duminică, 5 noiembrie 2017

EPISTEMOLOGIA PERPETABOLISTICĂ






EPISTEMOLOGIA PERPETABOLISTICĂ 

După Big Bang a rezultat Sistemul Solar, din care și noi oamenii suntem o mică parte a universului. Acel univers era puțin diferit dar, funcția sa de undă era la aceeași valoare energetică precum cea din prezent, adică, 50% energie pozitivă și 50% energie negativă; echilibrul acestor energii întrețin veșnicia universului.
Perpetabolismul susține că tot ce există în univers sunt forme diferite de energie, alcătuite din spirit și materie, prin unitatea acestor entități care se întrepătrund. Omul spiritual trebuie să-și monitorizeze apele limpezi de la suprafața minții, și echilibrul acesteia cu adâncimea înțelegerii interiorității sale, având compatibilitatea și estetica sa, pentru a-și cunoaște puterea funcției de undă a sinelui, și capacitatea de a-i menține frecvența constantă, o perioadă cât mai îndelungată. Cunoașterea de sine menține omul spiritual, între credință și știință, înaintând sigur, fără ficțiuni iluzorii.
Perpetabolismul, prin gândirea sa cosmogonică și percepția sa diferită față de religii și științele naturii, consideră timpul, ca pe o entitate spirituală -ubicuă-, unitară, ireversibilă, în spațiul de mișcare microfizic sau macrofizic. Timpul fiind imparțial, doar facilitează observatorilor măsurarea duratei de mișcare și distanța parcursă în spațiul ales, de către aceștia, a corpurilor cerești, a particulelor și a undelor. Timpul nu are direcție sau sens, el fiind în prezentul veșnic -pretutindeni- în aceeași clipă.
Toate începuturile și sfârșiturile din lumile omului, își au resursele energetice din planeta Pământ, Soare, galaxia din care e parte, și din univers. Omul care a reușit să aprindă focul, prin frecarea a două lemne uscate, a fost primul perpetabolist de pe Terra care, a făcut un lucru de importanță universală pentru toți semenii săi. Limitele cunoașterii umane depind de grupul de cenzori, prin diferite decizii, numiți de cei puternici și fără educație, prin puterea lor de veto.
Cunoașterea și comportamentul omului moral, duce spre divinitatea Spiritului Universal Suprem, singurul Dumnezeu adevărat; iar în lipsa comportamentului moral, omul lacom de putere se folosește de intimidarea și agresivitatea animalică, față de semenii săi, la nivelul familiei, a societății și la nivel global.
Înainte de a adormi, perpetabolistul apelează la spiritele partenere, din lumile paralele, pentru a-l trezi, prin ceasul său nevăzut de nimeni.
Cunoștințele macrofizice și microfizice nu sunt compatibile între ele, iar cercetătorii care lucrează la teoria corzilor și cei care lucrează la cosmologia cuantică cu bucle, ca să conceapă soluțiile ecuațiilor pe care ar vrea să le folosească, trebuie să țină cont de -unitatea- spirit-materie; de particulele virtuale și cele materiale, cu spin 1/2 în parcursul acestora, prin funcția lor de undă, cu o anume valoare energetică, pentru a ajunge la o teorie universală a energiilor și de postulările din frazele anterioare ale perpetabolismului; prezentate doar sintetic, iar alte detalii amănunțite se pot afla în eseurile din cuprinsul acestei cărți.
Perpetabola este invenția care te face inventiv, pe toată durata parcursului tău, în prezentul veșnic.
Perpetabolismul înglobează toate curentele filozofice și alte fenomene de cunoaștere, fiind un concept filozofic de cunoaștere universală.

v Sinele omului e o mică parte din Sinele Suprem.

v Omul este ceea ce -gândește-, cum se hrănește și ce înfăptuiește.

v „Lumea-i cum este - și ca lumea suntem noi.” (Eminescu)

Trebuie să încercăm o nouă ordonare a principiilor de cunoaștere în cultura europeană, una simplificată, dar sigură, prin urmărirea și evidențierea perpetabolelor, ca să înțelegem mai clar schimbările în devenirea lor continuă, datorită energiilor epuizabile din materia care este reîncărcată de spirit. Materia are predispoziția energiilor create de spiritele inferioare iar spiritele superioare au capacitatea de a ordona materia în diferite forme, pentru ca existența să fie suficientă sieși... „Erudiția nu formează spiritul.” (Heraclit)
Universul e veșnic, a fost dintotdeauna energetic, într-o permanentă schimbare pozitivă și negativă. Energiile spiritului și a materiei sunt elementele de bază a toată existenței, prin mișcarea și transformarea acestora, ele sunt entități absolute. Alteritatea este un mijloc al devenirii care asigură spiritului și materiei, energiile necesare, prin care existența veșnică se sprijină pe forțele spiritelor superioare, care, ordonează energiile spiritelor inferioare. Conștiența omului devine spirit format din energiile acumulate în timpul vieții sale: prin învățare, experiență și atitudine evolutivă, perpetabolistică, echidistantă, și printr-o reciprocitate perfectă.
Realitatea lumii actuale este un rezultat al combinațiilor neîntrerupte dintre spirit și materie, a căror existență veșnică o menține mișcarea, iar substanțele materiale încărcate cu energii telurice, caustice, acide, bazice, și încă multe alte energii, „formează” sursele convertibile din depunerile haotice, a naturii primare, pe care lumea viitorului cu o anumită forma de cunoaștere, de ordin perpetabolistic, trebuie să o scoată din haosul prezentului care, periclitează existența tuturor formelor de viață inteligentă, vegetală și animală, de pe planeta pe care autoritățile nu știu cum să o îngrijească.
Corpul omului își poartă viața sa,ca o flamură bătută de vânt. Spiritul omului se folosește de corp pentru a se putea dezvolta. Materia unui corp sănătos poate dezvolta un spirit puternic, acestea se întregesc reciproc, până la epuizarea energiilor din corpul fizic, care-și lasă substanțe sa în esența spiritului veșnic, el încolțește în viață și rodește în moarte. Cel care va avea inteligența necesară spre a ajunge să înțeleagă această afirmație, se va afirma și cunoaște pe sine.
Imaginea corpului omenesc o dă umbra, în plan fizic, numai în prezența luminii. În plan spiritual, omul trebuie să mediteze de la umbra corpului său care, împiedică lumina să treacă prin el și-i luminează spiritul individual, desprins din energia veșnică a lumilor spirituale superioare care, toate se raportează la Spiritul Universal Suprem, la Unicul Dumnezeu. Cunoașterea și legislația omului a apărut și stagnează între filele istoriei, de mii de ani. Adevărul, dreptatea, existența, veșnicia, și alte concepte de importanță generală, limbajul cotidian, cel religios, cel al științelor sociale, precum și cel din științele naturii, nu reușesc să le aducă la un numitor comun, la nivelul tuturor claselor sociale, până când nu se vor folosi de o epistemologie perpetabolistică.

Recele întărește - fierbintele topește...
Bogăția diabetică slăbește forma bezmetică.

Țara cu mulți hoți e săracă la minte!
Părinții sunt zeii casei (Alexandru Mavrocordat)

Raționamentul e imaginea logică a mișcării.
Numai învățând continuu te afli în adevăr. (Athanase Joja)

Adevărul epistemologic se menține în prezentul care schimbă trecutul cu viitorul, prin ochiul din mintea perpetaboliștilor. Din mulțimea teoriilor controversate din științele sociale, și credințele religioase prin care ne putem da seama că oamenii de știință nu pot ajunge la un acord unitar, la o teorie unică a energiilor din microfizică și macrofizică, până când nu vor înțelege sistemul perpetabolistic. Pentru sistemul nostru solar, universul mamă este, cel estimat cu o durată de viață mult mai mare, pe care-l cercetează astronomii și unii dintre aceștia îl percep în formă de cutie închisă ermetic, ceea ce înseamnă că nu este plat, bidimensional, cum spun majoritatea oamenilor de știință, pentru faptul că o cutie are trei dimensiuni, plus timpul, în cazul măsurătorilor spațiale, din care rezultă un volum spațial, nu o suprafață.
Teologii și majoritatea filozofilor, confundă spiritul cu sufletul; iar oamenii de cultură și cei de știință, nu văd deosebirea dintre Cosmos și Univers. În sistemul de cunoaștere perpetabolistică, sufletul, suflarea, respirația, țin de simțuri, de corpul fizic, iar spiritul este entitatea veșnică, alături de materia atomică, energia luminoasă și fierbinte, alături de energia întunecată, rece, despre care ne vorbesc oamenii de știință; iar cosmosul, partea luminată a universului, în care sunt cuprinse toate tipurile de stele, galaxii, roiuri de galaxii, supernove, găurile negre și alte corpuri cerești, mai puțin cunoscute, acestea, toate sunt răspândite, aproximativ uniform, în imensitatea întunecată a universului fără materie atomică.
Planeta Pământ este lumea omului și a tuturor formelor de viață, alcătuite din materia atomică, vizibilă prin simțuri, și spirit invizibil, informație accesibilă printr-o cunoaștere graduală, până la nivelul spiritului subtil, pentru cei care ajung la acest nivel de spiritualitate. Înțeleptul are știința și aptitudinile trăirilor sale previzibile, înțelegând haosul cosmic, care restabilește „echilibrul energiilor determinate de compoziția spectrală a radiației de echilibru, sub denumirea de radiația corpului negru” (Kirchhoff), 1824-1887; din care s-a inspirat Planck în domeniul teoriei cuantice a energiei, spunând că „anumite forme de energii nu pot fi emise într-o cantitate arbitrară, ci numai în anumite pachete pe care le-au numit cuante” (Stephen Hawking).
Teoria cuantică a energiilor, prin constanta lui Planck, a fost pusă în valoare în 1926, „când Heisenberg a formulat principiul incertitudinii, care este considerat de toți oamenii de știință - o proprietate fundamentală, inevitabilă a lumii” (Stephen Hawking). Cu toate eforturile oamenilor de știință, aceste legi din microfizică nu au putut să fie făcute compatibile cu cele din macrofizică, pentru a se înțelege echilibrul energetic dintre Cosmosul luminat și fierbinte, cu imensitatea întunecată și rece a Universului.
Timpul dă posibilitatea necesară omului pentru a măsura lucrurile finite, într-o durată relativă, sub influența echilibrată a spiritului cosmic. Acesta e capabil să depășească durata, și astfel să treacă în veșnicia care, nu intră în „a fi sau a nu fii”; el prezintă perpetabola care s-a creat pe sine, printr-o altă ordonare a atomilor în materia din particulele microfizice, formând corpurile macrofizice. Cunoașterea este o interpătrundere a spiritului în formele și energiile materiei, prin ubicuitatea reală a timpului veșnic măsurat cu ceasul observatorului care urmărește schimbările spațiului static, prin mișcarea corpurilor dinamice, în care se întrec lucrurile create de natură și cele pe care omul le tot perfecționează. Frunzele nu pot opta pentru copacul din care nu cad. Omul poate să-și aleagă viața care-i asigură necesitatea și demnitatea.
Revoluțiile sunt supernovele diferitelor societăți omenești, prin care se face un salt în timp. Totuși omenirea se mișcă foarte încet, pentru a-și depăși instinctele primitivității. Un corp fizic este un compozit care se poate multiplica, luând diferite forme spre a da varietate și bogăție infinitului, dar, atunci când este afectat de alteritate, provocate de om, forma corpului se transformă în haosul care-l colapsează, pentru o regenerare.
Când vezi lucrurile - te afli în domeniul fizic.
Când înțelegi lucrurile văzute - te afli în domeniul spiritului.
Când îți imaginezi lucruri imperceptibile fizic - te afli pe tărâmul metafizicii.
Când poți concepe lucruri de importanță esențială, care pot fi realizate și fizic; superioare celor existente, atunci ai ajuns pe tărâmul perpetabolistic. Perpetabolismul folosește un limbaj cuantic, deosebit de cel telepatic, virtual ficțional, folosit de teologiile tuturor religiilor, și de sistemele politice trecute și cele ale prezentului tumultuos. Programarea legică este o punere în ordine a lucrurilor antrenate, printr-o devenire recunoscută universal, care nu poate fi combătută printr-o metafizică lipsită de logică și fără o compatibilitate cu realitatea naturală.
Perpetabolismul vede echilibrul dintre Cosmos luminat și Universul întunecat, prin principiul termodinamic, datorită entropiei care este stabilă la nivelul universului, prin echilibrul dintre cald și rece, prin umbra care trece.


Perpetabolismul e conceptul inventiv,
El ridică omul rătăcit și primitiv,
Să-nțeleagă energia care se întrece,
Cu vârtejul veșnic, dintre cald și rece.







sâmbătă, 24 iunie 2017

Perpetabola în nesfârșita mișcare -ediția a-II-a-




    Perpetabola în nesfârșita mișcare
                  Ediția a-II-a





PERPETABOLA  1

Perpetabola devine noțiune implicată,
Imprimând mișcare stărilor pe loc.
Spațiul luminat e-n bezna integrată,
Timpul-ne-mpinge-n balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
Schimbă legea „judecății de apoi.”







RIDICAREA  LA  PUTERE  2

Puiul de om se ridică târziu la putere.
Puii de animale au spiritul dat de natură;
Cunoașterea la om se lasă continuu așteptată,
Prin mamă și tată. Educația universală și
Arhitectura spirituală, osmotică, lipsește
La omul politic din lumea falsă, bezmetică.

Spiritul dezechilibrat modifică materia din corp,
Plăcerea, durerea, trimise de spiritele divergente,
Preschimbă în timp, echilibrul genelor și a lumilor.







SPIRITUL  ROMÂNULUI


Măsoară române starea din poveste;
Fii liber peste orizontul tău din zare;
Fii stăpân pe tine și pe cugetare, să nu faci
Nimic la întâmplare. Ajuns la rău, ești
De vină tu și fiul tău. Dacii ne vorbesc de
Pe columnă, despre patria străbună milenară,
Strălucind ca aurul în timpul convertit,
Cu pământul nostru jefuit, de imperii din apus și
Răsărit. Desprinde-te române din poveste,
Nu mai preamării jefuitorii și înlătură din
Start prigonitorii. Ridică-te române cât mai sus,
Nu crede din poveste -ceea ce nu este-!

Încrede-te române ca parte din neamul străbun,
Cu multă energie înțeleaptă, și-ncrezător în sine;
Spiritul divin, de dac și român, te scapă de chin.



















sâmbătă, 17 iunie 2017

Realitatea necunoașterii unității spiritului și a materiei, de către religii și științele actuale




Norii din atmosfera înaltă nimicesc norii de jos, al prafului toxic, cu mulțimea picăturilor de apă. Atmosfera joasă a credințelor instituite de dumnezeii războinici a civilizațiilor din trecutul îndepărtat, precum și a celor din prezentul apocaliptic, care își așteaptă divinitățile lor să se întoarcă pe pământ, așa cum au promis strămoșilor acestora, că, atunci când se vor întoarce: „vor birui toți dușmanii lor, și moarte nu va mai fi, noapte nu va mai fi; și nu au trebuință de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină și vor împărții în vecii vecilor”. Citat din Biblie.
Diferența dintre praful vizibil, toxicitatea anumitor substanțe invizibile, precum și a cuvintelor purtătoare de viruși contagioși, nocivi și degradanți, de asemenea invizibili, dar percepuți cu ochiul minții, de cei ajunși pe o scară înaltă a valorilor spirituale: bune sau rele, pozitive sau negative, sunt în stare să le echilibreze la nivel planetar. Revoluțiile furtunoase aducătoare de moarte; boli, foamete, umilințe și inechitate socială, cunoscute din istoria popoarelor diferite, au făcut să progreseze științele exacte și cele ale naturii, dar, științele sociale dominate de religii, care rămân tot la ceea ce au fost: la dumnezeii războinici și intoleranți cu adversarii lor și cu cei ce nu le acceptă dogmele neadevărate și ilogice, din punct de vedere științific. Unde nu există moarte, lumină naturală și artificială, creată de om, nu mai sunt condiții prielnice pentru formele de viață inteligente. Acest lucru este spus de oamenii de știință, prin teoriile verificate, prin experiențele practice sau observații și descoperiri științifice, de nivel universal.
Sistemul perpetabolistic de cunoaștere, nu ia în considerație nici o credință, fără o știință adecvată, recunoscută universal. Dacă recunoaștem această exigență imperios necesară, pentru a se ajunge la o cunoaștere universală în toate domeniile importante ale existenței, atunci vom înțelege că nici o religie, prin cunoașterea sa dogmatică, tradițională și virtuală, cu nici o mișcare evolutivă care, să influențeze științele social politice, ajungându-se astfel la conflicte majore și războaie catastrofale, pentru om și mediul său de viață. Omul este o formă de energie inteligentă, superioară animalelor, alcătuit din unitatea spiritului cu materia sa, prin gândirea și simțirea obținută prin educație și cunoaștere cât mai superioară, apropiată de perfecțiunea divină -universală-, de Dumnezeul Unic.

„Dacă nu știi ce este timpul - eternitatea nu te ajută.”

Religiile monoteiste recunosc o singură divinitate, pe care nu știu cum să o respecte, printr-o credință întemeiată pe o cunoaștere universală.
Științele exacte, științele naturii și filozofiile trecutului, toate au folosit multiple forme de cunoaștere, cu mijloacele timpurilor trecute pentru a atinge, în domeniile lor de cercetare, cât mai multe cunoștințe universale sau cel puțin de ordin general. Biologia, prin genetică, a prezentat oamenilor energiile și informațiile prin care se pot perpetua toate formele de viață, într-un climat propice, funcție de pretențiile anumitor forme de viață, adaptabile sau neadaptabile la un anumit mediu.
Metafizica trecutului, fizica clasică a prezentului, micro fizica, prin mecanica cuantică, a revoluționat cercetările în lumea mică a particulelor subatomice, atomice și moleculare, dar, fizicienii din cele două ramuri importante a fizicii nu reușesc să unifice forța electromagnetică, interacția nucleară slabă și interacția nucleară tare, cu forța gravitațională. Gravitonul, particulă de spin 2, nu are masă proprie, forța sa este de rază lungă și reprezintă o forță universală deoarece toate celelalte particule simt forța gravitațională. Oamenii de știință care precizează lucrurile citate de mine, vreau și insistă să dezvolte o teorie unificată în care să fie inclusă și forța gravitațională. Teoriile marii unificări nu pot fi testate în actualele acceleratoare de particule care, nu pot dezvolta o energie suficient de mare; susțin oamenii de știință.
Argumentele sistemului perpetabolistic privind imposibilitate oamenilor de știință de a unifica toate cele 4 forțe cunoscute în prezent, într-o singură forță universală, ține de lipsa unei gândiri unitare, a majorității oamenilor de știință, în primul rând - a fizicienilor și a matematicienilor care lucrează în cercetarea universului. Cauzele erorilor sunt următoarele:
1. Necunoașterea divinității universale ca forță spiritual - materială; legică, energetică și informațională.
2. Structura universului nu poate fi plată, euclidiană.
3. Universul nu a început și nu se va sfârși niciodată, în integralitatea sa.
4. Universul nu este în expansiune, dar anumite părți ale sale se află în evoluție și altele în involuție.
5. Oamenii de știință încă nu au definit timpul -corect- și nu se știu folosi de el. „Legile științei nu fac diferența între trecut și viitor.” (Stephen Hawking)
6. Timpul este partea cea mai esențială a divinității unice, a Spiritului Universal Suprem. Cei care nu înțeleg veșnicia prezentului, ca ființe inteligente, nu știu selecționa evenimentele din trecut, pentru viitorul capabil să asigure integritatea unei planete. Sistemul perpetabolistic poate să asigure oamenilor o veșnică perpetuare; prin asigurarea unui climat nepoluant, spiritual și fizic, la nivel planetar.

Actualele puteri mondiale, influențate de puterile trecutului foarte îndepărtat, obișnuite cu falși dumnezei de pe alte tărâmuri, care influențau popoarele băștinașe, prin interpușii lor, îngerii răului, să se lupte necontenit între ele, pentru a le jefui și stăpâni, cât mai îndelungat posibil. În prezentul tumultuos, luminos și periculos, un număr neștiut de oameni, inventatori de excepție, sunt capabili să creeze o mașină autonomă de producere a energiei electrice, nepoluante, cu investiții minime și la costuri accesibile majorității populației și a tuturor firmelor producătoare de bunuri industriale și agroalimentare.
Majoritatea președinților de state, în primul rând a celor deținătoare de arme atomice, cu o mentalitate predominant -marțială-, dominantă, nu acceptă nici o concurență, în domeniile importante precum este cel al energiei. Toată această realitate tristă se menține de multe milenii, din cauza aroganței a autorităților religioase, și a celor laice, prin șefii de state, atunci când iau deciziile în ONU, în care democrația statelor suverane, dreptul lor de a se conduce independent, este anulat prin dreptul de veto a unei mari puteri mondiale, ca autoritate a unui timp conjunctural, stabilită printr-o lege de oportunitate, nu printr-o lege recunoscută la nivel universal, sau, printr-un vot de peste 51% din membrii unei organizații de nivel mondial.
Omul cu o sensibilitate evidentă nu se simte în siguranță, că va ajunge ziua de mâine, pe o planetă cu mai mulți dumnezei.
„O singurătate liniștită e preferabilă unei companii intrigante și distructive.”
„Descoperirea unei teorii unificate -complete- poate să nu ajute la supraviețuirea speciei noastre.” (Stephen Hawking)
Principiul de selecție naturală a lui Darwin nu este acceptat de autoritățile ecleziastice, nici de autoritățile care alcătuiesc Organizația Națiunilor Unite, din motive de educație și cunoaștere eronată a metafizicii și a fizicii, din lumea omului și a universului din care face parte.
Frumusețea planetei Pământ este percepută prin simțuri datorită materiei, formelor sale care sunt încărcate în spiritualitatea veșmintelor universului văzut și nevăzut de conducătorii aroganți, bogați și ignoranți, care, prin mentalitatea lor pot spulbera atmosfera pământului. Trebuie să acționăm până când nu va fi prea târziu. Gloria „eternă” a zeilor dispăruți, poate aduce eșecul omului necunoscător de sine, de spiritul său de proveniență divină.
P.S.
Eu urc din mers pe verticala cale,
spre o altă zare,
să văd „ Ce este ceea ce există”
- în lumea tristă-
cu zei și dumnezei,
veniți dintr-un anume loc,
în care de foc...

Mihai Jarpen - Arad 2017

miercuri, 5 aprilie 2017

Perpetabolismul, știința religiei universale.




Perpetabolismul, știința religiei universale.

Perpetabola I

Perpetabola devine noțiune implicată,
Imprimând mișcarea stărilor pe loc.
Spațiul luminat e-n bezna întunecată,
Timpul ne împinge balul limbilor de foc.

Perpetabolismul, conceptul clipei noi,
Schimbă legea „judecății de apoi”.



Lumea, cosmosul, natura pământeană și întreg universul, aparține veșniciei, fără de început și fără de sfârșit. Divinitatea întruchipată în unitatea -Spirit-Materie-, din care rezultă toate energiile, cu informațiile și nenumăratele forme ale existenței, din regnul mineral, vegetal și animal, printre care și omul, cu o spiritualitate foarte apropiată de lumea spiritelor nevăzute, de o natură superioară omului; pe care poate să o perceapă numai prin cunoașterea de sine, la care nu pot să ajungă celelalte forme de viață.
Toate formele de viață și cele fără de viață, percepute prin simțuri, încep și se sfârșesc diferit, ca durată în timp, indiferent unde se află în univers. Spiritele materializate, văzute și nevăzute, din lumea paralelă, invizibilă, percepută doar cu ochiul minții, care se manifestă în toată existența statică sau dinamică, a vieții și a morții, cu o ierarhie valorică graduală, ciclică, în timpul care susține veșnicia, de ordin spiritual, material și energetic, reprezentând divinitatea - Spiritului Universal Suprem, pe Dumnezeu.
Omul cu o anume credință, tinde spre o anume știință: particulară, generală sau universală. Spiritele materializate, având o credință particulară, individuală sau de grup, sunt cele mai numeroase. Omul sărac, în lumea sa, își duce viața ghemuită precum melcul ce-și poartă casa în spate apărându-l de anumiți dușmani, ceea ce nu se întâmplă omului cu o credință individuală sau de grup, mic sau mare, fără o știință de cunoaștere generală, referitoare la credința lor.
Viața omului este una perpetabolistică, evolutivă, funcție de cunoașterea și comportamentul echilibrat al omului, față de toți semenii săi.
Sistemul perpetabolistic de cunoaștere universală, ține cont de ubicuitatea timpului, care este o parte importantă a divinității, prin care omul își măsoară toate lucrurile sale, spirituale, materiale și energetice, comparându-le cu cele ale naturii, spre a putea ajunge, prin credința și știința sa, să cunoască o singură divinitate supremă, pe adevăratul Dumnezeu.
Natura nu are legi contradictorii, numai energii cu semne pozitive și negative, pe care omul le transpune în legi contradictorii, din neștiință, interese personale și de grup, care pot să fie restrânse, prin necunoașterea conducătorilor care sunt respectați de mulțimile cu o credință - fără de știință, cu o libertate limitată, sau obligați să muncească pentru a supraviețui, într-o lume nedreaptă și nesigură.
Pământul se rotește în jurul axei sale, pentru ca să apară noaptea, de la umbra sa, pe partea opusă luminii solare, care nu poate străbate pământul, în conformitate cu legile naturii, foarte complexe, dar imparțiale, ceea ce nu se întâmplă în lumea omului.
Lumina naturală este o formă de radiație energetică, a unității dintre spirit și materie; de care beneficiază toate formele de viață. Omul cu o spiritualitate universală, are o gândire imparțială, față de semenii săi, precum Soarele care distribuie lumină și căldură tuturor planetelor sale, în conformitate cu legile naturii, cu legile dumnezeiești, ceea ce nu fac autoritățile conducătoare, în lumea omului, cu legi discriminatorii, fără un progres științific în organizarea unei societăți echilibrate, perpetabolistic, bazată pe o cunoaștere epistemologică, de importanță generală și universală, în punctele nodale.
Perpetabolismul este un concept filozofic de cunoaștere cosmogonică și cosmologică. El poate dezvolta un sistem științific de cunoaștere socială, prin care comunitatea creștină să fie prima care își creează o religie universală. Pentru a se atinge un asemenea deziderat -Creștinismul- trebuie să-și stabilească sărbătorile religioase - la aceeași dată, printr-o autoritate științifică din afara sa.
Noi rugăm toată comunitatea creștină să adere la acest proiect, prin fapte concrete, deoarece numai prin recunoașterea unei singure divinități universale, omenirea poate să scape de ororile războaielor și de sărăcia umilitoare, despre care doar se vorbește de mii de ani, fără o acțiune hotărâtă, în acest scop omenesc și dumnezeiesc.
Credința, indiferent dacă este religioasă sau de altă natură, alături de toate științele, pot împreună să modifice lumea omului, printr-o cunoaștere perpetabolistică, care știe: „ce este ceea ce există.”
Un înalt prelat creștin, în noaptea de înviere, din anul 2016, le-a spus enoriașilor, că: „în ziua când Isus va veni din nou pe Pământ, viața va birui moartea și nu va mai fi moarte.”
„Demnitarul” religios nu știa că, unde nu există moarte, nu există nici viață inteligentă. Când viața omului nu va mai fi posibilă pe planeta Pământ, precum nu este posibilă nici pe planeta Marte, atunci, înalți prelați și conducătorii marilor puteri, nu vor mai conduce pe nimeni și nu îi vor mai chema să ia „lumină”.
Mă întreb: există o entitate divină cunoscută de toți prelații religioși și de conducătorii marilor puteri regionale și mondiale, care să împiedice dispariția omului de pe planeta Pământ? Până la această dată, Divinitatea Universală Supremă, nu este cunoscută și respectată de autoritățile cu o credință contradictorie și o știință de reprimare și anihilare a celor ce înțeleg și cunosc adevărul divin, pe Dumnezeu.



Mihai Jarpen

miercuri, 8 martie 2017


TIMPUL ȘI SPAȚIUL

Ca stăpân al spațiului, timpul
Îl prezintă în multiple forme,
De diferite ordine și norme.
Timpul întreține veșnicia, iar în 
Spații scrie poezia, frumos colorată,
Și muzica extrem de naturală, variată.

Timpul fiind ubicuu este, la-ndemâna
Celui care știe, cum este viața-n veșnicie...
Veșnicia este inventivă, sigură și decisivă.




EUROPA

Europa este vaca mitică, mirifică;
Din pământ, înconjurată de ape, cu
Multe popoare și limbi vorbite, dar
Fără unitate în faptă și cuvânt

Miturile zeităților trecute, ireale,
Trebuie puse la Bursa de valori
Universale. Să se întreacă în intenții
Și invenții pământene, prin care pot
Să-i crească Europei -pene-.

O singură divinitate -cunoscută- pune
Europa într-o unitate absolută.




LEGEA

Legea este arma care folosește cuvinte.
Omul legii are arsenale justițiare.
Cuvintele nu pot fi manipulate, într-o
Justiție fermă, care, face dreptate.

Actul justițiar nu se împarte cu 
Cei fără de har. Legea ideală -este-
Imparțială. Ea pedepsește, indiferent
De cel care greșește.

vineri, 3 martie 2017

Poezii pentru copii mici și mari.

           

                Ionuț

Mama mea e performantă,
Ca și laserul ce poate să doboare,
O rachetă care vrea să ne omoare.





     Vasile și șarpele

Vara, la țară, Vasile în curte,
Mănâncă lapte dintr-o farfurie.
Șarpele mergând după miros
Ajunge la blidul cu lapte.
Vasile se juca cu șarpele,
Cum se mănâncă laptele,
Lovind-ul cu lingura-n cap,
Șarpele îl fenta, el se apăra.

Auzind zgomotul ciudat,
Mama a plecat speriată și cu
O bâtă lovește șarpele -furioasă-.
Când viața șarpelui s-a stins -
Vasile a plâns...



Un volum de relatări versificate, în curs de apariție.