duminică, 14 martie 2010

Evoluția Spiritului în Rugăciune și sonet.



Rugăciunea înțeleptului (pag 25)

Doamne Dumnezeul meu
Își mulțumesc
Pentru înțelepciunea îngerilor
Care mi-au dat puterea hranei
Din lumina spiritului tău.

Doamne Dumneeul meu
Dă-mi puterea să particip
La desăvârșirea creației,
Să ajut oamenii,
Să le vindec bolile,
Să-i scap de necazuri,
De greutăți, de nevoi
Să-i duc
Pe calea luminată a vieții
Pe care spiritul tău
O menține în noi
Amin.

Doamne Dumnezeul meu
Ocrotește-mă
Și mă ajută
Să învăț de la sfinți
Vibrația spiritului tău.
Amin.
Dă-mi Doamne:
Lumină-n gândire,
Armonie-n faptă,
Putere-n destin.
În numele tatălui,
Al mamei,
Al mirelui,
Miresei din străini.
La aceștia mă închin,
Îi susțin
Stăpânit de duhul păcii
Cu tărie,
Numai în prezentul apt de veșnicie.
Amin.


Sonet 1 (pag 27)


Zilele trec, se-adună geometric
Pe discul vieții -elementar-.
Îndepărtează-te de punctul excentric,
Caută să fi un receptor de har.

Poți fi, de-n rău și bine te cunoști,
Soldat al armoniei în pacea eternă.
Un luptător în solda ca îngerii din oști,
Păzind esența vie -lucrarea- paternă- maternă.

Să nu te-ncrezi în semne ce privirii plac,
În lucrul ce vorbește și formele îi tac,
În fața simțurilor tale imperfecte.

Încearcă fiecare clipă -examene concrete-,
Măsoară-ți punctul... ca pulsul sângelui din vine,
Folosește parâmele-nnoite și roțile din tine.


De pe pagina 4 - cităm:


Îți mulțumesc străbunul meu Părinte
Că mi-ai temperat iubirea primitivă ca o roabă,
Ajuta-mă acum, la hrana pentru minte,
Să-o-ntregesc, să nu descalec noaptea de pe gloabă.

Mulțumirea mea e mare ca Pământul
Căci trece peste pragurile omului de vis;
Traversând limanul și semnele cuvântului dogmatic
Folosind eterul pur al Cerului deschis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu