv. Democrit putea doar să anunțe numai formularea, printr-o inspirație a unor spirite care au cunoscut mecanica cuantică și energiile atomice.Omul obișnuit, când se trezește din somn într-un spațiu luminat, vede lucrurile reale, se gândește la ce are de făcut, și imediat își dă seama că a uitat ceea ce a visat. Același lucru se întâmplă și cu spiritele oamenilor când pleacă în lumea lor. Omul cunoscător de sine leagă inspirațiile de cunoștințele sale și acceptă să fie inspirat în ceea ce nu cunoaște. Spiritul perpetabolistic din om leagă inspirația cu ajutorul perpetabolelor, din lanțul existențial evoluționist, la modul genetic și la cel noetic.Perpetabolele însoțesc evenimentele ce aduc mutațiile în prezentul ce trece peste pragul istoriei îndepărtate, cu tot ce această disciplină poate să consemneze pentru viitorul ce urmează, când va intra pe scena prezentului să arate civilizațiilor respective, despre cele anterioare lor: cum s-au născut, cât au trăit și cum au murit ca niște organisme vii, sau ca niște forme naturale inerte. Istoria care înregistrează evenimentele întâmplate, reale sau false, fără să le descrie cauzele și importanța evenimentelor din timpul descris, nu poate să fie numită știință. Istoricul care descrie cauzele evenimentelor întâmplate în diferite perioade de timp, le explică efectele și cauzele care le-au generat, ținând cont de principiile reale și virtuale, a timpurilor respective, legate de necesitățile și progresul de gândire a prezentului, programând un țel ipotetic, pe care istoria nu-l are ca principiu, atunci istoricul respectiv se poate numi om de știință.Cei ce au considerat superioritatea logosului în defavoarea energiilor palpabile ale materiei, au fost în primul rând teologii și filozofii, care înțelegeau istoria neînceputului, a inexistenței despre care vorbesc la nesfârșit, fără să înțeleagă integralitatea timpului și a spațiului ca entități reale, de o diversitate infinită și irepetabilă. Omul, indiferent de profesia sa, de pregătirea profesională și intelectuală în diferite domenii, când se uită în oglindă la intervale de timp diferite, își dă seama de schimbarea imagini sale fizice. Omul cu o pregătire și cu o capacitate de a face o regresiune în timp, la durate de mii de ani și chiar până la milioane de ani, și-ar da seama de imaginea sa posibilă, ținând cont de genetica și înfățișarea sa la timpul respectiv, și înțelegând veșnicia, își va da seama că nici o istorie nu poate să trateze evenimentele neîncepute.Istoria neînceputului - nu poate exista. Omul limitat în gândirea sa, este o entitate eidetică, purtată de o entitate genetică care apare și dispare. Cunoașterea individuală și cea de colectivitate individualizată, este o cunoaștere sensibilă, estetică, limitată la supraviețuire și dominație decadentă. Cunoașterea noetică, a subiectului echilibrat, cu o gândire perpetabolistică, neviolentă în manifestarea sa, având o deschidere perpetabolistică, are țelul său îndreptat spre viitor.Perpetabola 240Ordinea naturii a făcut lumile frumoase,Schimbând arhitectura omului din oase.Spiritele-nalte, cu cel mai mare creier,Selectează oameni, învârtind un treier.În viață e bine să ști în cine te încrezi, dupăCe ai învățat cum să măsori –ceea ce vezi.[///]Certitudine și incertitudineÎn lumea fizică, certitudinea obținută prin simțuri, nu în toate cazurile este reală, în totalitatea sa. În multe cazuri vedem imaginile unor lucruri necunoscute prin forma și calitatea lor, dar nu știm la ce folosesc, dacă sunt benefice sau periculoase. Auzim diferite sunete și nu putem fi siguri în toate cazurile de unde provin. Mirosul ne ajută în cele mai multe cazuri dar el e limitat. Simțul tactil ne face deseori să ne ardem degetele. Gusturile sunt certe și incerte. Simțul sexual este cert la omul normal dotat de natură, dar incert până la anormal, la cei ce au handicapul sexual. Aceștia își cer un drept pentru handicapul lor pe care natura, din motive necunoscute încă, le-au omis acest simț. Simțul respirației este o certitudine. Când nu respiri nu mai ești în lumea fizică a certitudinii și incertitudinii.Am încadrat sexualitatea și respirația la cele cinci simțuri recunoscute de științele actuale, deoarece nu le puteam considera categorii spirituale autentice, și pentru a nu se mai confunda sufletul cu spiritul.Lumea spirituală este mult mai vastă decât cea a sufletului, a materie, pe care o domină, o ordonează, o face și o desface, într-o economie universală, prin care spiritul universal întreține și alimentează toate spațiile din univers cu energia realizată din ordonarea specifică a materiei, datorită puterii sale cunoscute și necunoscute.Spiritul este entitatea cu puterea de informație, în actul creației, care începe în lumea particulelor elementare și ajunge să ordoneze galaxiile în spațiul cosmic. Spațiul cosmic, cel ordonat, cât și spațiile universului haotic coexistă împreună cu: norii de praf, găurile negre, supernovele, cometele, etc, care sunt controlate de spiritele naturii universale. Noțiunea de spirit este mult mai cuprinzătoare și mai superioară decât cea de suflet; folosită de religii și în exprimările cotidiene, de conviețuire în lumea incertitudinii, în trăirea de supraviețuire. Omul preistoric avea un spirit infantil, precum spiritul copiilor. A urmat spiritul religios; rudimentar, la oamenii sălbatici și primitivi care, s-a rafinat până în zilele noastre, dar în esență a rămas tot ceea ce a fost, un spirit limitat, fără o cunoaștere universală la nivelul tuturor religiilor. Spiritul ştiinţific s-a dezvoltat din cooperarea civilizațiilor dezvoltate, cu populația autohtonă necivilizată din timpurile îndepărtate.Spiritul științific se dezvoltă și în prezent, cel religios stagnează de multe milenii. Avem mulțime de spirite: spirit de cunoaștere religios, științific, filozofic, social, politic, spiritul legilor, etc. Avem o categorie de spirite controversate, puțin cunoscute, precum spiritele paranormale, spirite oculte, organizații „științifice”-ezoterice, spiritism; acesta comunică printr-un „medium” cu spiritele morților. Toate aceste spirite și altele nenominalizate printre care și spiritele mistice, au o doză de incertitudine, datorită puterilor de manifestare incredibilă, deseori reale, dar totuși limitate ca importanță.„Înțelegerea lucrurilor este liantul cunoașterii.”Creșterea fizică a omului este limitată în timpul trăirii sale. Activitatea spirituală continuă și după moarte, în alte planuri ale existenței. Declinul omului începe cu spiritul incertitudinii sale de cunoaștere, cu dezechilibrul dintre simțirea și gândirea sa, nesocotind unitatea duală dintre spirit și materie, în momentul când se infiltrează în mintea sa o dorință nestăpânită. Minunile din cuvintele ce alcătuiesc povești fantastice, religioase și laice au o realitate virtuală.Nu poți fi om spiritual și modern, în același timp, când îți asiguri bunăstarea din munca oamenilor nevoiași.„Linia adevărului este aceea pe care îți poți menține echilibrul minții, cu educația ce vine din spiritul rațional, din rațiunea universală.”Recunoașterea unui mod de gândire într-o teorie sau cutumă ce poate fi înfăptuită pentru o comunitate, poate să-și primească avizul favorabil funcție de importanță, numai în cazul unei acțiuni unanim recunoscută. Omul de spiritualitate superioară crește prin cunoașterea lumii sale și prin făurirea lucrurilor folositoare, pentru semenii săi, iar la împărțirea „plus valorii”, a profitului, el pretinde minimul necesar pentru favorizarea celor harnici și cinstiți.Toți cei ce au o singură credință limitată, citind și învățând numai ceea ce consideră ei că li se potrivește, nu pot să-și dezvolte un caracter puternic, atotcuprinzător, fără o depășire de sine pe toate planurile cunoașterii. Limitarea te menține în incertitudinea cunoașterii.Perpetabola 196Învățarea și memorarea au valoarea luminiiPătrunsă de fapta ce creează oaza de destin,Precum un gând fericit al muncii inventive,Creatoare, folositoare –ca lumina din Soare.Comorile istoriei din cimitirele sfinteSunt păzite strașnic de sensul din cuvinte.XVÎnțelegerea perpetabolismuluiSubiectul, persoana fizică independentă, care nu acceptă numai certitudinile, în problemele de cunoaștere esențială, minoră și majoră, când a început să înțeleagă noțiunea de -perpetabolă- și conceptul de perpetabolism, începe să-și urmărească cunoașterea de sine, ca ființă alcătuită din spirit și materie, obținând informațiile și energiile necesare pe parcursul vieții sale, la finalul căreia, materia epuizată de energii se reciclează la nivelul elementelor subatomice, componente pentru materia organică, și astfel spiritele integrează materia funcție de energiile disponibile, pentru o pereche matură, bărbat și femeie, cu o vibrație compatibilă. Din cele două forme de energii: pozitivă a bărbatului și negativă a femeii, apare o nouă formă naturală de viață, puiul de om, cu genele existențiale ale timpului pe care îl parcurge perechea respectivă.Un perpetabolist știe de unde a venit pe lume, cunoaște lumea sa, printr-o cunoaștere acceptată universal, nu îi este frică de moarte, nu va spune niciodată precum Socrate că: „știu că nu știu nimic”, nici că nu există Dumnezeu, știind că spiritul său individual provine din Spiritul Universal Suprem, din care el este o infimă parte.Drumul pământean al omului străbătut cu simțirea și gândirea creațiilor sale virtuale, reale și văzute pe tablele pământene, din spațiul atmosferic, și din vidul întunecat sau luminat, menține omenirea în lumea veșnică a universului.„Pentru a supraviețui, ființele umane trebuie să consume hrană, care este o formă ordonată de energie, și o transformă în căldură, care este o formă dezordonată de energie. Pentru a rezuma, legile științei nu fac distincție între direcțiile înainte și înapoi ale timpului. Totuși, există cel puțin trei sensuri ale timpului care diferențiază trecutul de viitor. Ele sunt sensul termodinamic, direcția timpului în care dezordinea crește, sensul psihologic, direcția timpului în care ne amintim trecutul și nu viitorul; și sensul cosmologic, direcția timpului în care universul se extinde, nu se contractă.” (Scurtă istorie a timpului, Stephen Hawking).Analizând valoarea acestui test științific, scris de un om de știință recunoscut în lumea științifică, prin lucrările sale de cercetare cosmică și de altă natură, vom fi surprinși de concepția teoriei științifice în viziunea perpetabolistică; cele două teorii prezentate au o viziune concordantă.Spiritul științific nu se moștenește, el se formează în timp, prin cunoașterea legilor universale și înțelegerea raporturilor constante dintre fenomenele naturii. Spiritul religios prețuiește credința, tradiția și supranaturalul, deasupra rațiunii.Între dialogurile lui Platon și evangheliile Noului Testament, ambele folosind genul narativ, cu multe similitudini, se detașează perpetabola timpului care apare din cuvintele lui Iisus, când spune: „Să-ți iubești aproapele și să-ți ierți dușmanii.” Când va înțelege creștinismul posibilitatea echilibrului dintre Spiritul religios și Spiritul științific, religia creștină va deveni o religie universală. Metafizica religioasă nu poate fi înțeleasă de știință până când nu va deveni universală.Spiritul științific nu poate progresa într-un sistem unic al energiilor, numai introducând gravitația, ca să atingă unitatea duală dintre -Spirit-Materie- și să controleze realitățile sociale -la modul metafizic.Cu mulți ani în urmă am citit o carte, în care autorul spunea: „Toți cei ce au vorbit despre timp și-au rupt gâtul.” Timpul aparține de spirit și știința încă nu cunoaște spiritul. Pentru a înțelege această realitate o să cităm câteva fragmente din Scurtă istorie a timpului, scrisă de un om de știință: „Dacă universul este într-adevăr într-o astfel de stare cuantică, nu ar exista singularități în istoria universului în timpul imaginar. Prin urmare, s-ar părea că lucrarea mea recentă a distrus rezultatele lucrării mele anterioare privind singularitățile. Aceasta poate sugera că așa numitul timp imaginar este în realitate timpul real și ceea ce nu numim timp real este doar o plăsmuire a imaginației noastre. În timpul real, universul are un început și un sfârșit la singularități care formează o limită a spațiului-timp și în care legile științei nu mai funcționează.” (Stephen Hawking).Prin cunoașterea universală se poate descrie știința spiritului perpetabolistic, fenomenul de interpătrunderea a experienței cu rațiunea; forma principiilor universal-spirituală care, își are originea în Lumea infinitului mic, și se dezvoltă în Lumea infinitului mare, în vastitatea universului.Prin perpetabolism, divinul este similar cu perfecțiunea în plan universal, iar omul prin teoria cunoașterii perpetabolistice va înțelege fapta reală, pozitivă și negativă, spirituală și materială, când se va cunoaște pe sine. Din labirintul cunoașterii nu poți să ieși niciodată dacă vrei să-i urmărești pe cei ce sapă galeriile din care scot prețioasele diamante ale cunoașterii; ale existenței în continua sa prefacere.Echilibrul dintre rigoare și utilitate poate asigura omului o cunoaștere universală, acceptată în toate cazurile în care omul își prezintă cartea de vizită recunoscută de spiritele superioare.Subiectul încărcat cu energia spiritului perpetabolistic, capabil să se ridice peste labirintul interminabil al existenței, la care nu vede începutul și nici sfârșitul acestuia, doar transformarea sa continuă, în care vede un spațiu anume înfășurat, cu patina timpului său, în care percepe imaginea strămoșilor săi luminați de o stea care își termină energia, și sfârșește printr-o explozie colosală.Dintr-o particulă elementară și o undă de radiație gama, ajunsă pe o planetă, în care viața este posibilă, după un timp foarte îndelungat, observatorul din spațiul prielnic vieții își dă seama cum el poate ajunge prin cunoaștere -protectorul mamei sale Terra, din două entități subatomice.Perpetabolistul, omul prezentului trebuie să ajungă la înțelepciunea necesară pentru a corecta mentalitatea infantilă a copiilor bătrâni -din trecut- și să pregătească -viitorul părinților- responsabili pentru educația spirituală și materială a copiilor din -Lumea omului- precum se întâmplă cu lumea universală întreținută de Spiritul Universal Suprem.Nesfârșita MișcareaSpiritul din materia omului, înNesfârșita mișcare, taie diamantul,Piatra cu puterea strălucirii ideale.Omule! În primul rând cunoaște-te pe tine,Învață temeinic să te miști, cuEchilibrul celor veseli în cei triști;Dezbracă-te de recile zale, și de jale,Renunță la dragostea încărcată de urăReclădește-ți firea cu-o altă măsură.Firul de iarbă și bobul de nisip ne dau satisfacții necesare, fiindcă se repetă la nesfârșit, cum erau făcute blocurile din cartierele de pe timpul comunismului, fără caracterul singular, intuirea generalului în exemplarul individual, cu expresivitatea sa exemplară finită, ca model de frumusețe. Undele ca mesageri al corpurilor radiante, alcătuiesc un limbaj al spiritului cosmic, pe care spontaneitatea tânărului trebuie să știe să le citească, să știe tot ce se poate învăța de la ele, depășind simpla plăcere a simțurilor cultivate din copilărie, prin așteptarea dulciurilor și a jucăriilor preferate. Tânărul de spirit dă valoare prezentului ce pregătește viitorul cu frumusețile din mișcarea lumii sale, în zborul spre viitorul imaginat. E greu să fi tânăr dacă nu ști ce poți să fi la maturitate și bătrânețe.Cel ce nu primește lumină din constelațiile caracterului său pe care-l poate reproiecta și reclădi, cu pietrele cioplite după imaginația sa, fără a ocoli noianul de cunoștințe necesare, capabile să-l facă un om deosebit -care își impune cunoașterea sa în interesul mulțimilor care îi acordă fără întârziere mijloacele prin care, se va putea înscrie la școala interplanetară, unde poate studia toate categoriile de spirite.„Firea e comoara naturală dobândităde la tată, de la mamă, care creșteîn copilul ce gândește și muncește.”Examenele spirituale se dau în tăcerea nopții, și se repetă în fiecare zi, până când conturul limbajului logic poate fi trecut în fapte. Civilizația a făcut să se sporească pasivitatea și inactivitatea la oamenii care au o stare materială ce le umbrește spiritul de cunoaștere și instruire, suplinite de plăcerile senzualului, a divertismentului inutil, anticamerele ignoranței. Numele care nu este prețuit de purtătorul său, devine cu timpul tot mai superficial, până când acesta este atras în gaura neagră a ignoranței și va fi reciclat de virtuțile morții.Derivata unei funcții se definește pe un anumit interval, precum omul într-un anumit segment de timp în care dispare, și este înlocuit de semenul său, de la minus infinit, la plus infinit. Cronologia istoriei întreținută de numere, prin universul limbajului, comic sau tragic, este expresia devenirilor multiple și variate ale oamenilor cu o anumită substanțialitate săracă în esențialitate, în care timpul vital ascunde identitatea prin terapeutica astrologică a alegoricului, în intervalul disoluției sale, în general, prin miracolul cuvintelor neacceptate de știința spiritului.Mentalitatea omenirii constă în faptul de a nu reuși să se pună în ordine; ea este incapabilă de a atinge universalul din cauza religiilor care nu au un Dumnezeu comun și se folosesc de superstiții prin care obțin dominația asupra oamenilor de rând, care fără spiritul cunoașterii reale, nu ajung la o înțelegere conștientă, fără spiritul cunoașterii și astfel virtualitatea domină realitatea. Învățând ce este adevărul, începi să te cunoști.De vrei să creşti: cultivă-ţi vidul singurătăţii.Să ajungi la mare -încalecă in fluviu...Dulcele, săratul, au gustul tainic al libertăţii.Cunoașterea începe cu știința, de unde se ajunge la civilizație, la bunăstare, la bogăție, la comerțul de bunuri, lucruri utile și inutile, servicii folositoare și nefolositoare, la care e nevoie și de puțină înțelepciune care vine din sinele personal și el nu se poate vinde; e o bogăție la purtător, personalitățile nu se tranzacționează la bursa de valori, fiindcă nu se produc în serie la aceeași calitate, fiecare individ cu trăirea lui, o școală de învățătură poate fi posibilă în practicile virtuale, în religii, științele sociale, oculte, dat fiind că o școală universală de înțelepciune-depășește dimensiunile planetei și e foarte greu să fie frecventată de majoritatea oamenilor. În limbajul logic -eul-, nu poate fi mai puternic decât omul, dar sinele, poate să-și depășească subiectul standardizat, ca spirit individual raportându-se la spiritul universal. Un spirit colectiv dintr-un univers concret care se evidențiază prin folosirea, forței logosului și trece la prezentarea abstracției necunoscute, -pregătește viitorul capabil să prezinte universul virtual al prezentului, în care omul se preamărește pe sine, irațional. Timpul omului de rând regresează spre trecutul strămoșilor; cel ce-și îndreaptă săgeata timpului spre viitorul urmașilor, prin creațiile sale, îmbogățește prezentul tuturor. Ființa este regina încoronată de către spirit, în plan material, care-i asigură energia prin mișcarea sa înainte și-napoi, când omul limitat în timp, prin legile sale nu se folosește și de perpetabolele capabile să reînnoiască totul în contact cu valorile energetice ale universului.Materia este suportul spiritului din care rezultă energiile înlănțuite în veșnicia omenirii, care prin ploaia bărbatului fecundează pământul femeii, în ea fiind izvorul vieții. „Lumea aceasta e cea mai rea dintre lumile posibile, dar are calea întoarsă spre bine”, spuneau vechii greci; iar grecii prezentului nostru nu vreau să dovedească realitatea -Tezei- strămoșilor. Atena, cetatea filozofilor, nu mai este ceea ce a fost cu mulți ani în urmă, din timpul lui Platon urmat de Aristotel. Filozofia are o activitate înălțătoare, ea ne vorbește despre experiențele spirituale, despre științe, arte și va trebui să devină o știință a spiritului, pentru a putea atinge cultura de pe planetele cu civilizații dezvoltate. Când se va vedea aspectul cunoașterii universale din punct de vedere estetic, interioritatea și exterioritatea omului se va modifica, atunci vom fi mai siguri în relațiile noastre cu semenii, nu ne vom adresa medicilor pentru operații estetice, fiind mai frumoși, mai siguri pe noi.„Medicina a înmulțit bolile” (Noica).Cea mai mare eroare a românului este aceea de a-și iubi cotropitorii, consemnată cu sfințenie în imnul național, pe versurile lui Andrei Mureșean, un poet limitat în cunoașterea și arta sa, opusul lui Homer; el spunea: „Nu văd nimic mai bun decât patria.” Sunt în România și oameni cultivați care nu-și pierd timpul relatând despre faptele istoriei, fără să le înțeleagă, nu dau numai din aripi, ei știu să zboare peste spiritualitatea sinelui standardizat. Lumea unitară a spiritului cosmic este atât de variată încât îi poți confunda imaginea din oglinda gândiri tale cu realitatea părților inconfundabile din natură. Exterioritatea vine din interioritatea cunoașterii, în care deseori fizicul și spiritul nu se potrivesc, singularitatea și universalitatea se diferențiază într-un câmp ludic, multicolor, până se integrează în unitatea cosmică. Bucuria cunoașterii extinsă în rândul mulțimilor și este cu mult superioară față de o bucurie individuală, indiferent de intensitatea sa, în special la omul creator. Primii atomi au creat energii, și surplusul lor l-au dăruit celorlalți atomi ajunși mai perfecționați, spre a se întreține universul pe sine. Tot secretul lumilor universale constă din bogăția materiei pe care spiritul știe să o adune și să o folosească din nou.SPIRITUL ROMÂNULUITrezește-te române din starea de poveste,Fii liber peste orizontul tău din zare,Fii stăpân pe tine și pe cugetare, să nu maiFaci nimic la întâmplare. Ajuns la rău, eștiDe vină tu și fiul tău. Dacii ne vorbesc dePe Columnă despre patria străbună milenară,Strălucind ca aurul, în timpul convertit,Cu pământul jefuit, de imperii din apus șiRăsărit. Trezește-te române din poveste.Nu mai preamării jefuitorii și înlătură dinStart prigonitorii. Trezește-te române dinPoveste, nu crede cum este - ceea ce nu este -.Omule! Cunoaște-te ca parte din spațiulDivin, cu multă energie înțelept-n gândireȘi arată-ți spiritul dacilor liberi în privire.Ființa umană rezistă în timp, precum și alte ființe, prin refacerea celulelor din organism, cu excepția creierului care are o materie de un alt ordin, mai superior. Omul prin caracterul dezvoltat devine o ființă unică în perioada timpului său, iar când energiile îi sunt epuizate, intră în totalitatea unică, pentru a se reface. Viața spirituală are șansa ei în toate universurile cunoscute și necunoscute de om, prin activitatea intensă: fizică, intelectuală, morală, până se ajunge la știința spiritului.„Perfecțiunea face minunea.”Gândirea omului are puterea gravitației, pe linia adevărului care îi asigură echilibrul în cunoașterea universală. Cel ce face și vorbește numai despre ceea ce a făcut, prin știința spiritului universal, este un om de spirit; el poate să devină un etalon pentru cei ce-l înțeleg. Dacă te-ai angajat în serviciul umanității, nu încerca să alegi altceva pentru a putea să eviți nereușita și eșecul din activitatea ta. Când ajungi în situația de a vedea interiorul și exteriorul -în aceeași stare, înseamnă că ai ajuns la gândirea perpetabolistică, ce poate fi înlocuită în timp, cu alt sistem mai încărcat de perfecțiune. Nici un om nu știe durata vieții sale, în materia corpului său, nici o anume formă de cunoaștere, care nu folosește știința din ordinea universului, nu va înțelege spiritul predominant. Spiritul este interioritatea voinței ce se exteriorizează și pune trăinicie în mijlocul lucrurilor care pot fi folositoare pentru cei ce încă nu le cunosc, până când grația cunoașterii va întâlni spiritele individuale universale, și atunci partea își va recunoaște întregul, datorită spiritului ajuns la știința cunoașterii de sine.Mulțimea oamenilor au nevoie de o biruință miraculoasă în care cred de la părinții lor care au făcut bisericile. Cel care nu crede în miracolul ce prezintă realitatea virtuală, va avea o misiune imposibilă în prezentul actual, dar posibilă când miracolele vor ieși din bisericile resfințite de oamenii cunoscători de sine, care vor beneficia de știința spiritului.În timpul care va urma, spiritele nevăzute prin puterile înțelepților, vor modifica granițele cunoașterii, spre a ieși din lumea trecutului, și intrând cu steagul cunoașterii universale în altă lume, acolo conducătorul înțelept nu va face nimic pentru sine, fiindcă s-a dăruit cu totul lumii viitorului pe care a îmbogățit-o cu spiritul cunoașterii sale.„Spiritul universal sfințește omul.”Eul se poate ridica prin intelect și conștiință, până la cunoașterea de sine, dar ca să nu rămână un eu cu un sine îngust, va trebui să treacă în -noi-: în oamenii satului, a orașului, a țării, a Europei și a întregii planete. Orice civilizație este posibilă, dar fără spiritul universal din noi, se va destrăma. Spiritul cosmic din om are nevoie de știința timpului său pentru a știi cum să folosească energiile materiei în raporturile globale și universale, în sisteme planetare și galaxiile cu distanțe proporționale, funcție de spațiile fierbinți sau reci, capabile să întrețină totalitatea cosmică, fără crize energetice. Adevărul spiritului universal își folosește dialectica pentru a atinge perfecțiunea, în care toate înființările se reîntorc și intră în pâlnia universală cu energiile inepuizabile. Spiritul limitat la o idee, se poate integra precum omul ce are propria sa idee de a fi și de a se cunoaște pe sine.La începutul omului primitiv, nimic nu era cunoscut, și fiind liber în lumea reală, a reușit să supraviețuiască până când a ajuns la granițele perpetabolelor. Când și-a dat seama că ordinea sa nu poate să fie găsită numai în cer, omul a început să se orienteze după firele de praf, pe care le-a întâlnit peste tot în drumurile sale de cunoaștere, și mai cu seamă că, din tot ce făcea el se alegea praful, după ce se folosea de lucruri. După ce cunoscătorul de sine și-a brevetat unele forme de cunoaștere, în raport cu știința semenului său, și-a dat seama că valoarea prafului poate să dea conținut lucrurilor, și astfel a ajuns la știința gândirii, și prin logică a descoperit perpetabola. Libertatea cunoașterii e la îndemâna tuturor oamenilor, fiecare își alege drumul său și se pierde în diversitatea ramificațiilor din simțire, și când își găsește oportunitatea dorită, cade și așteaptă o altă încercare, fiindcă și-a pierdut sensul propriu și s-a orientat după sistemul lumii oamenilor necunoscători. Orice propoziție logică este o funcție ce se sprijină pe un punct material și pe unul spiritual, formând o închidere ce se poate deschide, și se poate alinia cu deschiderile lumii în care omul își pregătește rostirea schimbându-și rostul. O gândirea exprimată printr-o ordine logică are o curbă de întoarcere în spațiu prin care poate fi măsurată. Cultura reprezintă pe cel care a creat-o și se bucură de aprecierea oamenilor cunoscători. Activitatea neplictisitoare bucură creatorul prin mulțimea lucrurilor pe care le face, fiind sigur că o să-i reușească o mare parte din ele, înaintea sfârșitului lumii, prezisă de vechii proroci și de prezicătorii prezentului.TrioletulSunt un foc etericAlimentat de soarele dac,Fără să zac în plăcere.Sunt un foc etericGeneric, de mare putere,Echilibrat între contrarii.Sunt un foc etericAlimentat de soarele dac.„Forma, utilitatea și energiile din materie o dă spiritul ce se vede în lucruri.” Citind cartea unui înțelept sau discutând cu el, intri într-o formă de beție spirituală, ai emoțiile școlii de înțelepciune, ce pot fi similare cu cele ale procreație, bucuria care are infinitate prin simțirea și gândirea în care ai încredere și o transmiți mai departe la nesfârșit. Când îți cunoști bine limba, ea se transformă în gândire, în conștiință logică, ea îți deschide un orizont pe care încerci să-l depășești cu ajutorul spiritelor din lumea cunoscută și din cea necunoscută. Ajungând să cunoști un punct, îl cauți pe al doilea, după care apare o infinitate de puncte, pe care le poți atinge dacă te sprijini pe cele cunoscute și în acest mod ajungi la știința spiritului universal de cunoaștere, pe care nu ți-o poate fura nimeni. Cunoaşterea omului este o recunoaștere a prezentului lumii sale și a istoriilor lumilor cunoscute, a ordinei și dezordinii globale, a haosului declanșat de natură, în diferite perioade în care ea vine cu spectacolele sale grandioase, acestea îngheață totul în jurul lor, arde viața și tot ce e de ars. Toate științele omului vin din lumea cunoscută și necunoscută, pe care vrea să o cunoască dar, lumile fiind în continuă schimbare, el nu le poate cunoaște, în totalitate, datorită mișcării, de aceea el trebuie să se cunoască în primul rând pe sine, pentru a putea fi contemporan cu lumea sa. Omul modern al zilelor noastre din România, pendulează între conceptul de -neatârnare- și încredere în Dumnezeu, ignorând sintagma „drepturile omului” de care nu se folosește până când ajunge în fața instanței, care se judecă pe sine.Logica urmărește exactitatea adevărului care, fără de știința spiritului nu poate să acopere toată realitatea, și în acest caz gândirea logică devine un sistem de cunoaștere universală, acceptată de cei cu educația gândirii. Când depășești genetica speciei, pe cea a societății, și renunți la ambițiile proprii, știind că elocința goală nu poate fi consecventă, atunci te poți integra cu siguranță în adâncurile universului, începând cu zăcământul pe care l-ai purtat cu tine toată viața, știind sigur că acolo este ceva -care nu se va pierde niciodată.Spiritul unui popor este un munte care depășește cerul văzut cu ochiul. Vârful muntelui are abstracțiile minții îndrăznețe, la mijloc își ascunde comorile care îi dau valoare, iar la poale, în văile adânci și în câmpie, omul păzește roadele de animale, vânturi și vijelii care aduc ploile binefăcătoare pentru tot ce se află în spațiul ordonat. Talentul neîntrebuințat rămâne un zăcământ nedescoperit. Starea de ignoranță a gurmandului cu aspect de amforă plină și grea, se sparge repede, nu rezistă la ciocnirea cu electronii timpului ce creează energii mai stabile, la viteze mult mai mari la care materia sa nu rezistă. Spiritul grosolan din omul care spune că viața nu are sens, este ca și pasărea care a regresat, și nu este capabilă să se înalțe în zbor, până la cuibul din care a văzut lumina, datorită ochiului limitat și miopia prin care se orientează. Viața apare datorită ordinei din materie, prin care spiritul vrea să-și arate forțele sale vizibile și invizibile, precum particulele elementare și undele, în dansul de pe ringul atomilor. Valorile materiale sunt căutate și stocate de oamenii care își cresc urmașii fără nevoi și țeluri precise.Valorile spirituale nu se pot împărți, ele pot fi atrase prin gravitonii ființelor dornice de cunoaștere, de muncă, așa apar oamenii spirituali, ei răspândesc formele de cultură în lumile în care trăiesc, și în celelalte nevăzute. Spiritul se amplifică prin gând, când acesta este lansat în neant și când ecoul gândului se întoarce pe o curbă posibilă atunci, apare ideea ce poate să devină perpetabolă materializată, care va face viața omului mai suportabilă, mai decentă. Cine nu-și cunoaște etimologia și semantica numelui, nu știe să-și folosească eficient spiritul limbii sale. Cunoașterea omului vine de la natură, de la oameni, din cărțile citite, când ești pregătit și ai predispoziție pentru înțelegerea realității.Fichte a explicat lumii sale eul; Hegel a scris amănunțit despre spirit. Perpetabolismul prezentului simplifică modul de cunoaștere și ne arată relația dintre materie și spirit, dintre undă și particulă, iar timpul este cel ce măsoară unitatea dintre spirit și materie, dezvoltată în spațiul în care sunt înțelese energiile Spiritului Suprem care înlocuiește -ființa absolută- ca unitate dintre spirit și materie; în care materia „este”, se vede prin simțuri și spiritul de cunoaștere, când se cunosc legile naturale ale universului și a omului cu spirit cunoscător de sine. Golurile din corpul fizic al omului rezonează cu vidul, încărcat cu informațiile universului, iar creierul cu gândurile oamenilor ce au cunoaștere universală. La unii oameni ordinea ar putea să fie inversată sau amestecată, de unde constatăm dezordinea și haosul unora... Omul este o macroparticulă a universului în mișcarea infinită a spațiului cosmic, pe care îl cunoaștem prin spiritul nostru universal. Avem nevoie de o logică nouă, pentru ordinea dintre om și colectivitatea, care poate să ajungă la un echilibru, la o armonie cu legile naturii, cu legile universale acceptate de omenire.„Ordinea limbajului se oglindește în disciplina minții.”Recunoscând valoarea omului care se vede în oglinda minții sale, când încearcă să predice adevărul parțial al logosului său; tu rămâi ferm poziționat pe treapta care îți dă stabilitate. Matematicile au exactitate fiindcă nu au predicate. Logica modernă a învățaților din prezent va trebui să fie acceptată, când explică echilibrul dintre: logosul predicativ și logistica matematică. Această deprindere trebuie să fie valorificată cu toate costurile suportate de religii care prin logosul lor, fiecare au un adevăr propriu, deși unele recunosc un Dumnezeu comun. Religia are foarte multe idei și datini, unele rezultate din dogme. Știința are multe cunoștințe obținute prin rezultate valorificate metodic și rațional. Știința este o entitate ce urmărește cunoașterea realității, cu posibilități de a face ordine în majoritatea ramurilor existenței care interesează omul. A sosit timpul să se manifeste voința politică a conducătorilor, a organismelor internaționale și mondiale, numai prin cunoașterea globală și universală în disputele dintre state.Viitorul ce urmează nu va permite prezentului să spună omului că, viața și moartea apar din cuvinte, verbalizarea virtuală nu poate fi lăsată să concureze cu realitatea cunoașterii universale, beneficiind unii de naivitatea mulțimilor neștiutoare, amăgite cu promisiuni ireale. Câmpul energetic, spațiul logic și cel de cunoaștere universală, sunt termeni apropiați din punct de vedere epistemologic; înțelegerea lor confirmă diferența de cunoaștere a realității, printre oameni. Cunoașterea te obligă să-ți îndeplinești toate îndatoririle, cu mijloacele moralității învățate de la spiritul societății în care te afli, pe care le poți depăși cu pașii liberi ai spiritului universal, fără a ține cont de cunoașterea cutumiară. Cunoaşterea ştiinţifică ridică cugetul omului la universal; credința logosului ridică lucrurile la general. Generalul provine din inducție, un anume raționament care are întotdeauna concluzia ipotetică. Ideea generală a logosului este rezultatul unei abstracții, pe când conceptul universal de cunoaștere este obiectul unei intuiții reale. Intuiția este o cunoaștere nemijlocită, ea poate fi empirică sau rațională. Ideea intuitivă rațională duce la perpetabolă, la schimbarea lucrurilor uzate de timp, perpetabolismul acționează în instanță pe conducătorii cu judecățile greșite, incoerente, care duc la conflicte din cauza necunoașterii echilibrului dintre adevărul lor și realitate.RondelulÎnvaţă-ţi ochii să ardă-n adevărSorbind doar din iubire o divină hrană.Sărutul mincinos te poate corupe.Aşteaptă în tăcere să primeşti un nume,Ajută sărmanul să se-mplinească-n lume.Înţelepciunea e jocul de idei în care intri,Abandonând plăcerea din ritmul trepidant.Învaţă-ţi ochii să ardă-n adevăr,Sorbind doar din iubire o divină mană,Nu divulga secretul din singura ta hrană.Preamăreşte-ţi strămoşii adoratori de Soare,Mai luminaţi ca Eva şi Adam, în ParadisulLor cu firea indusă, trăită în răspăr;Tu! Îngrijeşte-ţi ochii să ardă-n adevăr.Perpetabola 212+1 ne dau sfânta treime din tată, mamă,Fiu sau fiică. Spiritul universal al perpetaboleiA scos omul din robia stăpânilor de sclavi,Prin știința spiritului perpetabolistic.Spiritul sfânt al religiei -consideră omulCa pe un rob umil -a lui Dumnezeu.IXIncoerența prezentuluiPentru a înțelege omul necesitățile lui prin cunoașterea sa, el trebuie să știe „ce este ceea ce există”. Omul crește prin cunoașterea lumii sale și prin descoperirea lucrurilor folositoare pentru semenii săi, în modalitatea echilibrată de împărțire a bunurilor dobândite, fără abuzuri cantitative în favoarea celor ce fac împărțirea. Omul are nevoie de o cunoaștere verificată, nu de una favorizantă, din cauza necunoașterii.Omul primitiv al pământului, din negura timpului foarte îndepărtat, din frică și mirare, față de natura mai puternică decât el, a început să gândească și s-a organizat în diferite forme pentru a învăța secretele naturii și a forțelor care depășesc puterile oamenilor. Ținând cont de necesitatea timpului de a-și mări puterea sa, el a creat triburile, în frunte cu omul cel mai puternic și cel mai viclean, cel cu aptitudini dictatoriale, cu influență deplină asupra membrilor tribului. Civilizațiile mult mai dezvoltate decât organizațiile tribale primitive, cu un comportament violent, au influențat triburile locale spre a se civiliza, dar educația războinică și dictatorială a fost întărită de civilizațiile dezvoltate care aveau aceleași principii ale puterii. Luptele dintre zei și supușii lor pentru cucerirea unei planete și a cerului, ne pot convinge despre aceste lucruri relatate de istorie. Logosul marilor preoți egipteni era mai puternic decât voința faraonilor, și același lucru se întâmpla în Babilon, în civilizația maiașă și în toate celelalte cunoscute de istorie, mai puțin se știe despre civilizația sumeriană, foarte dezvoltată, care a apărut, a fost consemnată de istorie și a dispărut misterios, menționată de istorici. Evul mediu, prin cruciade și alte războaie religioase, ne conving de puterea logosului, a adevărului virtual, în competiție cu exactitatea spiritelor naturii necunoscute. Așa cum medicina modernă, cu industria de medicamente, a înmulțit bolile oamenilor, din punct de vedere fizic, în același mod religiile și conducătorii laici, de când au apărut, îmbolnăvesc spiritul individual al oamenilor prin incoerența legilor, permițând religiilor puterea în supremația dogmelor proprii; cunoscute doar la modul individual și a unor colectivități restrânse. Cunoașterea reală începe cu știința omului despre sine, și despre lumea sa adevărată. Perpetabolismul va trebui să țină echilibrul dintre: cuvânt și număr, dintre materie și spirit, simțire și gândire, precum în lumea subatomică, unda și particula, mențin echilibrul energetic la nivelul microcosmosului.Perpetabola leagă finitul de infinit, iar perpetabolismul explică fenomenul -concret- prin care balanța energetică a universului rămâne în echilibru fără intervenția unei ființe divine. Adevărul menține echilibrul în om, semenii săi și societate, la niveluri acceptabile și echilibrate, fiindcă el este esența spiritului, ceea ce ar trebui să fie și între vorba și fapta omului, ținând cont de faptul că spiritul și materia sunt constantele de bază care întrețin universul cu toate energiile de care existența are nevoie. Cel ce vorbește de suflet nu are cunoaștere științifică, el se exprimă prin cunoașterea indusă, fără o logică evidentă; sufletul, suflarea, este cel de al șaptelea simț al omului în cunoașterea perpetabolistică. Între cunoașterea indusă, aflată de la cineva, prin cineva, și cea dedusă, măsurată fizic sau logic personal prin diferite metode, diferența este foarte mare, deseori inimaginabilă, datorită mutațiilor survenite în timp și din cauza dificultăților de măsurare exactă în mișcările materiei și a particulelor nemateriale explicate de Principiul de incertitudine al lui Heisenberg, care i-a făcut pe determiniști să coboare cu picioarele pe pământ, renunțând să caute formula care poate să determine comportamentul uman.Expresivitatea corpului uman reflectă densitatea elementelor spirituale acumulate, ca număr și valoare, în cunoașterea de expresivitate universală ce luminează omul prin vibrațiile sale.Un om bogat în spirit, un perpetabolist cu exigența cunoașterii sale, prin echilibrul său, se va putea ridica spre - cerul spiritualității - încă neperceput de oamenii obișnuiți, indiferent de treapta socială și pregătirea profesională, numai atunci când omenirea va ajunge la o sinteză de cunoaștere reală, la o religie universală de principii acceptate mutual, fără vanitatea unei grupări în detrimentul alteia, acceptând teza că, omul se cunoaște pe sine și lumea în care se află numai prin cunoștințe universale.„Cel ce-și adună ideile din câmpul universal de gândire -îmbogățește lumea.”Când gramaticile limbilor vorbite vor atinge universalitatea matematicii, sub dominația ciberneticii, atunci omenirea nu-și va mai pierde timpul discutând contradictoriu despre politică și religie, luptându-se unii împotriva altora din necunoaștere. Cunoașterea presupune o rațiune stăpânită cu luciditate de oamenii echilibrați în trăirea lor materială și spirituală, cu simțirea și gândirea controlată prin sinele ambelor părți, de spiritul lor individual care, la fiecare pas, gest și cuvânt, să nu se abată de la spiritul omului cunoscător cu sensul spre viitorul urmașilor. Pentru a se înțelege mai bine legătura, „religia” dintre spirit și materia la nivel microcosmic și macrocosmic, vom prezenta un fragment din cartea lui Stephen Hawking -Scurtă istorie a timpului-. „Deși lumina este formată din unde, ipoteza cuantică a lui Planck ne spune că în unele cazuri, ea se comportă ca și când ar fi compusă din particule: ea poate fi emisă sau absorbită numai în pachete sau cuante. De asemenea, principiul de incertitudine al lui Heisenberg, implică faptul că particulele se comportă în anumite privințe ca niște unde: ele nu au o poziție definită dar sunt răspândite cu o anumită probabilitate de distribuție.”Din acest citat, cei ce-l înțeleg într-o anumită măsură, pot să se convingă și din cărțile mele anterioare unde am scris despre comportamentul undelor și a particulelor, că acestea pot fi asimilate cu spiritul și materia, chiar și atunci când își schimbă rolurile, în lumea lor mică, subatomică. În lumea mare a corpurilor naturale și a lucrurilor create de om, legătura dintre materie și spirit, religia lor universală se vede în formele entităților amintite în care materia prezintă spiritul de care a fost creat. Lucrurile prezentate prin nanotehnologii, cu totul deosebite, create de oamenii de științe, va trebui să dea de gândit creaționiștilor din toate domeniile de cunoaștere.CatrenulOmizile știu să citească frunzele...Fluturii își fac aripile din frunze colorate.Cuvintele îmbracă și dezbracă muzele...Ele fecundează ouăle albe, bine ascunse.Dumnezeu trebuie să fie înțeles ca un numitor comun, universal, pentru toate popoarele planetei.Entitatea care a creat lumea, universul, cu tot ce ne poate oferi existența reală și cea virtuală, nu poate să fie o ființă care seamănă cu omul sau o altă zeitate încă necunoscută de religii și de știință. Toate religiile, inclusiv cele monoteiste, își dispută supremația cunoașterii lui Dumnezeu. Știința, neavând acest obiectiv de cunoaștere, nu se pronunță în această dispută majoră, crucială, prin oamenii ei din diferite ramuri științifice. Curentele de cunoaștere filozofică și religioasă nu le vom enumera nici analiza din simplu motiv că: nu au un numitor comun, un singur Dumnezeu. Cunoașterea științifică, surprinde prin realitățile descoperite, deseori contradictorii, dar acceptate în final de realitatea lor incontestabilă care este diferită de cunoașterea virtuală, ceea ce în religii nu se întâmplă, și astfel marii oameni de știință descoperitorii și inventatorii se bucură de o apreciere globală, universală, prin faptul că înaintează în cunoașterea lor tot mai dificilă și imprevizibilă, care se bifurcă, ramifică, precum teoria haosului și cele din matematici.Intuiția, concept situat pe granița dintre științele naturii și filozofie, încă puțin studiat de ambele tabere, ne-ar putea explica modul cum se fac anumite conexiuni instantanee ce străbat spații cosmice, între creiere, cuante de energie, atomi, molecule și diferite organe și organisme.Sistemul de educație prin evoluția naturală și socială a umanității, a fost urmărit de către oamenii de știință, din toate perioadele cunoscute de realitatea istorică a timpurilor. Perpetabolismul, concept nou apărut în literatură, pune în balanța de cunoaștere a omului rațional, două forme de cunoaștere diametral opuse: creaționismul religios și evoluționismul științific, din care o întrebare firească se poate pune astfel: De ce natura a făcut cu 4 milioane de ani în urmă -australopitecii- și mult mai târziu a apărut Homo-sapiens, din care a evoluat omul modern al zilelor noastre care cercetează fără să țină cont de ce spun creaționiștii? Pe planeta Pământ, structura genetică dintre maimuțele primitive, omul sălbatic, cel al timpurilor noastre, nu a avut o evoluție cu totul deosebită, dar ordinea și evoluția interioară și exterioară a omului din zilele noastre este radical modificată. Evoluția societății omenești a fost determinată de modul de gândire a omului prin comparație, măsurători, descoperiri și inovații în toate domeniile, în care evoluția este posibilă. Mentalitatea tainică a unei societăți fără progres spiritual, cu religii fundamentaliste, oameni corupți în conducerea statelor, care nu pot fi schimbați, într-un timp rezonabil datorită ineficienței legilor și a organismelor regionale și globale, nu mai pot fi tolerate. Cunoașterea de sine îți ordonează simțurile și-ți luminează mintea, când se află într-un echilibru de cunoaștere care, îți dă puterea să treci peste pragul imposibil al unora. Spiritul cu informaţia cu suportul său de materie, ridică omul prin verticalitatea minții sale, spre spații tot mai luminoase, mai ordonate, pe care le măsoară nanometric și citește informațiile necesare cu ajutorul intuiției și a altor mijloace.Cel ce-și îndreaptă săgeata timpului său de cunoaștere spre viitorul urmașilor, prin creațiile sale, îmbogățește prezentul tuturor. Un perpetabolist care știe și înțelege procesele evolutive naturale, ireversibile care se bifurcă în direcții imprevizibile, prin perpetabolele care stabilesc noile evoluții, în spațiu și timp, ținând cont de haosul, ordinea omenirii, și involuția animalelor și a cunoașterii virtuale, din lumea omului necunoscător, ne putem da seama că Dumnezeu nu poate fi o entitate fizică, o persoană precum este descrisă în cărțile religioase și unele filozofii, afirmând că această ființă a creat -Lumea-, cu tot ce există în ea. Procesul evolutiv, cum este prezentat de oamenii de știință, cu toate bifurcațiile sale, este unul integrat și desfășurarea sa în timp fiind imprevizibilă, imprevizibilul nu se poate proiecta în viitor, numai de cunoașterea virtuală, religioasă, prin toate minunile posibile și imposibile, și atunci este foarte important să știm ce sistem de cunoaștere alegem, spre ne a atinge țelul obiectivelor propuse în prezent și viitor.Înțelegerea este liantul cunoașterii pentru cel marcat de -cunoașterea de sine-, de gândirea autodidactică a spiritului său orientat spre cunoașterea universală, evitând mulțimile din procesiunile religioase de adorație divină și ură pentru adversarii de credințe diferite. Evoluția omului din majoritatea societăților civilizate, având culturi diferite, au progresat în domeniul științific, în tehnologiile producătoare de bunuri alimentare, tehnice, științifice, față de o stagnare inexplicabilă în domeniul culturii politice și religioase. Nici o cultură religioasă, prin mesajul său de cunoaștere, nu este universală. Această afirmație nu poate fi respinsă de un om cu o educație bazată pe cunoștințe reale, acceptate universal și atunci ne punem întrebarea: Religiile divergente, concurente, fundamentaliste cu relativitatea cunoașterii lor neuniversală pot accepta un Dumnezeu comun, universal?Fără o știință a spiritului, va fi foarte dificil să răspundem la această întrebare pusă de perpetabolism. Evoluția omenirii ca societate globală, datorită progresului tehnic de procesare și transmitere a informațiilor; spiritul fiind în mare măsură -informație-, care poate fi folosită de conducătorii statelor independente și ineficiente în stoparea abuzurilor, crimelor, atacurilor armate, războaielor religioase și inechitățile sociale, fără a explica popoarelor că omenirea are nevoie de un singur Dumnezeu, și acesta este Spiritul Universal Suprem pe care avem datoria să-l respectăm pentru a ne respecta pe noi înșine și pe semenii noștri ce au religii diferite. Politica de supraviețuire a societăților omenești, prin conducătorii statelor respective, au o mare responsabilitate în promovarea unei politici de cunoaștere spirituală la modul universal, elaborată de instituțiile internaționale și de Organizația Mondială. A sosit timpul ca Homo sapiens, cel cunoscător de sine și de lumea sa, să înțeleagă perpetabolismul, să se înțeleagă pe sine, lumea în care trăiește, și să știe: „ce este ceea ce există”.Culturile dominante în societățile omenești, din toate timpurile, au fost cele religioase, influențate de dogmele necunoașterii, nerecunoscute la nivel universal, în trecut, și în prezent, iar când religia a fost obligată să recunoască realitatea cosmică după descoperirea lui Copernic, au continuat fără măsuri radicale, de a schimba lucrurile printr-o altă formă de cunoaștere și de trăire, tolerând în posturile de conducere a bisericilor și a statelor: necunoscătorii, supraponderalii, obezii, drogații, fumătorii și alți vicioși care erau și sunt binecuvântați de clerul religios. E trist că și în prezent, oamenii săraci și cinstiți fără relații cu puterea politică coruptă suferă din cauza lipsei de măsuri adecvate, la timpul potrivit și lucrurile degenerează în haosul din mintea oamenilor în special din sfera politică, administrativă și religioasă. Din acest motiv și încă multe, de altă natură, cei învinși în diferite dispute, se pregătesc să se revanșeze, când ocazia le este oportună și astfel se naște terorismul. Toate grupurile și societățile omenești se folosesc de superstiții, în cazurile unde legea și cunoașterea reală lipsește, și aceste cazuri sunt nenumărate și intolerabile în multe cazuri, și astfel haosul din cunoașterea spiritului universal este înlocuit cu spiritul individual al omului, prin legile sale ce apar și dispar, precum zilele și nopțile din viața oamenilor buni sau răi, credincioși, atei și necredincioși. În lumea cosmică, energiile universale inepuizabile se produc prin mijloacele create de entitățile cu spirite universale, într-un proces în care nu se pierde nimic. Spiritul universal se întreține pe sine, cel individual și colectiv, necunoscător de sine, se luptă pentru supraviețuire și supremație.
marți, 28 mai 2013
Știința Spiritului Perpetabolistic
sâmbătă, 23 martie 2013
Spiritul Divin şi Spiritul Omului
Creştinismul treubie să devină o religie universală. Papa Francisc, respectând mai mult legile lui Dumnezeu decât cele ale omului, va trebui să permită căsătoria preoților; iar sărbătorile creștine comune să fie fixate la aceeași dată calendaristică. Așa înțeleg eu spritul lui Dumnezeu, al celui universal.
.
sâmbătă, 2 martie 2013
sâmbătă, 12 ianuarie 2013
Perpetabola în trei variante.
Perpetabola 242
Ideea e o picătură de lumină
În oceanul minţii. Ea stârneşte
Unde care cresc copiii, şi¬¬-nțelepțesc
Părinții, echilibrați, ca mamă și tați.
Să fii inventiv, perpetabolist,
Nu te afișa cu bucuria la cei ce
Profanează și dezbracă România.
Valoarea numărului Q,5
1/100 000 reprezintă valoarea lui Q, un raport
Dintre două energii care au permis vieții să
Apară-n galaxii. Structura universului depinde
De această cheie, ea închide ce a fost făcut
Cu scop constant, de bine și de rău, de noapte și zi,
De ger întunecos, și căldură luminoasă, valoroasă.
Cel ce nu se cunoaște, nu știe ce -este-
Și-a-nvățat trăirea din poveste, ascultând de
Vântul turbat, sigur, va fi demolat și reciclat.
Neocomunismul
O idee prinsă într-un mic cârlig,
Mi-a spus ce pot să pierd, ca să câștig.
Cel ce știe că, iarna nu-i ca vara,
A râs ca un netot cu traiul bun.
Dar întrebându-l câte mile are drumul infinit,
A încercat o piruetă de cuvinte banale. Încurcat,
Mi-a explicat că, el în viață doar a câștigat,
Reușind pe mare, pe uscat, să stăpânească
Și ceata de mulțime omenească. L-am întrebat:
De prejudiciul zero în cazul -jafului- la stat?
Domnule! Du-te repede, acolo vezi, e clanța
Și întreabă-i pe toți aceia care țin balanța...
Dezamăgit de ignoranța celor cu dreptatea,
De cei din partide, numai cu simțire, fără
De gândire, de toate academiile și patriarhiile...
M-am așezat în fața colii de hârtie, apelând
La neam, să accepte neîntârziat perpetabolismul,
Și să pedepsească ipocriții, neocomunismul.
Perpetabolele ce vor apărea în Nesfârşita Mişcare -ediția a II a.
Locația:
Arad, Romania
luni, 15 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
