duminică, 5 februarie 2012

Energia Cunoașterii

+ Energia Cunoașterii -



În urechea dreaptă, un greier partener,

Îmi semnalează dezechilibrul planetei.

Materia și spiritul dau unitatea reală

A Universului cu toate energiile sale.

Omule, simţirea şi gândirea dau echilibrul

În timpul măsurat cu pașii tăi.

Cel ce înțelege că animalul mănâncă până

Se satură, iar omul numai de cât are nevoie,

Se poate echilibra prin cunoașterea sa.

Hrana abundentă și gândirea pozitivă

Duc la mersul într-un picior.

Dezechilibrul dintre gândire și simțirea -e haos...


Când numărul de putere al armelor întrece

Numărul oamenilor echilibrați; omenirea se

Dezechilibrează. O putere excesivă - e durere...

vineri, 27 mai 2011

Libertatea Cunoașterii Perpetabolistice


O carte de cugetări încadrată de perpetabole în cele trei variante. Concentrarea ideatică este la un nivel foarte ridicat, poate greu accesibil, dar numai învingând necunoscutul ajungi la cunoașterea universală.


Mihai Jarpen
Perpetabola 242

Universul e spațiul măsurat de număr și timp,
Cu energiile create de mișcare și de buna stare.
Toate formele de viață vizibile sunt create
De spiritele naturilor cu părțile total invizibile.

Copiii sunt atrași de povești frumoase, de poezii.
Tu, de ești matur încearcă să știi -ce poți să fii?



Dumnezeu este Spirit Absolut și Infinit.
Noi, cei apăruți în timpul ce măsurăm existența,
trebuie să știm ce-i providența,
care te veghează-n libertate să mergi în
față asigurat de spate. Cel ce vorbește de
suflet nu are cunoaștere logică. Când îți
cunoști defectele, ești pe jumătate om
cunoscător. Principiul incertitudinii se
dezleagă în logica echilibrului.





Eul e simțirea și viața din om. Sinele e
spiritul ce nu se moștenește, el se cultivă
-este- și crește. Sfârșitul lumii e minunea
vechilor proroci și a prezicătorilor de azi.
În arta politicii cu lupta pentru bani, prin
marea știință coruptă, apare-mbogățirea
marilor profani. Eficiența legilor omului
se va vedea atunci când cei vicioși și
corupți vor fi înlăturați de la conducerea
colectivităților, a societății.




Ființările sunt părțile distincte ale
existențeimateriale și spirituale, în
unitatea lor. Ființa dispare în timp,
ființările însoțesc timpul. Gândirea este
universală ca și categoriile filozofice; ceea
ce se gândește și nu ajunge la universal,
este o gândire virtuală, ireală. Talentul
neîntrebuințat este un zăcământ nedescoperit.






Mintea


Disciplina limbajului se oglindește în ordinea minții.
Mintea care nu-și sesizează exprimarea ilogică
Nu te poate duce la înțelepciunea reală, benefică.
Lepădat de satana, noul născut, ajunge la
Cununie, în fața altarului, ca rob a lui Dumnezeu.
Limbajul virtual se induce mașinilor de vorbit.

Perpetabolismul cu averea informației din vrere
Te ridică la putere. Mintea programată cu trecutul
Pal, se alterează-n timp, devine ireală, comercială.






Spiritul în sine

Omul e materia spiritului din gândirea sa.
Energiile finite ale omului întrețin infinitul.
Omul care repetă învățăturile altora, mecanic,
Devine mașină de vorbit, programată prin inducție.
Dialectica înțeleptului are săgeata timpului cu sine.
Omul devine hotel de spirite cu energii diferite.
Valoarea spiritelor sunt: funcție de mediu, educație,
Caracterul cunoștințelor, valoarea anotimpurilor...
Omul chici, își corectează natura, potrivindu-și
Glazura, să fie verde-n glie și mare-n bucurie.
Cel fără de spirit, în cunoaștere, are numai simțuri
Și eu; cu fapta vorbei sale e rătăcit mereu.

Toate formele și energiile materiei provin
Din spiritele individuale, colective, planetare;
Când sunt universale ,trecute prin legile reale.






duminică, 12 septembrie 2010

Nesfârșita Mișcare


Perpetabola Simplă

PERPETABOLA 1

Perpetabola s-a infiltrat în noţiune,
Aşteptând mişcarea stărilor pe loc.
Diamantul se revoltă pe cărbune,
Timpul-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, scheletul clipei noi,
Îmbogăţit cu judecata de apoi.


PERPETABOLA 204

Informația vine din izvorul ancestral,
Prin spiritul ce umple materia cu energii,
În toate formele vii, în pământ, cuvânt
Și-n marea lume-toată, învârtită, de-o roată.

Existența ce se manifestă râde și plânge.
Omul își adună energia și forțele din sânge.



Perpetabola Ridicată la Putere


RIDICAREA LA PUTERE

Puiul de om se ridică târziu la putere, prin vrere.
Puii de animale au investiția de putere potrivită.
Puterea e o energie ce se lasă continuu așteptată.
Se acumulează în copil, în tânăr, matur, până la o
Vreme când acesta își întrece: bunicii, părinții
Când puterile lor depline încep să se încline.

Spiritul dezechilibrat compromite materia sa, cu
Plăcerea, durerea, trimise de moarte, care își apropie
Pe cei ce perturbă echilibrul lumii și a genunii.


GRAȚIA

Cunoașterea perfectă din fapta ce îndreaptă
Omul rătăcit, în lumea de nevoi; în ea și noi
Implicați într-o ordie ce vrea să scoată lumea
Din dezordine. Haosul și dezordinea domină
Lumea omului lacom îndepărtat de sine, fără
Conștiință-n adevăr. Toate în răspăr.

Voința divină este grația universală, reală.
Omul în sine, când știe ce vrea ajunge la ea.
Omule! Arată-ți ordinea, cunoașterea și grația.


Perpetabole Transcedentale




MIRACOL


Mă aflu închis în placenta timpului meu,
Mișcat într-un spațiu, în care sunt doar parte.
Stochez informația prin noțiuni și semne precum
O carte. Cartea e materie și spirit virtual;
Este ca și energia vieții când pleacă din neant.
Legea haosului de-nceput în mine-i atribut.
Spiritul divin se ordonează permanent în funcție
De haos. Cartea fiind din semne și implicit
Cuvinte; nu-i sfântă-n real, doar în virtual.
Pentru om viața e miracol de neînțeles…
Cum ploaia scoate mulțimi de vieți din pământ
Fără cuvânt, doar din sămânța sărutată de vânt.

Viața și moartea sunt două surori gemene.
Ele au un singur bărbat neînsurat.
El între viață și moarte dă puterea în toate.



CETATEA
SPIRITULUI ȘI A MATERIEI


M-am întâlnit cu Mâine în mine prin Azi,
Mi-am învins orgoliul slut și discursul mut.
Am început respectul pentru Azi, și am ținut
La distanță iubirea. Ajuns matur, spiritual,
Sentimentele și simțirea sunt întrecute de
Gândirea ce păzește cetatea și lumea în care
Vezi miopia iubirii. Iubirea e sentiment
Irațional ce corupe caracterul imparțial,
Logic și drept. Trăind prezentul de Azi, ești
În punctul de unde măsori: ce a fost și va fi.
„Aici și acum” este drumul ce trece prin toate.
Azi, este –asul-absolut din mine, lume și tine.

Spiritul și materia sunt frate și soră,
Ambii androgini perfecți, cu energii sexuale
Depășind iubirea plăcerii prin Azi, cu gândirea.




Vedeti si noua editie a acestei carti!
Nesfarsita miscare 2015

duminică, 25 aprilie 2010

Nesfârșita Mișcare

Perpetabola în trei secțiuni


Perpetabola Simplă



PERPETABOLA 1


Perpetabola s-a înecat în noţiune,

Aşteptând mişcarea stărilor pe loc.

Diamantul se revoltă pe cărbune,

Timpu-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabola scheletul clipei noi,

Îmbogăţit cu judecata de apoi.



PERPETABOLA 2


De câte ori am fost lovit

De creanga pomului oprit,

De-atâtea ori am suspinat

Şi firea starea mi-a-nălţat.

Acum pricep cât pot să urc de sus,

Pe crucea învierii lui Isus.


PERPETABOLA 3


Bogat de răni, sufletul meu,

Difuze hărţi, lucrate în iubire,

Proprietar având pe Dumnezeu

O spun coloanele-n privire.

Trupul meu, ce-i zăcământ de dor curat,

Peste adâncimea lui m-am înălţat.



PERPETABOLA 59


Mireasa de-o zi m-a-mbucurat pentru o liră.

S-a-ntins animalul din mine-n plăcere.

Un flux de putere prin simţ se admiră,

Concentrat în gena cu-o singură vrere.

Eul, cel mai fraged element ce mă prezintă,

Un paravan neterminat, deseori o palidă lozincă.




PERPETABOLA 120


Perpetabola, o linie între_Aici-şi-Acum-

Omul taie drum şi merge peste -- Aici –

Înalţă case şi cultivă răul cel mai bun,

Să dărâme prin – Acum – pădurea cu arborii pitici.

După fiecare noapte de coşmar a judecăţii de apoi

Un soare nou învârte speranţele ce sau ivit în noi.




Perpetabola Ridicată la Putere




Durata și timpul

Durata este timp prestabilit-inițial.
Cu începutul și sfârșitul din lucrare
Care se dezvoltă în timpul cel mare,
În om ce-i implicit, dar, greu de ghicit.
Chiar de-i umbrit de soarta nedreaptă
Care-l propulsează-n lumea cealaltă.

Timpul vine din sine și e nevăzut.
El măsoară omul cu durata, când e gata
Și pleacă din ce-i viu, repede... târziu.


Cinste și omenie

Omul cinstit este scutit de stres și de boli.
Doarme bine noaptea și-și alungă moartea.
Nu e respectat ca și bogatul ce fură și minte,
Cu omenia numai din cuvinte goale și frumoase,
Neadevărate, fabricate doar din interes și instinct
Cu mintea în burtă, un animal cioplit de o brută.

Omenia, e în -eu și tu- suntem oameni și frați.
Cu toții aceia ce sunt ca și noi optimiști,
Onești, progresiști, în cele din urma perpetaboliști.


Experiență și extaz

Când tot ce gândești și înfăptuiești de multe ori
Ești ajutat de îngerii din oase și din pori.
E importantă prietenia cu primul ce ajută,
Până bucuria urcă la extaz, prin multă experiență
Și cu evidența frânei ce te oprește-n nori
Poți să te compari, să știi să te măsori.

Omul ce se lasă purtat nelimitat - de cuvinte
Ajunge cu influența din minte la extaz
Ce duce la necaz, la relele toate, și la moarte.



Perpetabola Transcedentală



HRANA


Energia vieții este hrana vie ce poate să fie:
Vegetală, animală sau necunoscută și nevăzută.
Hrana din plăcere: e durere, boală și necaz;
Precum băutura pentru uni care-și sting cărbunii,
Și aburul din apă îi umflă ca pe un pneu;
Arătând ca un lucru fără de sine și eu, deformat
Fără conștiință precum animalul fără de știință
În domeniul hranei, cu multă simțire fără de gândire.
Omenirea, în principii, e o entitate ce se umflă
Și nu veghează individul plăcerii ce se balonează
Și ajunge la cheremul hranei abundente și demente,
În societatea de obezi și supraponderali –ireali.

Perpetabolismul, e măsura sinelui din Sine.
Partea ce se raportează la unicul întreg

Și totul se respectă prin legea corectă.



Apa și Vinul

Prima știință de a da cu sapa -întreține omul,
Animalul și pomul. Aceasta a ajuns în prezent
Foarte sus, întrecând religia, ce nu are sapă,
Întrece medicina care, recomandă multă apă.
Substanța din struguri se distilează în boabe,
La soare, noaptea în beznă, și fermentează
Când ajunge în butoi și sfințește sângele din noi.
Apa, te îneacă și te ruinează, vinul este -panaceu-
Revigorant ce udă glia, din care se naște poezia.
Știința de-a înlocui apa cu vinul -își schimbă
Destinul. Devii stăpânul lumii și a celui din jur,
Văzând pământul și cerul tău -mai limpede, mai pur.

Vinul e substanța cea mai sfântă pentru om.
Prin el ajungi în lumi necunoscute de alții.
Originea ta și a lui este una: tata și muma.


Mașina Organică

Un obiect simplu sau complex, creat de subiect,
Poate fi mașină, cu mișcare -iute sau lină.
Subiectul și obiectul au în ele cuprinsă energia,
Care e mișcare întru sine -de rău și de bine.
Totul este static și dinamic, în vasta existență
Și în evidența percepută de simțire și gândire.
Existența e construcție, o arhitectură-n trepte,
Având la baza de sus, a sa, spiritul cu perpetabola.
Perpetabolismul transcede obiectul și cunoașterea
Comodă de grup cu propriul trup și cu mișcarea
Dintre subiect și obiect, plus -terțu inclus
Inclusul și exclusul fac o pereche, într-o ureche.

Omul ce se face, se desface, este mașina perfectă.
La epuizare sau când este lovit, se duce la topit.
În câmpul de energii, elementele pasc și se renasc.