
RUGĂCIUNEA FIULUI
Tatăl nostru
Ajuns dintru sine
Esența naturii prezentă în mine
Trăindu-mi viața
Ce-i limitată-n lumi,
Dar, veșnică în tine.
În imensitatea ta
Prin Lege și Har, imparțial
Facă-se voia mea,
Depășind prin -conștiență- limita.
Pe masa Cerului și a Pămntului
Hrana libertății -dă-ne-o prin muncă-
Și iartă greșelile aceluia
Ce nu iartă altora,
Aducând în faptă -perpetabola-.
Ispita spre rău
Din duhul sinelui meu
Alungă-o cu fapta din mine
Îndreptă-mi gându-n
Adevăr, frumos și bine.
Păzește-ne Doamne de boală,
Ignoranță, minciună, ură, rușine și chin,
Spre starea veacului...
Amin.
Părinți divini!
Ajutați-mi evadare-n lumina iubirii
Lăsați-mi libertatea-n
Amin-Amin.
Vă rog părinți și -zei-
Nu lăsați prin hrană și plăcere
S-ajungă la durere -semenii mei-...
Amin!
Dă-mi Doamne:
Lumină-n gândire,
Armonie-n faptă,
Putere în destin!
În numele tatălui,
A mamei,
A mirelui,
Miresei din străini.
La aceștia mă închin
Îi susțin,
Stăpânit de duhul păcii cu tărie,
Numai în Prezentul apt de veșnicie.
Amin!
LA MORMÂNTUL TATĂLUI MEU
Văd crucea-nfiptă-n tatăl meu
Ce-i patrie și Dumnezeu.
Dumnezeu: Dor infinit,
Pace-n suflet stăpânit.
E uşa-nchisă-n cei ce pier
Şi scară de urcat la cer.
Tablou în ramă de cuvânt
Patria e mamă-n sufletul de pământ.
Tatăl e sămânța ce ordonă
Energiile din mine într-o formă.
EMINESCU
În lumea ta,
Ce arde azi fălcile
Te-ai confundat cu țara
Ce-i dor şi României.
În contul de lumină,
Ţi-ai împlântat viaţa
Ţinându-i morţi piept.
TU
Tu eşti drumul ce trece
Prin inima mea.
Eu ? Statuie de cuvinte,
Cu privirea-n constelaţii,
Sunt vibraţia divină
Dintru-n gest
Al unei graţii.
Tu! Izvorul de zămislire
Roată-n jocul infinit,
Eşti deschiderea ce-nchide
Spiritul neobosit.
O minune-n libertate
Port la Marea de Eter
O minciună e viaţa
Fără tine-n adevăr.
FATA PAI
Fata pai cu dinţi de lapte,
Părul untuit în noapte,
Sânii, mare agitată
Sub luceferii din zori
Vii plante de flori,
Ce mă fac orfan de zile
Dacă nu pătrund în mine
Muşcând carnea fulgerată
Cu venin sonor de cânt,
Din grilajul ce ascunde
Pasărea cu zbor pe loc,
Ce-mă-nalţa-n ritm de unde
Şi-mi topeşte gându-n foc
De pe coperta a-4-a:
Omule! De când ți-ai dat seama că exiști, dacă pașii tăi se îndreaptă spre drumul înțelepciunii, încearcă să nu te lauzi și mai ales cu ceea ce ar trebui să-ți fie rușine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu