Se afișează postările cu eticheta raportul proporțiilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta raportul proporțiilor. Afișați toate postările

duminică, 28 februarie 2010

Raprotul Proporțiilor - primul volum de poezie editat 1995



RUGĂCIUNEA FIULUI


Tatăl nostru

Ajuns dintru sine

Esența naturii prezentă în mine

Trăindu-mi viața

Ce-i limitată-n lumi,

Dar, veșnică în tine.


În imensitatea ta

Prin Lege și Har, imparțial

Facă-se voia mea,

Depășind prin -conștiență- limita.


Pe masa Cerului și a Pămntului

Hrana libertății -dă-ne-o prin muncă-

Și iartă greșelile aceluia

Ce nu iartă altora,

Aducând în faptă -perpetabola-.


Ispita spre rău

Din duhul sinelui meu

Alungă-o cu fapta din mine

Îndreptă-mi gându-n

Adevăr, frumos și bine.

Păzește-ne Doamne de boală,

Ignoranță, minciună, ură, rușine și chin,

Spre starea veacului...

Amin.


Părinți divini!

Ajutați-mi evadare-n lumina iubirii

Lăsați-mi libertatea-n

Amin-Amin.


Vă rog părinți și -zei-

Nu lăsați prin hrană și plăcere

S-ajungă la durere -semenii mei-...

Amin!

Dă-mi Doamne:

Lumină-n gândire,

Armonie-n faptă,

Putere în destin!


În numele tatălui,

A mamei,

A mirelui,

Miresei din străini.

La aceștia mă închin


Îi susțin,

Stăpânit de duhul păcii cu tărie,

Numai în Prezentul apt de veșnicie.

Amin!

LA MORMÂNTUL TATĂLUI MEU

Văd crucea-nfiptă-n tatăl meu

Ce-i patrie și Dumnezeu.

Dumnezeu: Dor infinit,

Pace-n suflet stăpânit.

E uşa-nchisă-n cei ce pier

Şi scară de urcat la cer.

Tablou în ramă de cuvânt

Patria e mamă-n sufletul de pământ.

Tatăl e sămânța ce ordonă

Energiile din mine într-o formă.



EMINESCU


În lumea ta,

Ce arde azi fălcile

Te-ai confundat cu țara

Ce-i dor şi României.

În contul de lumină,

Ţi-ai împlântat viaţa

Ţinându-i morţi piept.



TU


Tu eşti drumul ce trece

Prin inima mea.

Eu ? Statuie de cuvinte,

Cu privirea-n constelaţii,

Sunt vibraţia divină

Dintru-n gest

Al unei graţii.

Tu! Izvorul de zămislire

Roată-n jocul infinit,

Eşti deschiderea ce-nchide

Spiritul neobosit.

O minune-n libertate

Port la Marea de Eter

O minciună e viaţa

Fără tine-n adevăr.



FATA PAI


Fata pai cu dinţi de lapte,

Părul untuit în noapte,

Sânii, mare agitată

Sub luceferii din zori

Vii plante de flori,

Ce mă fac orfan de zile

Dacă nu pătrund în mine

Muşcând carnea fulgerată

Cu venin sonor de cânt,

Din grilajul ce ascunde

Pasărea cu zbor pe loc,

Ce-mă-nalţa-n ritm de unde

Şi-mi topeşte gându-n foc




De pe coperta a-4-a:

Omule! De când ți-ai dat seama că exiști, dacă pașii tăi se îndreaptă spre drumul înțelepciunii, încearcă să nu te lauzi și mai ales cu ceea ce ar trebui să-ți fie rușine.